Consideraţii privind fotopolimerizarea materialelor compozite pe bază de răşini: recenzie, partea 1.

Originally published in Compendium, an AEGIS publication.

Light-Curing Considerations for Resin-Based Composite Materials: A Review by Neeraj Malhotra, MDS; and Kundabala Mala, MDS.
Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 31(7), Sept/Oct 2010. Copyright © 2011 to AEGIS Communications. All rights reserved.
Traducere, redactare şi adaptare: Asist. Univ. Dr. Blanka Petcu


[fb-like]

Partea I

Obiective:

  • rezumarea evoluţiei dispozitivelor de fotopolimerizare pentru compozitele pe bază de răşini;
  • discutarea avantajelor şi dezavantajelor diferitelor aparate de fotopolimerizare;
  • explicarea diferitelor moduri de fotopolimerizare.

Rezumat:

De la introducerea compozitelor bazate pe răşini (RBC) fotopolimerizabile, problema contracţiei de polimerizare şi a metodelor utilizate pentru depăşirea acesteia a preocupat clinicienii şi cercetătorii. S-a dovedit că diferitele tipuri de lumină şi moduri de fotopolimerizare influenţează gradul şi contracţia de polimerizare a RBC. Această recenzie, structurată pe două părţi, discută dispozitivele de fotopolimerizare contemporane.

Partea I explorează evoluţia aparatelor de fotopolimerizare şi a diferitelor moduri de polimerizare.
Partea a II-a evidenţiază aspectele clinice privind fotopolimerizarea RBC ce sunt importante în obţinerea unei prize optime şi a polimerizării maxime a RBC într-o anumită situaţie clinică.

Metoda polimerizării compozitelor pe bază de răşini (RBC) determină tehnica aplicării, direcţia contracţiei de polimerizare, procedura de finisare, stabilitatea coloristică şi gradul de porozitate internă. Iniţial, RBC se activau chimic şi se comercializau sub forma a două paste conţinând un iniţiator de peroxid de benzoil şi un activator aromatic de amină terţiară (N, N-dimetil-p-toluidină). Se condensau cu direcţia contracţiei de polimerizare îndreptată spre masă,1 prezentau pori interni ce inhibau polimerizarea în timpul prizei, nu ofereau niciun fel de control în privinţa timpului de lucru, prelungeau durata finisării şi stabilitatea cromatică era redusă datorită descompunerii aminelor terţiare.

Apoi, s-au introdus sistemele activate cu lumină, ce utilizau lumina ultravioletă (UV). Întrucât aceste metode deţineau efectele biologice nocive ale razelor UV şi o slabă penetrare prin structura dentară, au fost înlocuite cu sistemele activate prin intermediul luminii albastre vizibile.2,3 Acestea implică de obicei camforochinone (CQ) ca fotoiniţiator (474nm) şi un activator pe bază de amină alifatică (dimetilaminoetil-metacrilat); se condensează treptat cu contracţia de polimerizare orientată spre sursa de lumină.1 Prezintă o adâncime de polimerizare mai bună cu un timp de lucru controlabil, fără porozitate internă, stabilitate coloristică sporită datorită aminei alifatice, translucenţă şi estetică îmbunătăţite.

Unul din dezavantajele majore ale RBC fotopolimerizabile consta în contracţia de polimerizare şi generarea stresului asociat care poate conduce la eşecul clinic al restaurărilor RBC.1-4 Materialele RBC fotopolimerizabile generează stresuri de polimerizare mai mari decât în cazul RBC cu polimerizare chimică. Tipul luminii de polimerizare şi modul de polimerizare guvernează şi influenţează parţial cantitatea şi calitatea prizei RBC.5

O altă modalitate de îmbunătăţire a gradului de polimerizare şi reducere a stresurilor de contracţie constă în utilizarea polimerizării extraorale cu presiune şi vid.6,7 În prima partea a acestei recenzii, autorii explică diferitele aparate de fotopolimerizare, caracteristicile de operare şi modurile de polimerizare a RBC. Aspectele clinice asociate şi factorii ce influenţează eficienţa dispozitivelor de fotopolimerizare sunt dezbătute în partea a doua a recenziei.

