Conceptul terapeutic „Dual-Zone”

Case Study
Originally published in Compendium, an AEGIS publication.
The Dual-Zone Therapeutic Concept of Managing Immediate Implant Placement and Provisional Restoration in Anterior Extraction Sockets by Stephen J. Chu, DMD, MSD, CDT; Maurice A. Salama, DMD; Henry Salama, DMD; David A. Garber, DDS, BDS; Hanae Saito, DDS, MS; Guido O. Sarnachiaro, DDS; and Dennis P. Tarnow, DDS.

Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 33(7) July/Aug 2012.
Copyright © 2012 to AEGIS Communications. All rights reserved.

Conceptul terapeutic „Dual-Zone”
în managementul implantării imediate şi al restaurării provizorii la alveolele postextracţionale frontale

Rezumat

Îmbunătăţirile realizate în privinţa formei implantelor au ajutat progresul succesului implantării frontale imediate în alveolele postextracţionale proaspete. Tehnicile clinice descrise permit practicienilor un succes estetic predictibil, utilizând o metodă ce limitează cantitatea modificării conturului vestibular al crestei din regiunea extracţiei şi consolidează grosimea ţesuturilor moi periimplantare coronar de interfaţa dintre implant şi bont.

Această abordare implică îndepărtarea atraumatică a dintelui fără elevare de lambou şi aplicarea unei grefe osoase în orificiul rezidual din jurul implantului frontal inserat imediat, cu o restaurare provizorie înşurubată ce acţionează ca un dispozitiv de sigilare protetică a alveolei.

De peste 2 decenii, protocolul clinic pentru inserarea implantului frontal imediat în alveole postextracţionale proaspete a evoluat de la protocolul în 2 etape cu lambouri cu grosime totală la protocolul într-o singură etapă — adesea fără lambou şi uneori cu o restaurare provizorie imediată aplicată în aceeaşi şedinţă, fără compromiterea ratelor de supravieţuire a implantelor. Această evoluţie a fost facilitată de îmbunătăţirile realizate în ceea ce priveşte formele macro- şi microgeometrice ale implantelor, componentele restauratoare aferente, precum şi de validările din studiile de cercetare umane şi animale.
Astăzi, provocarea continuă pentru clinicienii care utilizează protocoale de implantare frontală imediată. Şi nu mai este reprezentată numai de obţinerea osteointegrării, ale cărei rate sunt extrem de ridicate. Dimpotrivă, provocarea constă în îmbunătăţirea protocoalelor care să permită rezultate terapeutice estetice mai puţin traumatice, mai eficiente pe termen lung şi cât mai predictibile în regiunea frontală caracterizată prin aşteptări tot mai exigente.
Principalii factori determinanţi în obţinerea predictibilităţii estetice pe termen lung sunt legaţi de înţelegerea şi gestionarea unei combinaţii complexe de factori biologici şi clinici, după cum urmează:

  1. diagnosticul şi clasificarea locului de extracţie în zona estetică;
  2. modelarea şi remodelarea biologică naturală a alveolelor postextracţionale;
  3. relaţia dintre osul subiacent şi profilul ţesutului moale de acoperire şi stabilitatea acestora;
  4. relaţia dintre grosimea şi înălţimea ţesutului moale vestibular şi cel vertical în jurul restaurărilor cu sprijin implantar;
  5. protocoalele chirurgicale specifice topografiei ce minimizează alterarea dimensională negativă a locaţiei;
  6. protocoale şi materiale restauratoare ce optimizează vindecarea precum şi stabilitatea şi culoarea ţesutului moale.

Diagnostic şi clasificare

Întrucât nu toate locurile extracţionale sunt similare, Salama & Salama, precum şi Elian şi colab. au sugerat scheme de clasificare a locurilor de extracţie, destinate pentru a fi utilizate în elaborarea modelelor terapeutice specifice locaţiei, pe baza nivelului gingiei marginale, precum şi a prezenţei sau absenţei osului labial şi interproximal din jurul dintelui compromis care urmează a fi extras.

