3 interacţiuni medicamentoase pe care orice medic dentist trebuie să le cunoască

Originally published in Compendium, an AEGIS publication.

Three Serious Drug Interactions that Every Dentist Should Know About by Elliot V. Hersh, DMD, MS, PhD; and Paul A. Moore, DMD, PhD, MPH. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 36(6) June 2015. Copyright © 2015 to AEGIS Communications. All rights reserved.
Traducere, redactare şi adaptare: Asist. Univ. Dr. Blanka Petcu

Pacienţii cu istoric medical şi medicamentos complex sunt tot mai obişnuiţi în practica dentară. Acest articol trece în revistă trei interacţiuni medicamentoase adverse severe, bine susţinute de literatură, cu impact major.

Medicamentele antiinflamatoarea nesteroidiene (AINS) inhibă excreţia renală a litiului, putând provoca intoxicaţie severă. Metronidazolul şi fluconazolul inhibă metabolismul warfarinei, rezultatul final constând în creşterea dramatică a INR şi la o posibilă hemoragie fatală. Propranololul şi alţi agenţi de blocare beta-adrenergici neselectivi pot inhiba efectul vasodilatator al epinefrinei în soluţiile de anestezie locală dentară, ducând la reacţii hipertensive şi o bradicardie reflexă concomitentă.

Este important pentru clinicieni să recunoască şi să evite aceste interacţiuni medicamentoase severe.

Fără îndoială, populaţia tot mai îmbătrânită a pacienţilor din cabinetele stomatologice consumă tot mai multe medicamente, inclusiv o varietate de produse psihotrope şi medicamente cardiovasculare.1 Medicamentele pe care dentiştii le prescriu sau le administrează cel mai frecvent includ medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), precum ibuprofen sau naproxen (tabel 1), antibiotice şi antifungice, precum metronidazol (ca Flagyl®) şi fluconazol (ca Diflucan®), şi anestezice locale care conţin adrenalină vasoconstrictoare (tabel 2).

Ceea ce mulţi clinicieni nu realizează este faptul că aceste medicamente, frecvent utilizate în practică, pot fi implicate în interacţiuni medicamentoase adverse severe cu medicaţiile pe care le iau pacienţii pentru o varietate de probleme medicale. Acest articol va revizui trei interacţiuni medicamentoase ce pot surveni în practica stomatologică.

AINS şi litiul

Aşa cum ilustrează tabelul 1, există o varietate de AINS dintre care medicul dentist poate selecta pentru gestionarea durerii odontogene şi postoperatorii. Aceste analgezice reprezintă medicamentele din prima linie care ar trebui să fie implicate în această situaţie, datorită mecanismului lor unic de acţiune, o inhibare a sintezei de prostaglandină în regiunea traumei chirurgicale, ceea ce face ca aceste medicamente să fie extrem de eficiente în tratamentul durerii dentare postoperatorii.2,3

Există numeroase studii publicate bazate pe dovezi, de tip dublu-orb şi controlate cu placebo, care demonstrează eficienţa globală a acestor medicamente după îndepărtarea chirurgicală a molarilor de minte impactaţi.4-11 Totuşi, la anumiţi pacienţi, AINS ar trebui evitate sau utilizate cu precauţie din cauza posibilităţii de precipitare a interacţiunilor medicamentoase adverse severe. O recenzie comprehensivă a acestui subiect se poate găsi în publicaţiile anterioare.12,13 Un asemenea medicament este litiul.14

Litiul este un remediu major în tratamentul tulburării depresive bipolare.15 Are un indice terapeutic redus, ceea ce înseamnă că diferenţa dintre dozele eficiente şi cele toxice este relativ mică. De aceea, trebuie monitorizate cu atenţie nivelurile plasmatice ale litiului pentru a asigura eficienţa terapeutică şi totodată pentru a evita toxicitatea.15

AINS inhibă excreţia renală a litiului şi poate cauza acumularea plasmatică a litiului la niveluri toxice, ducând în cele din urmă la toxicitate renală, gastrointestinală şi toxicitate la nivelul sistemului nervos central.14-18 S-a dovedit că tratamentul cu ibuprofen 1800mg/zi şi naproxen 750mg/zi timp de 6 zile a crescut nivelurile plasmatice ale litiului, stabile în prealabil, iar magnitudinea efectului său a variat foarte mult în rândul subiecţilor studiaţi.16,17