Aparate de fotopolimerizare

În comerţ sunt disponibile diverse aparate de fotopolimerizare de diferite generaţii. De obicei, sunt aparate portabile cu o sursă de lumină şi un ghid luminos din fibre optice fuzionate. Un aparat de polimerizare cu o producţie minimă de lumină de 550lux este considerat corespunzător pentru uzul stomatologic.8

Cuarţ tungsten halogen

Aparatele cu cuarţ tungsten halogen (quartz tungsten halogen, QTH) sunt cele mai răspândite dispozitive de fotopolimerizare şi conţin un bec cu cuarţ, cu filament de tungsten, într-un mediu cu halogen. Aparatele emit lumină UV şi albă deopotrivă, care necesită filtrare pentru a exclude căldura şi a transmite doar lumina din regiunea violet-albastră a spectrului care se potriveşte cu intervalul de fotoabsorbţie a CQ. Dispozitivele sunt disponibile cu moduri de polimerizare continuă, sacadată şi ascendentă.

Sub 0,5% din lumina totală produsă de QTH este îndreptată către polimerizare, marea parte fiind transformată în căldură. Pentru minimalizarea căldurii în aparate se introduc filtre UV şi pentru banda infraroşie chiar înainte de utilizarea sistemului cu fibră optică. Filtrele portocalii sunt răspândite pentru că sunt complementare la albastru şi absorb radiaţia albastră. Se încorporează şi un mic ventilator pentru a disemina dinspre filtre şi reflector căldura nedorită. De obicei filtrele se degradează în timp datorită ciclurilor de încălzire şi răcire.

Lămpile de fotopolimerizare cu QTH funcţionează la lungimi de undă cuprinse între 400-500nm 5, cu o putere variind între 400-800mW/cm2. Lămpile de fotopolimerizare pe bază de QTH au dovedit că produc cea mai redusă cantitate de monomeri reziduali în RBC.9

Dezavantaje:

  • durată de polimerizare lentă (cca 15-20sec);
  • aparatele sunt relativ mari şi greoaie;
  • cu timpul, puterea lămpilor (becurilor) scade, fiind astfel necesară înlocuirea lor frecventă;
  • prezintă performanţă energetică redusă şi generează temperaturi crescute;
  • necesită filtru şi ventilator.

Ghidul luminos turbo oferă o intensitate mai mare de polimerizare şi o priză mai rapidă decât unităţile QTH; acestea devin mai mici pe măsură ce emit lumina de polimerizare. Mai recent, s-au lansat lumini de polimerizare cu halogen îmbunătăţite. Până în momentul de faţă s-au raportat date combinate pe baza studiilor in vitro referitoare la performanţa acestor aparate de fotopolimerizare. Duritatea specimenelor de RBC (2mm) obţinute după polimerizare cu unele din aceste lămpi de mare intensitate s-a dovedit a fi similară cu cea obţinută cu ajutorul lămpilor convenţionale QTH şi LED.10 Totuşi, alte aparate au dovedit contracţie de polimerizare mai mare şi eficienţă mai redusă în polimerizarea RBC decât cu dispozitivele convenţionale QTH.11 De aceea, se impun cercetări suplimentare pentru a identifica potenţialul lor în practicile dentare.

Diode emiţătoare de lumină

Lămpile cu diode emiţătoare de lumină (light-emitting diode, LED) se bazează pe LED-uri. Iniţial s-au introdus LED-uri albastre cu putere scăzută, utilizând carbură de silicon (prima generaţie de LED-uri) cu o putere de emisie de 7μW/LED. LED-urile albastre, sau a doua generaţie de LED-uri, au fost concepute pe baza tehnologiei cu nitrit de galiu şi prezentau o putere de 3 mW (creştere de 400 de ori).