Tarnow şi colab. şi Salama şi colab. au demonstrat relaţia directă dintre poziţia osului interproximal din jurul dintelui, sau respectiv al implantului şi localizarea şi forma papilei supraiacente. Când existau deficienţe în oricare dintre criteriile menţionate mai sus, ei clasificau locurile drept Tipul II sau Tipul III, în funcţie de severitate. Pentru asemenea locaţii compromise, ar fi necesare protocoale de augmentare chirurgicală şi/sau prepararea ortodontică a spaţiului pentru a augmenta sau a reconstrui ţesuturile dure şi moi pierdute înainte sau în momentul inserării implantului. Cu toate acestea, ori de câte ori alveola postextracţională nu este compromisă — cu o poziţie a marginii gingivale medio-vestibulare acceptabilă dpdv estetic şi un perete vestibular şi niveluri osoase interproximale complet integre – se alocă o clasificare de Tip I, impunând un accent pe protocoalele de prezervare a ţesutului dur şi moale.

Extracţia dentară modifică dimensional înălţimea şi lăţimea crestei alveolare. Diminuarea înălţimii peretelui osos este mai pronunţată pe latura vestibulară a alveolei postextracţionale, decât pe cea orală. Aceasta se corelează cu cantitatea pierderii înălţimii osului vertical, care este la rândul ei mai pronunţată pe versantul vestibular.
Este bine documentat faptul că modificările majore ale conturului procesului alveolar au loc în cursul primelor 6 luni după extracţia dintelui, conducând la diminuarea lăţimii crestei alveolare şi a înălţimii verticale. Această reducţie interferează cu inserarea implantelor dentare şi influenţează succesul restaurărilor dpdv estetic.
Dacă implantul nu se plasează mai spre latura palatinală şi apical de alveola postextracţională pentru asigurarea profilului de emergenţă adecvat, se poate compromite rezultatul estetic optim. Resorbţia osoasă vestibulară cauzată de inserarea excesiv de vestibulară a unui implant într-o alveolă postextracţională proaspătă poate accentua aceste complicaţii. Aceste complicaţii estetice sunt pronunţate la pacienţii cu fenotip parodontal subţire şi pot impune o intervenţie chirurgicală suplimentară pentru a remedia arhitectura ţesutului moale înainte, în cursul sau după inserarea implantului.

Zona duală se divide în două regiuni: zona tisulară şi zona osoasă. Zona tisulară reprezintă modificarea dimensională vestibulo-orală a regiunii verticale a ţesutului definit prin localizarea de la marginea gingivală liberă (0mm) la creasta vestibulară a osului medio-vestibular (fig.1, 2). Zona osoasă este ţesutul situat apical de creasta osoasă (fig. 3, 4).
După extracţie, inserarea implantului, grefarea osoasă şi restaurarea provizorie, conturul crestei se poate modifica. Acest articol oferă un exemplu clinic al unui caz care ilustrează utilizarea acestor tehnici pentru minimizarea modificărilor de contur asociate cu implantarea frontală imediată.

Protocoale specifice de prezervare tisulară, chirurgicale şi restauratoare

Strategia chirurgicală cea mai decisivă pentru implantarea imediată şi restaurarea provizorie constă în extracţia dentară atraumatică fără elevare de lambou – îndeosebi în zona estetică, unde versantul osos vestibular şi ţesuturile moi sunt cele mai subţiri în dimensiune vestibulo-orală.

Raţionamentul acestei proceduri îl reprezintă menţinerea aportului sanguin restant din periost şi os pentru un potenţial maxim de vindecare; ligamentul parodontal este cel de-al treilea furnizor de sânge care, însă, se elimină în cursul extracţiei dentare. La nevoie, oricare dintre cei şase dinţi se poate secţiona vestibulo-oral, cu o freză de lungime chirurgicală pentru a obţine extracţia atraumatică, fără lezarea peretelui vestibular.