Ibuprofen a produs o creştere medie cu 34% (între 12-66%), în vreme ce naproxen a generat o creştere medie de 16% (între 0-42%). După utilizarea ibuprofenului în doze de 1600mg/zi timp de o săptămână pentru tratamentul durerii de umăr au fost raportate situaţii individuale cu creşterea de 3-4 ori a nivelurilor sangvine de litiu însoţite de stupoare, ataxie, confuzie şi insuficienţă renală.18
Un raport mai recent descrie cazul unui pacient în vârstă de 51 ani cu istoric de tulburare bipolară tratată cu litiu, care s-a prezentat la un departament de urgenţă cu confuzie, dizartrie, mers anormal şi diaree.19 Ulterior, înainte de a fi externat din spital, el a necesitat şi intubare. Simptomele sale au început la 2 zile după ce medicul său dentist îi prescrisese ibuprofen câte 800mg de 3 ori pe zi după extracţia unui molar infectat. Valorile sale de laborator erau semnificative în privinţa nivelurile elevate de litiu la 3mmol/litru (intervalul terapeutic normal variază între 0,6-1mmol/litru) şi prezenta o insuficienţă renală uşoară.

Un alt raport recent descrie o pacientă în vârstă de 49 ani cu concentraţii stabile de litiu care manifesta letargie, diaree, greaţă, vărsături, hipersalivaţie, tremur, slăbiciune musculară şi confuzie la 3 zile după începerea tratamentului cu AINS meloxicam. Nivelurile sale serice de litiu erau peste 5 mmol/litru.20

Se recomandă ca înainte de prescrierea analgezicelor AINS pacienţilor cu terapie cu litiu, medicul dentist să se consulte cu psihiatrul pacientului. Trebuie iniţiată o monitorizare mai frecventă a nivelurilor sanguine de litiu (la intervale de 4-5 zile) şi poate fi necesară diminuarea dozelor de litiu.14 O alternativă ar consta în evitarea completă a analgezicelor AINS la pacienţii trataţi cu litiu şi, la nevoie, prescrierea în loc a acetaminofenului sau a produselor combinate acetaminofen/opioide, cum ar fi acetaminofenul asociat cu hidrocodonă (ex. Vicodin®).

Metronidazol sau fluconazol în combinaţie cu warfarina

Metronidazolul este deosebit de eficient împotriva bacteriilor obligat anaerobe asociate cu boala parodontală, abcesele periapicale şi periimplantita.21-24 Întrucât nu are nicio acţiune împotriva bacteriilor facultativ anaerobe, care pot constitui parte a florei mixte ce populează aceste locaţii infectate, metronidazolul se combină în mod frecvent cu o penicilină sau cu ciprofloxacină.21-23

Fluconazol este un agent antifungic eficient în tratamentul candidozei mucoase şi alte infecţii candidiene de la nivelul cavităţii orale.25

Warfarina (ex. Coumadin®) este cel mai frecvent prescris anticoagulant din lume şi este implicat în prevenirea infarctului miocardic, embolismului pulmonar şi atacurilor cerebrale ocluzive la pacienţii cu risc crescut, cum ar fi cei cu fibrilaţie atrială, înlocuirea valvei cardiace şi tromboză venoasă profundă.26,27 Similar litiului, warfarina are un indice terapeutic redus şi se recomandă monitorizarea lunară a statusului de coagulare al pacientului pentru a asigura niveluri plasmatice ce se încadrează în intervalul terapeutic.12,27 Nivelurile sanguine excesive de warfarină pot duce la hemoragie internă, inclusiv sângerare intracraniană.28

Warfarina se metabolizează preponderent prin intermediul sistemului citocrom P-450 intestinal şi hepatic, a cărui izoformă metabolică predominantă este reprezentată de P-450 2C9 (CYP 2C9).29 Metronidazolul şi fluconazolul sunt posibili inhibitori ai CYP 2C9; astfel, ei pot bloca metabolismul warfarinei şi pot creşte ulterior nivelurile sanguine ale warfarinei până la valori toxice, îndeosebi izomerul său S(-) mai puternic.29-31

În cadrul unui studiu cu 8 persoane voluntare normale, pretratamentul cu metronidazol în doze de 750mg/zi timp de 1 săptămână a crescut semnificativ nivelurile plasmatice şi timpii de înjumătăţire chiar şi în cazul unei singure doze de warfarină, faţă de cazurile tratate doar cu warfarină.32 Aceasta s-a acompaniat cu o creştere semnificativă a timpilor medii de protrombină.32

Într-un raport de caz, o pacientă în vârstă de 31 ani care a primit terapie cu warfarină timp de 6 ani fără niciun episod hemoragic anterior a fost internată la spital cu multiple echimoze la nivelul ambelor membre inferioare şi cu tumefierea evidentă şi hemoragia în ţesutul subcutanat în spatele genunchiului ei stâng, după finalizarea unui tratament de 10 zile cu metronidazol 750mg/zi administrat pentru o infecţie cu trichomonas.30 Timpul de protrombină era de 147 sec; timpul normal de protrombină variază între 17-19 secunde. S-a administrat vitamina K, antidotul pentru supradoza de warfarină, iar starea ei s-a ameliorat în decurs de o săptămână.30