Cea de-a doua generaţie de LED-uri se consideră a fi mai eficientă în polimerizarea compozitelor decât predecesorii lor.12 Aceste aparate sunt lipsite de cabluri, sunt mici, uşoare şi sunt alimentate de baterii.13 Nu necesită filtre pentru că emit lumină la o anumită lungime de undă în intervalul de fotoabsorbţie a CQ de 400-500nm. Astfel, întreaga lumină emisă este utilă, rezultând într-o lumină de polimerizare cu performanţă energetică crescută. Emisia spectrală variază între 410-490nm sau între 450-490nm. Aceste aparate prezintă o eficienţă constantă fără nicio scădere în intensitate în timp, pentru că diodele nu necesită înlocuire frecventă.13 Întrucât nu se generează deloc căldură în cursul polimerizării, nu este necesară ventilaţia de răcire.

Dezavantaje:

  • bateriile trebuie reîncărcate;
  • sunt mai scumpe decât lămpile convenţionale cu halogen;
  • durata polimerizării este mai lungă decât la lămpile pe bază de arc plasmatic şi unele lămpi cu halogen îmbunătăţite.

O recenzie a literaturii sugerează că aparatele LED şi cele QTH convenţionale nu prezintă diferenţe semnificative.14 Dispozitivele LED sunt considerate similare sau superioare unităţilor QTH în ceea ce priveşte: gradul de polimerizare,15-17 microscurgerile la marginile dentinare şi amelare,18,19 comportamentul la tensiunea de contracţie,20,21 rata de uzură a RBC,22 proprietăţile de flexiune23 şi duritatea RBC polimerizate.24,25 De asemenea, valorile forţei de adeziune la cimenturile răşinoase cu priză dublă folosite la cimentarea restaurărilor RBC indirecte s-au dovedit a fi echivalente la lămpile LED şi QTH convenţionale.26 Cu toate acestea, adâncimea de polimerizare cu aparatele LED este mai mare decât în cazul dispozitivelor QTH27,28 şi lămpile de polimerizare QTH tind să prezinte o îngălbenire mai intensă a RBC decât cu lămpile LED.29 Variabilele absorbţiei de apă şi ale solubilităţii RBC nu sunt dependente de tipul luminii de polimerizare utilizate.30

Puţini autori consideră că lămpile de polimerizare QTH convenţionale ar fi mai bune decât LED-urile.31,32 LED-urile par să necesite mai mult timp pentru polimerizarea RBC cu microumplutură sau a celor hibride32 şi nu satisfac cerinţele de intensităţi minime ale producătorilor.33 De aceea, la aceste aparate s-a sugerat o amplificare necesară a intensităţii luminii.9 LED-urile viitoare vor necesita o putere de emisie mai mare pentru a compensa lăţimea de bandă îngustă sau spectrul mai larg de frecvenţă.5 Astfel, noile generaţii de aparate LED sunt o opţiune bună de aparate de polimerizare pentru RBC, însă necesită îmbunătăţiri suplimentare.

Arcul plasmatic

Lămpile de polimerizare pe bază de arc plasmatic (plasma-arc curing, PAC) sunt aparate cu intensitate crescută. Au surse de lumină mai intense (plasmă cu bec fluorescent), permiţând durate de expunere mai scurte. Lumina se obţine dintr-un gaz cu conductivitate electrică (xenon), numit plasmă, care se formează sub presiune între doi electrozi de tungsten. Spectrul luminos oferit de plasmă este limitat.5 Lungimea de undă a luminii de mare intensitate emisă este determinată de materialul ce acoperă becul şi se filtrează pentru a minimiza transmiterea energiei infraroşii şi UV şi pentru a permite emisia luminii albastre (400-500nm). Aceasta ajută de asemenea la eliminarea căldurii din sistem. Întrucât o lumină de mare intensitate este disponibilă la lungimi de undă mai reduse, aceste aparate sunt capabile să polimerizeze compozitele cu alţi fotoiniţiatori decât camforochinonele.