Implantul ar trebui plasat palatinal şi la 3-4mm apical de marginea gingivală liberă (free gingival margin, FGM) pentru optimizarea esteticii. În spaţiul restant dintre zona osoasă, respectiv zona tisulară se pot utiliza înlocuitori, substituenţi şi/sau materiale de os autogen, alogrefă, xenogrefă şi os sintetic. Materialul de grefare serveşte ca matrice pentru menţinerea volumului de ţesut moale şi dur, precum şi a cheagului sanguin pentru vindecarea iniţială.

Un articol recent publicat de Araújo, Linder, Lindhe a sugerat că se poate utiliza o xenogrefă şi particulele se pot încorpora în profilul ţesutului moale fără reacţie inflamatorie. Aceste particule încorporate oferă substanţă pentru creşterea profilului de ţesut moale.
Restaurarea provizorie poate acţiona ulterior ca un dispozitiv „de sigilare alveolară protetică” menită să protejeze, să conţină şi să menţină cheagul sanguin şi materialul de grefare osoasă în cursul fazei de vindecare a tratamentului. Tabelul 1 prezintă succesiunea terapeutică şi procedura însoţitoare pentru această tehnică clinică.

Prezentare de caz

O pacientă caucaziană (48 ani) s-a prezentat cu o fractură radiculară oblică la incisivul 2.1. (fig. 5). Pacienta se plângea de o uşoară tumefiere în aria rugilor palatine adiacente dintelui. Rx periapicală a obiectivat o linie de fractură orizontală-oblică ce coincidea cu extinderea apicală a restaurării aplicate pe o RCR (fig. 6).

S-a înregistrat o amprentă din material hidrocoloid ireversibil şi s-a fabricat din acrilat o „coajă de ou”, utilizându-se metoda pulbere-lichid sau tehnica „Nealon”. Excesul de material s-a scurtat ca atare pentru a crea „coaja de ou” provizorie cu forma definitivă înainte de căptuşire (fig. 7).

Disecţia fermă a fibrelor supracrestale s-a realizat cu o lamă de bisturiu 15c, iar dintele s-a îndepărtat atraumatic cu cleşte adecvat (fig. 8, 9). Datorită fracturii, nu a fost necesară secţionarea dintelui. După curăţarea alveolei cu un excavator chirurgical, s-a introdus un implant cu suprafaţa rugoasă, cu formă filetată şi diametrul de 5mm, spre peretele palatinal al alveolei postextracţionale, la o profunzime de 3mm de FGM, echivalent cu creasta osoasă medio-vestibulară (fig. 10, 11).
Este important de menţionat că pentru extracţia dintelui sau implantarea imediată nu a fost necesară elevarea unui lambou, iar după îndepărtarea dintelui peretele osos vestibular a rămas intact.

S-a aplicat bontul provizoriu corespunzător, din polieter-eter-ketonă (PEEK) fixat cu şurub, utilizând conceptul de modificare a platformei în cursul fazei de restaurare provizorie, care s-a continuat până la restaurarea definitivă (fig. 12). Apoi „coaja de ou” s-a umplut cu răşină autopolimerizabilă, s-a plasat spaţial pe bont în poziţiile vestibulară şi verticală corespunzătoare, îndepărtarea fiind permisă după completarea prizei (fig. 13).