Într-un caz mai recent, o pacientă de 78 ani a început terapia cu metronidazol cu doze de 250mg la intervale de 8 ore timp de 5 zile şi cu levofloxacină (Levoquin®) 500mg o dată pe zi timp de 6 zile pentru tratarea unei infecţii a tractului respirator superior.33 Pacienta nu a anunţat nici unul dintre medicii săi curanţi că se afla sub tratament concomitent cu warfarină. Cel mai recent rezultat INR al său indica valoarea de 2,5. La şase zile după vizita ei la clinică, pacienta a fost internată la spital pentru o hemoragie nazală profuză şi o „cefalee neobişnuită”, iar o scanare CAT a evidenţiat prezenţa unui atac cerebral hemoragic minor. Valoarea INR a crescut la 8,0. După o spitalizare de o săptămână, care a inclus administrarea vitaminei K şi transfuzie de sânge, ea a fost externată.33

În literatură apar cazuri cu hemoragie cerebrală,34 sângerări gastrointestinale,35,36 hemoragie intraoculară37,38 şi cu valori INR semnificativ crescute36,39 din cauza interacţiunii warfarină–fluconazol. În cadrul unui studiu de cohortă retrospectiv la 22.272 de veterani aflaţi sub tratament cu warfarină de cel puţin 1 lună s-a administrat un agent antimicrobian. 9,7% din cei care au primit fluconazol şi 4,9% din cei care au primit metronidazol au prezentat valori INR de peste 6,0 (scorurile INR normale la pacienţii cu tratament anticoagulant ar trebui să fie cuprinse între 2,0 şi 3,0).40

Un studiu caz-martor care a implicat informaţii din baza de date US Medicaid referitoare la 308.100 de utilizatori de warfarină a demonstrat un nivel ridicat (raportul cotelor = 2,09) al sângerărilor gastrointestinale la cei trataţi cu warfarină şi care primeau fluconazol, în comparaţie cu cei cărora li se administra antibioticul cefalexină lipsit de interacţiuni medicamentoase (Keflex®).41

Pe baza acestor rapoarte de caz şi studii clinice, autorii recomandă ca dentiştii să evite prescrierea de metronidazol şi fluconazol la pacienţii trataţi concomitent cu warfarină.

Adrenalina cu propranolol

Nu există probabil un domeniu al farmacologiei stomatologice mai amplu dezbătut decât cel al utilizării sau evitării anestezicelor locale cu conţinut de adrenalină la anumite populaţii de pacienţi cu situaţii medicale complexe, inclusiv cele tratate cu produse ce prezintă interacţiuni medicamentoase.12,42-47

În realitate, rapoartele de caz care descriu interacţiunile medicamentoase adverse între vasoconstrictorii din soluţiile anestezice locale stomatologice şi medicamentele cu posibile interacţiuni sunt extrem de rare, pe de o parte pentru că adrenalina reprezintă actualmente de departe agentul vasoconstrictorul utilizat la cea mai largă scară împreună cu anestezicele locale în stomatologie.

Deşi adrenalina deţine efecte vasoconstrictoare alfa-1 adrenergice pe o serie de paturi vasculare – cele mai importante de menţionat ar fi cele de sub piele şi membranele mucoase – prezintă şi efecte vasodilatatoare asupra altor paturi vasculare ce conţin predominant receptori beta-2 adrenergici, cum ar fi cele din musculatura scheletală, ducând la vasodilataţie48 (tabelul 3). Această proprietate vasodilatatoare a epinefrinei limitează efectul posibil presor al medicamentului spre deosebire de alţi agenţi vasoconstrictori, cum ar fi levonordefrina şi noradrenalina, care au activitate beta-2 adrenergică mai redusă, sau chiar absentă în cazul noradrenalinei.44,47,49

Medicamentele de blocare beta-adrenergice, cunoscute şi sub denumirea de betablocante, sunt utilizate pe scară largă în tratamentul hipertensiunii, al anginei, aritmiilor cardiace şi durerilor de cap migrenoase.50 Ele sunt clasificate în două grupe: betablocante neselective care blochează atât receptorii beta-1, cât şi pe cei beta-2; şi beta-blocante cardioselective, care blochează numai receptorii beta-1 (tabelul 4).