Eficienţa clinică comparativă a lămpilor PAC depinde de tipul fotoiniţiatorului utilizat.34 Aceste aparate au o putere de emisie mare şi o durată redusă de polimerizare. O expunere de 10 secunde la lampa PAC este echivalentă cu 40 secunde în cazul lămpilor QTH.6 Aceste aparate au demonstrat rate de conversie mai mari35 şi adâncimi de polimerizare mai crescute pentru RBC, comparativ cu dispozitivele QTH.36 Aceste sisteme funcţionează la lungimi de undă cuprinse între 370-450nm sau între 430-500nm.

Dezavantaje:

  • producţia de căldură trebuie controlată;
  • sunt costisitoare;
  • înlocuirea lămpii (becul) este costisitoare;
  • majoritatea aparatelor sunt mari, grele şi voluminoase;
  • au o performanţă energetică redusă;
  • sunt necesare filtre şi ventilatoare.

Rezultatele obţinute cu aparatele QTH sunt superioare celor dobândite cu dispozitivele PAC.5,34,37,38 RBC polimerizate cu aparatele PAC au demonstrat o contracţie de polimerizare mai mare decât cu aparatele QTH.39 În pofida polimerizării rapide, o lampă cu xenon produce o contracţie marginală cu agentul adeziv dentinar. Valorile de duritate ale specimenelor RBC polimerizate cu aparatele PAC s-au dovedit a fi semnificativ mai reduse decât în cazul polimerizării cu dispozitivele LED şi QTH.10 Durata recomandată de 3 secunde pentru aparatele PAC este inadecvată şi ar trebui dublată pentru a obţine proprietăţi mecanice optime ale RBC.5 Trebuie urmată o tehnică de condensare în straturi de câte 2mm. Aceste aparate, utilizate în combinaţie cu cele QTH, au dovedit că oferă valori ale forţei de adeziune mai mari în cazul agenţilor adezivi dentinari.40 Dispozitivele se potrivesc cel mai bine la cimentarea benzilor şi a bracket-urilor ortodontice.41

Laserul cu argon

Lămpile cu laser folosesc principiul laserului şi sunt de mare intensitate. Lungimea de undă emisă depinde de materialul utilizat (argonul produce lumină albastră). Lămpile cu laser cu argon prezintă cea mai mare intensitate. Aceste aparate funcţionează în cadrul unor intervale limitate de lungimi de undă, nu necesită filtre şi presupun durate de expunere mai scurte pentru polimerizarea RBC. Aparatele generează emisii infraroşii reduse, deci nu se produce multă căldură. Funcţionează la lăţimi specifice de bandă luminoasă în cadrul intervalelor de 454-466nm, 472-497nm şi 514nm. Întrucât laserul este un fascicul îngust de lumină coerentă, la distanţă nu apare pierderea puterii aşa cum se întâmplă în cazul aparatelor QTH. De aceea, lămpile de polimerizare pe bază de laser cu argon sunt aparatele de elecţie pentru ariile inaccesibile.5

Dezavantaje:13

  • adâncimea de polimerizare este limitată la 1,5-2mm;
  • ghidul luminos este mic, fiind nevoie de mai mult timp pentru polimerizarea RBC;
  • prezintă spectru de emisie îngust;
  • sunt costisitoare.

Studiile au raportat rezultate similare pentru aparatele cu laser şi QTH.42,43 Nu s-au observat diferenţe în privinţa forţei adezive între polimerizarea cu laser argon şi lămpile QTH standard. Aparatele cu laser au dovedit că produc un grad crescut şi o adâncime de polimerizare mai mare la RBC.44 Sistemele laser au demonstrat de asemenea o uzură mai mare a materialului,45 contracţie de polimerizare mai puternică şi scurgeri marginale amplificate.46

Recent, s-a introdus un laser în stare solidă cu pompaj luminos (diode-pumped solid-state, DPSS laser) (473nm) şi s-a testat efectul său asupra gradului de polimerizare a RBC. Un studiu a demonstrat că aceste aparate produc o polimerizare şi o modificare a culorii similară sau superioară celei produse de aparatele QTH şi LED47 şi posedă un potenţial crescut în a reprezenta o alternativă la alte sisteme de fotopolimerizare.48 Aceste aparate nu sunt disponibile pe piaţă. Astfel, dispozitivele pe bază de laser sunt promiţătoare ca lămpi de polimerizare pentru RBC; utilizarea lor nu este o idee acceptată pe scară largă în privinţa aplicării clinice.