Este esenţială plasarea unei cantităţi suficiente de material acrilic pentru a fixa mecanic bontul şi pentru a captura conturul subgingival al profilului de ţesut moale; totuşi, această etapă trebuie realizată fără angajarea regiunilor marginale din ariile de contact proximale, deoarece în caz contrar îndepărtarea restaurării provizorii ar deveni extrem de dificilă şi ar putea dăuna implantului. De aceea, la inserarea implantului ar trebui obţinută o valoare minimă de torsiune de 30-35Ncm pentru a permite restaurarea provizorie imediată.
Apoi restaurarea provizorie căptuşită s-a dezinfectat şi s-a aplicat pe analogul/replica de laborator; cu un creion roşu de ceară s-au marcat ariile de contact proximal, iar contururile subgingivale s-au restabilit cu răşină, utilizându-se o pensulă (fig. 14).

Conturul oral al restaurării provizorii a fost modelat cu o piatră montată pe o mandrină dreaptă la o piesă cu turaţii reduse, fără efect termic. Trebuie respectate ariile de contact proximale, care definesc extinderea vestibulară a regiunii răşinice ce necesită a fi îndepărtată. Palatinal trebuie păstrată suficientă răşină pentru a menţine intactă, stabilă şi fixă restaurarea provizorie la bontul PEEK. S-au utilizat freze diamantate de laborator corespunzătoare pentru a scurta forma/conturul final al restaurării provizorii (fig. 15).

După lustruire cu pulbere, s-au aplicat pigmenţi acrilici extrinseci pe suprafaţa restaurării provizorii; trebuie menţionat că pigmenţii de suprafaţă trebuie aplicaţi doar pe ariile supragingivale ale restaurării provizorii (fig. 16).

Restaurarea provizorie s-a reaplicat pe implant şi s-a evaluat clinic prin utilizarea următoarelor criterii:

  1. culoarea şi forma dintelui substituit trebuie să fie corectă;
  2. contururile subgingivale trebuie să fie suportive pentru profilul ţesutului moale; şi
  3. dintele trebuie să fie în infraocluzie în poziţia de intercuspidare maximă şi în deplasările de lateralitate (fig. 17).

Este foarte important ca mai întâi să se realizeze restaurarea provizorie, înainte de aplicarea materialului de grefare osoasă, întrucât acesta din urmă trebuie să rămână intact şi necontaminat în cursul procedurii. Cel mai bun mod de a obţine acest deziderat constă în îndepărtarea restaurării provizorii nou fabricate exact înainte de aplicarea grefei osoase.

Pentru a realiza acest lucru, pe implant s-a aplicat un bont de vindecare cu contur plat, după ce s-a îndepărtat restaurarea provizorie (fig. 18). În această situaţie specifică s-a utilizat o xenogrefă pentru grefarea zonei tisulare şi a zonei osoase (fig. 19).
Bontul trebuie să fie suficient de înalt şi îngust pentru a permite inserarea şi condensarea grefei de os în direcţia bontului, cu ajutorul unui fuloar de amalgam până la cea mai coronară porţiune a FGM, maximizând astfel cantitatea materialului de grefare ce se poate aplica în zona tisulară (fig. 20).

Bontul de vindecare cu profilul plat s-a îndepărtat, lăsând pe loc materialul de grefare osoasă (fig. 21), iar restaurarea provizorie s-a reaplicat cu succes pe implant, fiind strânsă cu presiune digitală. Materialul de grefare osoasă extrudat în exces s-a îndepărtat de la nivelul FGM cu ajutorul unei sonde parodontale (fig. 22); s-ar fi putut utiliza şi o chiuretă parodontală. Postoperator s-a verificat radiologic.

Pacienta a fost instruită să nu perieze aria timp de 3 zile şi după o săptămână s-a efectuat o examinare postoperatorie. S-au planificat vizite la 1 lună şi la 3 luni. La 5 luni, s-a realizat un film digital periapical pentru a verifica vindecarea radiologică (fig. 23).
Restaurarea provizorie s-a îndepărtat pentru prima dată şi s-a remarcat un şanţ gingival periimplantar sănătos (fig. 24, 25). Ulterior s-a ataşat un bont de transfer la nivel implantar pentru o amprentare cu lingura deschisă şi s-a utilizat răşină de modelare pentru a captura profilul ţesutului moale subgingival (fig. 26). S-a folosit un bont de transfer cu diametrul mai mic (de la 5 la 4mm) pentru a crea o restaurare cu platforma modificată.