Actualmente betablocantele cardioselective se prescriu pe scară mai largă datorită faptului că lipsa activităţii blocante beta-2 adrenergice limitează efectele bronhoconstritoare care se poate observa ocazional în cazul betablocantelor neselective.50 Totuşi, propranololul betablocant neselectiv este în continuare prescris pe scară largă.51

În literatură a apărut o serie de cazuri care descria reacţii de hipertensiune severă la şase pacienţi aflaţi sub tratament cronic cu propranolul care au primit lidocaină cu adrenalină pentru proceduri de chirurgie plastică facială.52 În două dintre aceste cazuri pacienţilor li s-au administrat câte 10ml, respectiv 12ml de soluţie lidocaină 1% plus adrenalină 1:100.000. Aceasta se traduce printr-o cantitate de adrenalină de aproximativ 6, respectiv 7 carpule cu anestezic local stomatologic a câte 1,7ml.

Tensiunea lor arterială a crescut de la nivelurile normale (120/80 şi 110/70mmHg) la niveluri de hipertensiune acută (200/100 şi 190/110mmHg), cu o bradicardie reflexă concomitentă. Într-un al treilea caz, un pacient care a primit 13 ml de soluţie cu adrenalină 1:200.000 a intrat în stop cardiac şi a necesitat resuscitare cu tratament de urgenţă, inclusiv defibrilare.52

În literatura stomatologică există un singur raport de caz în care pacientul, o femeie în vârstă de 32 ani, aflată sub tratament zilnic cu propranolol pentru hipertensiune şi aritmii a primit 1,5 ampule de mepivacaină 2% plus levonordefrină 1:20.000 (un vasoconstrictor în relaţie chimică cu epinefrina).53 Tensiunea ei sistolică şi diastolică a crescut cu 40, respectiv cu 15 mmHg. În cadrul unei vizite ulterioare când s-au utilizat două ampule de mepivacaină 3%, tensiunea ei arterială a rămas stabilă.

Baza teoretică a acestei interacţiuni medicamentoase adverse severe dintre propranolol şi adrenalină constă în faptul că primul blochează efectele beta-2 vasodilatatoare ale adrenalinei, ducând la efecte alfa-1 vasoconstrictoare, funcţionând fără opoziţie şi ducând la hipertensiune cu o bradicardie reflexă concomitentă.42,43,47 Unul dintre cele mai convingătoare studii care susţin interacţiunea medicamentoasă dintre propranolol şi adrenalină este ilustrat în fig. 1 şi fig. 2.54 Cinci pacienţi trataţi pentru hipertensiune severă prelungită fie cu agentul betablocant neselectiv beta-adrenergic propranolol, fie cu agentul betablocant cardioselectiv beta-adrenergic metoprolol îşi administrau doza obişnuită de dimineaţă cu 2 ore înainte de a fi supuşi efectului vasopresor prin utilizarea infuziei lente de adrenalină cu diferite doze, timp de 8 minute.

După finalizarea primei sesiuni, aceşti pacienţi au fost trecuţi la un tratament alternativ pentru cel puţin 4 săptămâni şi s-a administrat din nou provocarea cu adrenalină. Aşa cum arată fig. 1, după infuzia lentă cu 16μg (2 μg/min) de epinefrină care reprezintă o doză puţin mai redusă faţă de cea pe care o conţine o singură ampulă de 1,7-ml de anestezic local dentar cu adrenalină 1:100.000 (17 μg sau 0,017 mg),47 creşterea medie a tensiunii arteriale sistolice a fost de aproximativ 15mmHg în grupul cu propranolol şi de numai 5mmHg la grupul cu metroprolol.

După cum ilustrează şi fig. 2, diferenţele din prisma tensiunii arteriale diastolice după infuzia de 16-μg de epinefrină au fost mai pronunţate, crescând cu doar 2mmHg în lotul tratat cu metoprolol şi cu 14mmHg în grupul cu propranolol. Diferenţa a atins nivelul de semnificaţie statistică (P < 0,05).
Când s-a infuzat lent doza de 32μg de adrenalină, o cantitate uşor mai mică decât 2 ampule de soluţie anestezică de 1,7ml cu adrenalină 1:100.000 (34 μg sau 0,034 mg),47 grupul cu metoprolol a manifestat o creştere de 10mmHg în tensiunea arterială sistolică medie, în timp ce grupul tratat cu propranolol a prezentat o creştere medie a tensiunii arteriale sistolice cu 33 mmHg (P < 0,05). Tensiunea arterială diastolică a rămas neschimbată în grupul cu metoprolol dar a crescut cu 21 mmHg în lotul tratat cu propranolol (P < 0,05).54