Utilizarea radiometrelor

Intensitatea luminoasă şi emisia unui aparat de fotopolimerizare poate fi monitorizată utilizând la scaun un radiometru portabil sau încorporat. Radiometrul determină printr-o fereastră standard cu diametrul de 11mm numărul fotonilor, unitatea de arie şi unitatea de timp. Canulele de polimerizare cu diametre mai mari sau mai mici nu se pot testa eficient. De obicei, se recomandă puterea de emisie cu valori de peste 300mW/cm2. De asemenea, radiometrul măsoară toate energiile luminoase şi nu poate distinge energia luminoasă a fotoiniţiatorului, limitând măsurarea valorii reale.

Tehnici de fotopolimerizare

Soft Start

O metodă de a reduce stresul asociat contracţiei de polimerizare şi microscurgerilor constă în aplicarea iniţială a unei rate de polimerizare reduse.5 Aceasta poate diminua acumularea stresului prin asigurarea unei durate extinse pentru relaxarea stresului înainte de atingerea fazei de gel. Aceasta poate fi dobândită prin utilizarea unei tehnici de polimerizare soft start (debut slab) în care priza începe cu o intensitate redusă şi se termină cu o intensitate crescută,49 permiţând producerea conversiei maxime posibile după ce o mare parte a stresului s-a eliberat. Diferite aparate de fotopolimerizare oferă automat una sau mai multe secvenţe de expunere soft-start. Unele produc o putere de 100mW/cm2 timp de 10 secunde, urmată de o creştere imediată până la 600mW/cm2 timp de 30 secunde. Polimerizarea soft-start se divide în trei tehnici: sacadată, ascendentă şi cu puls amânat.2 (fig. 1).

Ascendentă

În cursul expunerii, intensitatea creşte sau se majorează treptat. Procesul poate fi realizat pas cu pas, linear sau în mod exponenţial. În cazul polimerizării ascendente, intensitatea creşte în timp (30 secunde) fie prin aducerea luminii mai aproape de dinte sau polimerizarea prin grosimea unui cuspid, fie prin utilizarea unei lămpi cu funcţia de creştere a intensităţii. Această polimerizare secvenţială a compozitului de la intensitate mică la crescută reduce semnificativ contracţia de polimerizare, fără însă a compromite adâncimea de polimerizare.50 Polimerizarea ascendentă permite materialului fotopolimerizat să aibă o fază de gel mai lungă în care stresul contracţiei de polimerizare se pierde mai uşor.

Etapizată (polimerizare amânată)

În acest format, restaurarea se polimerizează iniţial la o intensitate redusă pentru a contura şi forma restaurarea în ocluzie, urmată apoi de o a doua expunere pentru a polimeriza complet restaurarea.2 Aceasta permite relaxarea substanţială a stresului de polimerizare. Cu cât este mai lungă perioada disponibilă pentru relaxare, cu atât se generează mai puţin stres rezidual. Această metodă ajută, de asemenea, la finisarea restaurărilor compozite: un material compozit parţial polimerizat se poate finisa cu uşurinţă, comparativ cu unul complet polimerizat. Prin filtrarea luminii în cursul unei prize iniţiale este posibilă obţinerea unui material moale, uşor de finisat. Ulterior se îndepărtează filtrul şi compozitul se polimerizează complet.