Laboratorul de tehnică dentară a fabricat un model al ţesutului moale ce a permis construirea unui bont din aliaj de aur cu fixare prin înşurubare pentru o restaurare sub formă de coroană cimentată (fig. 27, 28). Pentru a controla forma corectă a ţesuturilor gingivale şi deci pentru a elimina „efectul de gingie cenuşie”, bontul din aliaj de aur s-a placat cu aur (fig. 29).

Bontul individualizat placat cu aur s-a inserat intraoral şi dintr-un material bisacrilic s-a fabricat un model duplicat pentru cimentare, înainte de inserarea coroanei (fig. 30). Fabricarea modelului duplicat de cimentare s-a efectuat prin lubrifierea peretelui intern al coroanei, exprimându-se material bisacrilic în coroană, şi plasând o tijă metalică în materialul nepolimerizat şi apoi prin îndepărtarea modelului din coroană, după priza materialului (fig. 31). În cele din urmă coroana s-a putut umple cu ciment şi s-a aşezat pe un model duplicat, cu îndepărtarea excesului de ciment, înainte de aşezarea intraorală a restaurării (fig. 32).

Strategia şi beneficiul clinic al acestei tehnici constă în permiterea îndepărtării indirecte a cimentului excesiv din jurul coroanei finale. Această etapă clinică este extrem de importantă pentru evitarea riscului de periimplantită datorată cimentului rezidual din şanţul gingival implantar. În acest fel coroana definitivă poate fi cimentată cu încredere, respectând sănătatea parodontală (fig. 33).
La o vizualizare intraorală ocluzală aproape completă (în proporţie de 3/4), era doar o indicaţie uşoară spre deloc a unei diferenţe de contur între dintele 1.1. netratat vs. dintele 2.1. tratat (fig. 34). Rx periapicală postoperatorie efectuată la 6 luni a obiectivat niveluri osoase bune în jurul implantului corespunzător 2.1. cu platforma schimbată (fig. 35).

Concluzii

Pentru succesul estetic predictibil al inserării imediate a implantelor în alveolele postextracţionale proaspete, aspectele clinice cheie esenţiale ce trebuie respectate sunt:

  1. extracţia atraumatică a dintelui fără elevarea lamboului; şi
  2. plasarea unei grefe în zonele osoasă şi tisulară, în spaţiile reziduale din jurul implantului imediat inserat în alveola proaspătă, cu o restaurare provizorie fixată prin înşurubare, acţionând ca un dispozitiv de sigilare protetică.

Aceste etape clinice sunt utile în limitarea gradului de modificare a conturului vestibular al crestei din zona postextracţională şi în îmbunătăţirea grosimii ţesutului moale periimplantar coronar de interfaţa implant-bont.

Tabelul 1
Succesiunea tratamentului şi procedura corespunzătoare aferentă pentru implantarea imediată, grefarea osoasă şi restaurarea provizorie.