Alte studii cu infuzii intravenoase au raportat răspunsuri presoare similare când adrenalina s-a administrat pacienţilor aflaţi sub tratament cu propranolol sau alte betablocante neselective.55-57 Deşi se poate argumenta că infuzia intravenoasă nu seamănă în mod tipic cu injecţiile dentare submucoase, în practica dentară survin injecţii intravasculare accidentale, cu viteze de injectare de cel puţin opt ori mai rapide (o ampulă pe minut) decât în cazul ratelor de infuzare din studiile prezentate mai sus.47

Există două studii în literatură în care pacienţii trataţi cu agenţi betablocanţi neselectivi au primit injecţii dentare cu lidocaină şi adrenalină.58,59 În unul dintre studii, când voluntarii normali au fost trataţi în prealabil cu o singură doză orală de pindolol, un agent blocant beta-adrenergic neselectiv, s-au observat creşteri uşoare (de 8-9mmHg), dar semnificative (P < 0,05) în tensiunea arterială sistolică şi diastolică şi în rezistenţa vasculară periferică, alături de diminuarea în concordanţă a ratei cardiace, după administrarea a două injecţii intraorale de lidocaină 2% plus adrenalină 1:80.000 (în total 45 μg sau 0,045 mg de epinefrină).
Când aceiaşi indivizi nu au fost pretrataţi cu pindolol, administrarea aceleiaşi doze de soluţie cu anestezic local a indus diminuări slabe ale tensiunii arteriale sistolice şi diastolice, precum şi a rezistenţei vasculare periferice.58 Rezultate similare s-au raportat şi la pacienţii dentari cu boli cardiovasculare trataţi cu betablocante neselective care au primit o singură ampulă de lidocaină 2% cu adrenalină 1:80.000 (22,5μg sau 0,0225mg epinefrină).59

Pe baza rapoartelor de caz din literatura de chirurgie plastică şi a rezultatelor din studiile clinice prezentate mai sus, se fac următoarele recomandări:
La pacienţii care necesită proceduri stomatologice simple restauratoare şi se află sub tratament cu propranolol sau alte blocante beta-adrenergice, pare prudentă evitarea completă a anestezicelor locale care conţin adrenalină, cum ar fi utilizarea mepivacainei 3% sau a prilocainei 4% simple.
La pacienţii care necesită hemostază pentru procedurile dentare chirurgicale sau o durată de acţiune mai lungă, se admite un maxim absolut de 0,034 mg de adrenalină (două ampule de soluţie 1:100.000 sau patru ampule cu soluţie de 1:200.000).
Tehnica adecvată de aspiraţie este obligatorie pentru a evita injectările intravasculare accidentale şi se recomandă viteze reduse de injectare.

Înainte de administrarea ampulelor suplimentare de anestezic local, trebuie determinată tensiunea arterială şi rata pulsului pentru a asigura rămânerea stabilă a semnelor vitale.
Trebuie absolut evitată utilizarea adrenalinei în concentraţie de 1:50.000 şi aplicarea firelor de retracţie impregnate cu adrenalină care conţin adrenalină racemică între 0,5 şi 1mg la o lungime a firului de 2,5cm.60,47,61

Concluzii

Cu o populaţie de pacienţi în continuu proces de îmbătrânire care foloseşte cantităţi tot mai mari de medicamente, practicienii trebuie să cunoască interacţiunile medicamentoase ce pot periclita echilibrul medical al pacienţilor.

AINS, deosebit de eficiente în tratarea durerii postoperatorii, trebuie evitate sau utilizate cu precauţie la pacienţii trataţi cu litiu. Prescrierea fie a metronidazolului, un antibiotic eficient împotriva bacteriilor anaerobe, fie a agentului antifungic fluconazol ar trebui evitată la pacienţii aflaţi concomitent sub terapie cu warfarină.

În fine, în cazul pacienţilor trataţi cu propranolol, trebuie evitate anestezicele locale cu conţinut de adrenalină dacă sunt supuşi unor proceduri restauratoare de scurtă durată sau să se utilizeze cu precauţie (nu mai mult de 0,034 mg) la pacienţii care necesită hemostază sau proceduri dentare prelungite.