Puls amânat

Această metodă utilizează o serie de pulsuri de expunere, fiecare separat de un interval întunecat. O expunere iniţială de până la 1J/cm2 se consideră a fi cel mai eficient mod pentru reducerea stresurilor de contracţie. Un alt parametru important este reprezentat de timpul de amânare între iradieri. În cursul perioadelor întunecate, reacţia de polimerizare apare la o rată redusă. Astfel, amânările mai lungi conduc la grade mai mari de relaxare în lanţ. S-a raportat reducerea semnificativă a stresului de contracţie şi a microscurgerilor şi o microduritate crescută în cazul metodelor cu puls amânat, cu perioade de întuneric cuprinse între 1-5minute.51,52 În cazul polimerizării cu puls amânat, cea mai mare reducere a contracţiei de polimerizare se obţine prin amânarea cu 3-5minute.5 Nu s-a raportat nicio diferenţă semnificativă statistic în privinţa microscurgerii RBC microhibride sau cu nanoumplutură polimerizate cu moduri de polimerizare soft-start diferite (puls amânat, ascendent şi sacadat).53

Intensitate crescută

Polimerizarea cu intensitate crescută permite durate mai scurte de expunere pentru o adâncime de polimerizare dată. O profunzime de 2mm poate fi polimerizată în 10 secunde cu lumina PAC şi în 5 secunde cu laserul cu argon, comparativ cu cele 40 secunde necesare în cazul lămpii QTH. O polimerizare de mare intensitate iniţiază o multitudine de centre de creştere în cursul unei perioade de iradiere iniţială, alături de un polimer final cu densitate încrucişată mai mare. Întrucât relaţia dintre densitatea energetică şi efortul de contracţie post-gel se consideră a fi lineară,54 densităţile energetice crescute se pot traduce prin niveluri de stres crescute dar nu conduc în mod obligatoriu la grade mari de conversie sau la proprietăţi mecanice superioare. De aceea, deşi polimerizarea cu intensitate mare poate conduce la aceeaşi rată de conversie, acelaşi grad de contracţie de polimerizare şi proprietăţi mecanice similare,5 conduc probabil şi la stresuri de contracţie mai mari.55

Dezavantaje:

  • duratele scurte de expunere cauzează rate de polimerizare accelerate şi timp insuficient pentru relaxarea stresului;56 aceasta conduce la stresuri de contracţie mai mari şi o interfaţă mai slabă;
  • fotopolimerizarea cu intensitate crescută prezintă un interval de lungimi de undă îngustat în ceea ce priveşte puterea; de aceea, intervalul lungimii de undă a sursei de lumină trebuie să coincidă cu al fotoiniţiatorului;
  • căldura este o problemă semnificativă;
  • poate să nu producă acelaşi tip de reţea polimerică în timpul polimerizării;
  • utilizarea unei intensităţi mai mari de lumină pentru durate de expunere mai scurte s-a raportat că ar genera citotoxicitate mai mare decât o durată de polimerizare mai lungă la intensităţi mai reduse.57

Polimerizarea extraorală

De obicei, polimerizarea extraorală se utilizează la fabricarea restaurărilor RBC indirecte (incrustaţii, faţete, punţi lipsite de metal, etc.) procesate în laborator.6 Aceste aparate de fotopolimerizare folosite în laborator (laboratory photocuring units, LPU) funcţionează cu combinaţii variate de lumină, căldură, presiune şi vid pentru a creşte gradul de polimerizare şi rezistenţa la uzură a RBC. Duritatea şi adâncimea de polimerizare a RBC indirecte poate fi influenţată de aparatele LPU implicate.58 Se raportează că LPU, ce oferă o fotopolimerizare în combinaţie cu căldura şi presiunea de azot, conduce la o creştere semnificativă a durităţii şi a forţei tensile a RBC.5

Siguranţa biologică a lămpilor de fotopolimerizare

S-au dezvoltat diferite surse de lumină de mare intensitate pentru polimerizarea mai rapidă a RBC. De la introducerea acestor aparate, orice efect biologic advers asociat a preocupat clinicienii şi a dus la evaluarea siguranţei biologice privind utilizarea aparatelor şi a surselor de lumină albastră de mare intensitate. Wataha şi colab.60 au observat că atunci când monocitele umane erau iradiate cu trei surse de lumină (QTH, arc plasmatic şi laser), după expunere nu s-a indus secreţia de TNF-α. Astfel, expunerea la lumină albastră nu poate fi considerată un posibil factor de risc inflamator în ţesuturile dentare în cursul polimerizării compozitelor. O reducere a toxicităţii asociate cu RBC este de asemenea posibilă dacă modul de polimerizare este adaptat tipului de material RBC utilizat. S-a sugerat că sunt necesare teste adiţionale de citotoxicitate la modelele animale înainte de confirmarea riscurilor clinice.60