Succesiunea tratamentului Procedura terapeutică
„Coaja de ou” acrilică fabricată pentru restaurarea provizorie Înregistrarea amprentei cu hidrocoloid ireversibil şi pensularea deasupra a acrilatului  utilizând tehnica „Nealon”
Extracţia atraumatică a dintelui Separarea fibrelor supracrestale cu lamă de bisturiu 15c şi extracţia dintelui cu cleşte adecvat. Secţionarea dintelui (vestibulo-oral pentru frontali; mezio-distal în cazul premolarilor), la nevoie.
Curăţarea detritusurilor din alveola postextracţională şi examinarea alveolei Utilizarea lingurii chirurgicale sau a chiuretei. Verificarea peretelui vestibular intact (să nu fie peste 4mm apical de FGM).
Inserarea spaţială a implantului Plasarea palatinală în alveolă cu capul implantului să coincidă, sau uşor apical de creasta osoasă vestibulară (la 3-4mm de FGM).
Fabricarea restaurării provizorii cu fixare prin înşurubare Plasarea bontului provizoriu fixat cu şurub şi a „cojii de ou” de transfer cu forma dintelui, fie cu răşină acrilică, fie cu compozit fluid, capturând forma şi conturul alveolei postextracţionale reziduale.
Plasarea materialului de grefare osoasă Îndepărtarea restaurării provizorii fabricate, plasarea unui bont de vindecare plat şi lung şi condensarea materialului de grefare osoasă în zonele osoase, respectiv zonele tisulare, între implant şi peretele vestibular al alveolei până la nivelul FGM.
Reinserarea restaurării provizorii Restaurarea provizorie acţionează ca un „sigiliu” protetic pentru alveolă cu scopul de a proteja, conţine şi menţine cheagul sanguin, alături de materialul de grefare osoasă în cursul perioadei de vindecare de 4-6 luni.

Despre autori:

Stephen J. Chu, DMD, MSD, CDT
Clinical Associate Professor
Director of Esthetic Education
Columbia University College of Dental Medicine
New York, New York

Maurice A. Salama, DMD
Private Practice
Atlanta, Georgia

Henry Salama, DMD
Private Practice, Atlanta, Georgia

David A. Garber, DDS, BDS
Private Practice
Atlanta, Georgia

Hanae Saito, DDS, MS
Postgraduate Periodontology Resident,
New York University College of Dentistry, NY

Guido O. Sarnachiaro, DDS
Clinical Assistant Professor
Dept. of Prosthodontics
Columbia University School of Dentistry, NY

Clinical Assistant Professor
Dept. of Periodontology-Oral Implantology
Temple University School of Dentistry
Philadelphia, Pennsylvania

Private Practice New York, NY

Dennis P. Tarnow, DDS
Clinical Professor,
Director of Implant Education,
Columbia University College of Dental Medicine,NY

Recunoaştere

Pentru execuţia de laborator
Mr. Adam Mieleszko, CDT;
Mr. Luis Santiago.

Bibliografie:

  1. Schulte W, Kleineikenscheidt H, Lindner K, et al. Animal experiments on the question of healing around the Tubingen immediate implant (German). Dtsch Zahnarztl Z. 1978;33(5):326-331.
  2. Becker W, Goldstein M, Becker BE, Sennerby L. Minimally invasive flapless implant surgery: a prospective multicenter study. Clin Implant Dent Relat Res. 2005;7(suppl 1):S21-S27.
  3. Buser D, Mericske-Stern R, Bernard JP, et al. Long-term evaluation of non-submerged ITI implants. Part 1: 8-year life table analysis of a prospective multi-center study with 2359 implants. Clin Oral Implants Res. 1997;8(3):161-172.
  4. Becker W, Wikesjö U, Sennerby L, et al. Histologic evaluation of implants following flapless and flapped surgery: a study in canines. J Periodontol. 2006;77(10):1717-1722.
  5. Wöhrle PS. Single-tooth replacement in the aesthetic zone with immediate provisionalization: fourteen consecutive case reports. Pract Periodontics Aesthet Dent. 1998;10(9):1107-1114.
  6. Kan JY, Rungcharassaeng K, Lozada J. Immediate placement and provisionalization of maxillary anterior single implants: 1-year prospective study. Int J Oral Maxillofac Implants. 2003;18(1):31-39.
  7. De Rouck T, Collys K, Wyn I, Cosyn J. Instant provisionalization of immediate single-tooth implants is essential to optimize esthetic treatment outcome. Clin Oral Implants Res. 2009;20(6):566-570.
  8. Block MS, Mercante DE, Lirette D, et al. Prospective evaluation of immediate and delayed provisional single tooth restorations. J Oral Maxillofac Surg. 2009;67(11 suppl):89-107.
  9. Araújo MG, Sukekava F, Wennström JL, Lindhe J. Ridge alterations following implant placement in fresh extraction sockets: an experimental study in the dog. J Clin Periodontol. 2005;32(6):645-652.
  10. Araújo MG, Wennström JL, Lindhe J. Modeling of the buccal and lingual bone walls of fresh extraction sites following implant installation. Clin Oral Implants Res. 2006;17(6):606-614.
  11. Cooper LF, Raes F, Reside GJ, et al. Comparison of radiographic and clinical outcomes following immediate provisionalization of single-tooth dental implants placed in healed alveolar ridges and extraction sockets. Int J Oral Maxillofac Implants. 2010;25(6):1222-1232.
  12. Sanz M, Cecchinato D, Ferrus J, et al. A prospective, randomized-controlled clinical trial to evaluate bone preservation using implants with different geometry placed into extraction sockets in the maxilla. Clin Oral Implants Res. 2010;21(1):13-21.
  13. Schnitman PA, Wöhrle PS, Rubenstein JE, et al. Ten-year results for Brånemark implants immediately loaded with fixed prostheses at implant placement. Int J Oral Maxillofac Implants. 1997;12(4):495-503.
  14. Tarnow DP, Emtiaz S, Classi A. Immediate loading of threaded implants at stage 1 surgery in edentulous arches: ten consecutive case reports with 1- to 5-year data. Int J Oral Maxillofac Implants. 1997;12(3):319-324.
  15. Tarnow DP, Chu SJ. Human histologic verification of osseointegration of an immediate implant placed into a fresh extraction socket with excessive gap distance without primary flap closure, graft, or membrane: a case report. Int J Periodontics Restorative Dent. 2011;31(5):515-521.
  16. Chen ST, Darby IB, Reynolds EC. A prospective clinical study of non-submerged immediate implants: clinical outcomes and esthetic results. Clin Oral Implants Res. 2007;18(5):552-562.
  17. Chen ST, Buser D. Clinical and esthetic outcomes of implants placed in post¬extraction sites. Int J Oral Maxillofac Implants. 2009;24 Supp:186-217.
  18. Kan JY, Morimoto T, Rungcharassaeng K, et al. Gingival biotype assessment in the esthetic zone: visual versus direct measurement. Int J Periodontics Restorative Dent. 2010;30(3):237-243.
  19. Salama H, Salama M. The role of orthodontic extrusive remodeling in the enhancement of soft and hard tissue profiles prior to implant placement: a systematic approach to the management of extraction site defects. Int J Periodontics Restorative Dent. 1993;13(4):312-333.
  20. Elian N, Cho SC, Froum S, et al. A simplified socket classification and repair technique. Pract Proced Aesthet Dent. 2007;19(2):99-104.
  21. Tarnow DP, Magner AW, Fletcher P. The effect of the distance from the contact point to the crest of bone on the presence or absence of the interproximal dental papilla. J Periodontol. 1992;63(12):995-996.