Tabelul 1 AINS frecvent utilizate pentru a trata durerea acută

Denumire generică Denumiri comerciale obişnuite
Ibuprofen Advil, Motrin, Vicoprofen, Combunox
Naproxen sodic Aleve, Anaprox
Diflunisal Dolobid
Diclofenac Cataflam, Zipsor
Ketoprofen Orudis
Etodolac Lodine
Meloxicam Mobic
Ketorolac Toradol, SPRIX

Tabelul 2 Anestezice locale care conţin adrenalină

Denumire generică Denumiri comerciale obişnuite
Lidocaină 2% cu adrenalină 1:50.000 sau 1:100.000 Xylocaine,
Octocaine,
Lignospan
Articaină 4% cu adrenalină 1:100.000 sau 1:200.000 Septocaine
Prilocaină 4% cu adrenalină 1:200.000 Citanest Forte
Bupivacaină 0,5% cu adrenalină 1:200.000 Marcaine

Tabelul 3 Acţiunea adrenalinei la nivelul diferiţilor receptori

SUBTIP RECEPTOR ACŢIUNEA RECEPTORILOR
Alfa-1 adrenergic Vasoconstricţia vaselor sanguine de sub piele sau membranele mucoase
Beta-1 adrenergic Rată cardiacă crescută
Forţă de contracţie crescută
Beta-2 adrenergic Bronhodilataţie
Vasodilataţia vaselor sanguine în muşchiul scheletal şi organele interne

Tabelul 4 Clasificarea agenţilor blocanţi beta-adrenergici cu denumiri comerciale frecvente

BETABLOCANTE NESELECTIVE BETABLOCANTE CARDIOSELECTIVE
Propranolol (Inderal) Atenolol (Tenormin)
Nadolol (Corgard) Metoprolol (Lopressor)
Timolol (Blocadren) Acebutolol (Sectral)
Sotalol (Betapace) Betaxolol (Kerlone)

Despre autori:

Elliot V. Hersh, DMD, MS, PhD
Professor, Pharmacology, Department of Oral Surgery and Pharmacology,
School of Dental Medicine, University of Pennsylvania,
Philadelphia, Pennsylvania

Paul A. Moore, DMD, PhD, MPH
Professor, Pharmacology and Dental Public Health,
Departments of Dental Anesthesiology and Dental Public Health,
School of Dental Medicine, University of Pittsburgh, Pittsburgh, Pennsylvania

Referinţe bibliografice:

  1. Heft MW, Mariotti AJ. Geriatric pharmacology. In: Yagiela JA, Dowd FJ, Johnson BS, et al, eds. Pharmacology and Therapeutics for Dentistry. 6th ed. St. Louis, MO: Mosby Elsevier; 2011:834-841.
  2. Hersh EV, Kane WT, O’Neil MG, et al. Prescribing recommendations for the treatment of acute pain in dentistry. Compend Contin Educ Dent. 2011;32(3):22-30.
  3. Moore PA, Hersh EV. Combining ibuprofen and acetaminophen for acute pain management after third-molar extractions: translating clinical research to dental practice. J Am Dent Assoc. 2013;144(8):898-908.
  4. Hersh EV, Cooper S, Betts N, et al. Single dose and multidose analgesic study of ibuprofen and meclofenamate sodium after third molar surgery. Oral Surg Oral Med Oral Pathol. 1993;76(6):680-687.
  5. Fricke JR, Halladay SC, Francisco CA. Efficacy and safety of naproxen sodium and ibuprofen for pain relief after oral surgery. Curr Ther Res. 1993;54(6):619-627.
  6. Kiersch TA, Halladay SC, Hormel PC. A single-dose, double-blind comparison of naproxen sodium, acetaminophen, and placebo in postoperative dental pain. Clin Ther. 1994;16(3):394-404.
  7. Levin LM, Cooper SA, Betts NJ, et al. Ketoprofen dental pain study. J Clin Dent. 1997;8(4):103-106.
  8. Hersh EV, Levin LM, Cooper SA, et al. Conventional and extended-release etodolac in postsurgical dental pain. Clin Ther. 1999;21(8):1333-1342.
  9. Hersh EV, Levin LM, Cooper SA, et al. Ibuprofen liquigel for oral surgery pain. Clin Ther. 2000;22(11):1306-1318.
  10. Zuniga JR, Noveck RJ, Schmidt WK, et al. Onset of action of diclofenac potassium liquid-filled capsules in dental surgery patients. Curr Med Res Opin. 2011;27(9):1733-1739.
  11. He A, Hersh EV. A review of intranasal ketorolac tromethamine for the short-term management of moderate to moderately severe pain that requires analgesia at the opioid level. Curr Med Res Opin. 2012;28(12):1873-1880.
  12. Hersh EV, Moore PA. Adverse drug interactions in dentistry. Periodontol 2000. 2008;46:109-142.
  13. Hersh EV, Pinto A, Moore PA. Adverse drug interactions involving common prescription and over-the-counter analgesics. Clin Ther. 2007;29(suppl):2477-2497.
  14. Ragheb M. The clinical significance of lithium-nonsteroidal anti-inflammatory drug interactions. J Clin Psychopharmacol. 1990;10(5):350-354.
  15. Lewis VA. Psychopharmacology: antipsychotic and antidepressant drugs. In: Yagiela JA, Dowd FJ, Johnson BS, et al, eds. Pharmacology and Therapeutics for Dentistry. 6th ed. St. Louis, MO: Mosby Elsevier; 2011:162-187.
  16. Ragheb M. Ibuprofen can increase serum lithium level in lithium-treated patients. J Clin Psychiatry. 1987;48(4):161-163.
  17. Ragheb M, Powell AL. Lithium interaction with sulindac and naproxen. J Clin Psychopharmacol. 1986;6(3):150-154.
  18. Khan IH. Lithium and non-steroidal anti-inflammatory drugs. BMJ. 1991;302(6791):1537-1538.
  19. Hassan S, Khalid F, Alirhayim Z, Amer S. Lithium toxicity in the setting of nonsteroidal anti-inflammatory medications. Case Rep Nephrol. 2013;2013:839796.
  20. Chen L, Pym H. Rapid onset of neurological symptoms and lithium toxicity on starting meloxicam. Aust N Z J Psychiatry. 2010;44(1):95.
  21. Ciancio SG, van Winkelhoff AJ. Antibiotics in periodontal therapy. In: Newman MG, van Winkelhoff AJ, eds. Antibiotic and Antimicrobial Use in Dental Practice. 2nd ed. Chicago, IL: Quintessence Publishing; 2001:113-126.
  22. Baumgartner JC. Antibiotics in endodontic therapy. In: Newman MG, van Winkelhoff AJ, eds. Antibiotic and Antimicrobial Use in Dental Practice. 2nd ed. Chicago, IL: Quintessence Publishing; 2001:143-155.
  23. Peterson LJ. Antibiotics for oral and maxillofacial infections. In: Newman MG, van Winkelhoff AJ, eds. Antibiotic and Antimicrobial Use in Dental Practice. 2nd ed. Chicago, IL: Quintessence Publishing; 2001:157-173.
  24. Beikler T, Flemmig TF. Antimicrobials in implant dentistry. In: Newman MG, van Winkelhoff AJ, eds. Antibiotic and Antimicrobial Use in Dental Practice. 2nd ed. Chicago, IL: Quintessence Publishing; 2001:195-211.
  25. Barchiesi F, Giacometti A, Arzeni D, et al. Fluconazole and ketoconazole in the treatment of oral and esophageal candidiasis in AIDS patients. J Chemother. 1992;4(6):381-386.
  26. Nutescu EA, Shapiro NL, Ibrahim S, West P. Warfarin and its interactions with foods, herbs and other dietary supplements. Expert Opin Drug Saf. 2006;5(3):433-451.
  27. Stoudenmire LG, DeRemer CE, Elewa H. Telephone versus office-based management of warfarin: impact on international normalized ratios and outcomes. Int J Hematol. 2014;100(2):119-124.
  28. Tilton R, Michalets EL, Delk B, et al. Outcomes associated with prothrombin complex concentrate for international normalized ratio reversal in patients on oral anticoagulants with acute bleeding. Ann Pharmacother. 2014;48(9):1106-1119.
  29. Hersh EV, Moore PA. Drug interactions in dentistry: the importance of knowing your CYPs. J Am Dent Assoc. 2004;135(3):298-311.
  30. Kazmier FJ. A significant interaction between metronidazole and warfarin. Mayo Clin Proc. 1976;51(12):782-784.
  31. Michalets EL. Update: clinically significant cytochrome P-450 drug interactions. Pharmacotherapy. 1998;18(1):84-112.
  32. O’Reilly RA. The stereoselective interaction of warfarin and metronidazole in man. N Engl J Med. 1976;295(7):354-357.
  33. Howard-Thompson A, Hurdle AC, Arnold LB, et al. Intracerebral hemorrhage secondary to a warfarin-metronidazole interaction. Amer J Geriatr Pharmacother. 2008;6(1):33-36.
  34. Isalska BJ, Stanbridge TN. Fluconazole in the treatment of candidal prosthetic valve endocarditis. BMJ. 1988;297(6642):178-179.
  35. Seaton TL, Celum CL, Black DJ. Possible potentiation of warfarin by fluconazole. DICP. 1990;24(12):1177-1178.
  36. Kerr HD. Case report: potentiation of warfarin by fluconazole. Am J Med Sci. 1993;305(3):164-165.
  37. Mootha VV, Schluter ML, Das A. Intraocular hemorrhages due to warfarin fluconazole drug interaction in a patient with presumed Candida endophthalmitis. Arch Ophthalmol. 2002;120(1):94-95.
  38. Turrentine MA. Single-dose fluconazole for vulvovaginal candidiasis: impact on prothrombin time in women taking warfarin. Obstet Gynecol. 2006;107(2 Pt 1):310-313.
  39. Gericke KR. Possible interaction between warfarin and fluconazole. Pharmacotherapy. 1993;13(5):508-509.
  40. Lane MA, Zeringue A, McDonald JR. Serious bleeding events due to warfarin and antibiotic co-prescription in a cohort of veterans. Am J Med. 2014;127(7):657-663.
  41. Schelleman H, Bilker WB, Brensinger CM, et al. Warfarin with fluoroquinolones, sulfonamides, or azole antifungals: interactions and the risk of hospitalization for gastrointestinal bleeding. Clin Pharmacol Ther. 2008;84(5):581-588.
  42. Jastak JT, Yagiela JA. Vasoconstrictors and local anesthesia: a review and rationale for use. J Am Dent Assoc. 1983;107(4):623-630.
  43. Goulet JP, Pérusse R, Turcotte JY. Contraindications to vasoconstrictors in dentistry: Part III. Pharmacologic interactions. Oral Surg Oral Med Oral Pathol. 1992;74(5):692-697.
  44. Yagiela JA. Adverse drug interactions in dental practice: interactions associated with vasoconstrictors. Part V of a series. J Am Dent Assoc. 1999;130(5):701-709.
  45. Brown RS, Rhodus NL. Epinephrine and local anesthesia revisited. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 2005;100(4):401-408.
  46. Moore PA, Hersh EV. Local anesthetics: pharmacology and toxicity. Dent Clin North Am. 2010;54(4):587-599.
  47. Hersh EV, Giannakopoulos H. Beta-adrenergic blocking agents and dental vasoconstrictors. Dent Clin North Am. 2010;54(4):687-696.
  48. Yagiela JA. Vasoconstrictors agents for local anesthesia. Anesth Prog. 1995;42(3-4):116-120.
  49. Boakes AJ, Laurence DR, Lovel KW, et al. Adverse reactions to local anesthetic-vasoconstrictor preparations. A study of the cardiovascular responses to Xylestesin and Hostacain-with-Noradrenaline. Br Dent J. 1972;133(4):137-140.
  50. Yaping T, Piacick MT, Abel PW. Adrenergic antagonists. In: Yagiela JA, Dowd FJ, Johnson BS, et al, eds. Pharmacology and Therapeutics for Dentistry. 6th ed. St. Louis, MO: Mosby Elsevier; 2011:106-116.
  51. Most commonly prescribed drugs. http://www.emcp.com/college_resource_centers/listonline.php?GroupID=7240. Accessed July 18, 2014.
  52. Foster CA, Aston SJ. Propranolol-epinephrine interaction: a potential disaster. Plast Reconstr Surg. 1983;72(1):74-78.
  53. Mito RS, Yagiela JA. Hypertensive response to levonordefrin in a patient receiving propranolol: report of case. J Am Dent Assoc. 1988;116(1):55-57.
  54. Houben H, Thien T, van’t Laar A. Effect of low-dose epinephrine infusion on hemodynamics after selective and nonselective beta-blockade in hypertension. Clin Pharmacol Ther. 1982;31(6):685-690.
  55. Mackie K, Lam A. Epinephrine-containing test dose during beta-blockade. J Clin Monit. 1991;7(3):213-216.
  56. Hjemdahl P, Akerstedt T, Pollare T, Gillberg M. Influence of beta-adrenoceptor blockade by metoprolol and propranolol on plasma concentrations and effects of noradrenaline and adrenaline during i.v. infusion. Acta Physiol Scand Suppl. 1983;515:45-53.
  57. Rehling M, Svendsen TL, Maltbaek N, et al. Haemodynamic effects of atenolol, pindolol and propranolol during adrenaline infusion in man. Eur J Clin Pharmacol. 1986;30(6):659-663.
  58. Sugimura M, Hirota Y, Shibutani T, et al. An echocardiographic study of interactions between pindolol and epinephrine contained in a local anesthetic solution. Anesth Prog. 1995;42(2):29-35.
  59. Niwa H, Sugimura M, Satoh Y, Tanimoto A. Cardiovascular response to epinephrine-containing local anesthesia in patients with cardiovascular disease. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 2001;92(6):610-616.
  60. Kellam SA, Smith JR, Scheffel SJ. Epinephrine absorption from commercial gingival retraction cords in clinical patients. J Prosthet Dent. 1992;68(5):761-765.
  61. Naftalin LW, Yagiela JA. Vasoconstrictors: indications and precautions. Dent Clin North Am. 2002;46(4):733-746.

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!