  22. Salama H, Salama MA, Garber D, Adar P. The interproximal height of bone: a guidepost to predictable aesthetic strategies and soft tissue contours in anterior tooth replacement. Pract Periodontics Aesthet Dent. 1998;10(9):1131-1141.
  23. Funato A, Salama MA, Ishikawa T, et al. Timing, positioning, and sequential staging in esthetic implant therapy: a four-dimensional perspective. Int J Periodontics Restorative Dent. 2007;27(4):313-323.
  24. Buser D, Ruskin J, Higginbottom F, et al. Osseointegration of titanium implants in bone regenerated in membrane-protected defects: a histologic study in the canine mandible. Int J Oral Maxillofac Implants. 1995;10(6):666-681.
  25. Wang HL, Boyapati L. “PASS” principles for predictable bone regeneration. Implant Dent. 2006;15(1):8-17.
  26. Buser D, Dula K, Belser UC, et al. Localized ridge augmentation using guided bone regeneration. II. Surgical procedure in the mandible. Int J Periodontics Restorative Dent. 1995;15(1):10-29.
  27. Buser D, Dula K, Hess D, et al. Localized ridge augmentation with autografts and barrier membranes. Periodontol 2000.1999;19(1):151-163.
  28. Grunder U. Crestal ridge width changes when placing implants at the time of tooth extraction with and without soft tissue augmentation after a healing period of 6 months: report of 24 consecutive cases. Int J Periodontics Restorative Dent. 2011;31(1):9-17.
  29. Kan JY, Rungcharassaeng K, Lozada JL, Zimmerman G. Facial gingival tissue stability following immediate placement and provisionalization of maxillary anterior single implants: a 2- to 8-year follow-up. Int J Oral Maxillofac Implants. 2011;26(1):179-187.
  30. Araújo MG, Lindhe J. Dimensional ridge alterations following tooth extraction. An experimental study in the dog. J Clin Periodontol. 2005;32(2):212-218.
  31. Araújo MG, Lindhe J. Ridge alterations following tooth extraction with and without flap elevation: an experimental study in the dog. Clin Oral Implants Res. 2009;20(6):545-549.
  32. Iasella JM, Greenwell H, Miller RL, et al. Ridge preservation with freeze-dried bone allograft and a collagen membrane compared to extraction alone for implant site development: a clinical and histologic study in humans. J Periodontal. 2003;74(7):990-999.
  33. Schropp L, Wenzel A, Kostopoulos L, Karring T. Bone healing and soft tissue contour changes following single-tooth extraction: a clinical and radiographic 12-month prospective study. Int J Periodontics Restorative Dent. 2003;23(4):313-323.
  34. Becker W, Goldstein M. Immediate implant placement: treatment planning and surgical steps for successful outcome. Periodontol 2000. 2008;47(1):79-89.
  35. Caneva M, Salata LA, de Souza SS, et al. Influence of implant positioning in extraction sockets on osseointegration: histomorphometric analyses in dogs. Clin Oral Implant Res. 2010;21(1):43-49.
  36. Caneva M, Salata LA, de Souza SS, et al. Hard tissue formation adjacent to implants of various size and configuration immediately placed into extraction sockets: an experimental study in dogs. Clin Oral Implant Res. 2010;21(9):885-890.
  37. Tarnow DT, Salama MA, Garber D, et al. The dual-zone therapeutic concept of managing immediate implant placement into anterior extraction sockets: Part 1 – Labial-palatal changes in ridge dimension with and without provisional restoration and/or bone grafting: a retrospective cross-sectional cohort multicenter study. Int J Periodontics Restorative Dent. Manuscript submitted for publication.
  38. Araújo MG, Linder E, Lindhe J. Bio-Oss collagen in the buccal gap at immediate implants: a 6-month study in the dog. Clin Oral Implants Res. 2011;22(1):1-8.
  39. Trimpou G, Weigl P, Krebs M, et al. Rationale for esthetic tissue preservation of a fresh extraction socket by an implant treatment concept simulating a tooth replantation. Dent Traumatol. 2010;26(1):105-111.
  40. Nealon FH. Acrylic restorations by the operative nonpressure procedure. J Prosthet Dent. 1952;2(4):513-527.
  41. Ishikawa-Nagai S, Da Silva JD, Weber HP, Park SE. Optical phenomenon of peri-implant soft tissue. Part II. Preferred implant neck color to improve soft tissue esthetics. Clin Oral Implants Res. 2007;18(5):575-580.
  42. Wadhwani C, Piñeyro A. Technique for controlling the cement for an implant crown. J Prosthet Dent. 2009;102(1):57-58.

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!