O altă îngrijorare este produsă de interferenţa electromagnetică cu stimulatoarele cardiace în timpul operării echipamentului stomatologic electric contemporan, inclusiv aparatele de fotopolimerizare. Deşi rapoartele iniţiale nu prezentau niciun efect dăunător al acestor lămpi de fotopolimerizare asupra ratei sau ritmului de funcţionare a pacemaker-urilor cardiace sau a defibrilatoarelor cardiace implantabile,62,63 literatura mai recentă indică faptul că lumina emisă de aparatele de fotopolimerizare cu baterii produc probleme la anumiţi pacienţi.64

Concluzii

Contracţia de polimerizare este dezavantajul major al RBC. Lămpile şi metodele de polimerizare deopotrivă contribuie în mod marcat la această contracţie. Performanţa clinică a noii generaţii de aparate de fotopolimerizare se raportează a fi similară cu a dispozitivelor convenţionale. Aceste sisteme de nouă generaţie au o mare densitate de putere, intensitate crescută a luminii şi durată de expunere scurtă, conducând la reducerea timpului de lucru şi o profunzime mare de polimerizare. Totuşi, aceste aparate de mare intensitate prezintă dezavantaje şi nu se folosesc cu uşurinţă în practica stomatologică. Modificarea şi îmbunătăţirea suplimentară a acestor aparate poate ajuta la obţinerea celor mai bune rezultate şi a restaurărilor RBC de succes. În mod similar, tehnicile de polimerizare, precum polimerizarea soft-start, s-au dovedit a îmbunătăţi cinetica polimerizării RBC.

Astfel, cantitatea şi calitatea polimerizării poate fi îmbunătăţită printr-o selecţie adecvată a aparatelor de fotopolimerizare şi a tehnicilor de polimerizare clinică.

Despre autori:

Neeraj Malhotra, MDS
Assistant Professor
Dept of Conservative Dentistry and Endodontics
Manipal College of Dental Sciences
Mangalore, India

Kundabala Mala, MDS
Professor
Dept of Conservative Dentistry and Endodontics
Manipal College of Dental Sciences
Mangalore, India

Referinţe bibliografice:

  1. Hilton TJ. Direct posterior esthetic restorations. In: Summitt JB, Robbins JW, Hilton TJ, et al, eds. Fundamentals of Operative Dentistry. Chicago, IL: Quintessence; 2001:260-305.
  2. Rawls RH, Esquivel-Upshaw JF. Restorative resins. In: Anu¬sa¬vice KJ, editor. Phillip’s Science of Dental Materials. 11th ed. St. Louis, MO: Saunders; 2003:399-442.
  3. Bayne SC, Thompson JY, Taylor DF. Dental materials. In: Roberson TM, Heymann HO, Swift EJ, eds. Strudevant’s Art and Science of Operative Dentistry. 4th ed. St. Louis, MO: Mosby; 2002:134-234.
  4. Katona TR, Winkler MM, Huang J. Stress analysis of a bulk-filled Class-V chemical-cured dental composite restoration. J Biomed Mater Res. 1996;31(4):445-449.
  5. Jiménez-Planas A, Martin J, Abalos C, et al. Developments in polymerization lamps. Quintessence Int. 2008;38(2):e74-e84.
  6. Powers JM, Sakaguchi RL. Craig’s Restorative Dental Materials. 12th ed. St. Louis, MO: Mosby; 2007:189-182.
  7. Wakefield CW, Kofford KR. Advances in restorative materials. Dent Clin North Am. 2001;45(1):7-29.
  8. Williams PT, Johnson LN. Composite resin restoratives revisited. J Can Dent Assoc. 1993;59(6):538-543.
  9. Filipov IA, Vladimirov SB. Residual monomer in a composite resin after light-curing with different sources, light intensities and spectra of radiation. Braz Dent J. 2006;17(1):34-38.
  10. Yazici AR, Kugel G, Gül G. The Knoop hardness of a composite resin polymerized with different curing lights and different modes. J Contemp Dent Pract. 2007;8(2):52-59.
  11. Yap AU, Wong NY, Siow KS. Composite cure and shrinkage associated with high intensity curing light. Oper Dent. 2003;28(4):357-364.
  12. Park SH, Kim SS, Cho YS, et al. Comparison of linear polymerization shrinkage and microhardness between QTH-cured & LED-cured composites. Oper Dent. 2005;30(4):461-467.
  13. Christensen GJ. The curing light dilemma. J Am Dent Assoc. 2002;133(6):761-763.
  14. Campregher UB, Samuel SM, Fortes CB, et al. Effectiveness of second-generation light-emitting diode (LED) light curing units. J Contemp Dent Pract. 2007;8(2):35-42.
  15. Hasler C, Zimmerli B, Lussi A. Curing capability of halogen and LED light curing units in deep class II cavities in extracted human molars. Oper Dent. 2006;31(3):354-363.
  16. Korkmaz Y, Attar N. Dentin bond strength of composites with self-etching adhesives using LED curing lights. J Contemp Dent Pract. 2007;8(5):34-42.
  17. Ye Q, Wang Y, Williams K, et al. Characterization of photopolymerization of dentin adhesives as a function of light source and irradiance. J Biomed Mater Res B Appl Biomater. 2007;80(2):440-446.
  18. Attar N, Korkmaz Y. Effect of two light-emitting diode (LED) and one halogen curing light on the microleakage of Class V flowable composite restorations. J Contemp Dent Pract. 2007;8(2):80-88.
  19. Sensi LG, Junior SM, Baratieri LN. Effect of LED light curing on the marginal sealing of composite resin restorations. Pract Proced Aesthet Dent. 2006;18(6):345-351.
  20. Uhl A, Mills RW, Rzanny AE, et al. Time dependence of composite shrinkage using halogen and LED light curing. Dent Mater. 2005;21(3):278-286.
  21. Lopes LG, Franco EB, Pereira JC, et al. Effect of light-curing units and activation mode on polymerization shrinkage and shrinkage stress of composite resins. J Appl Oral Sci. 2008;16(1):35-42.
  22. Ramp LC, Broome JC, Ramp MH. Hardness and wear resistance of two resin composites cured with equivalent radiant ex¬posure from a low irradiance LED and QTH light-curing units. Am J Dent. 2006;19(1):31-36.
  23. Keogh P, Ray NJ, Lynch CD, et al. Surface microhardness of a resin composite exposed to a “first-generation” LED curing lamp, in vitro. Eur J Prosthodont Restor Dent. 2004;12(4):177-180.
  24. Lima DA, De Alexandre RS, Martins AC, et al. Effect of curing lights and bleaching agents on physical properties of a hybrid composite resin. J Esthet Restor Dent. 2008;20(4):266-275.
  25. de Araújo CS, Schein MT, Zanchi CH, et al. Composite resin microhardness: the influence of light curing method, composite shade, and depth of cure. J Contemp Dent Pract. 2008;9(4):43-50.
  26. Camilotti V, Grullón P G, Mendonça M J, et al. Influence of different light curing units on the bond strength of indirect resin composite restorations. Braz Oral Res. 2008;22(2):164-169.
  27. Mills RW, Uhl A, Jandt KD. Optical power outputs, spectra and dental composite depths of cure, obtained with blue light emitting diode (LED) and halogen light curing units (LCUs). Br Dent J. 2002;193(8):459-463.
  28. Owens BM. Evaluation of curing performance of light-emitting polymerization units. Gen Dent. 2006;54(1):17-20.
  29. Brackett MG, Brackett WW, Browning WD, et al. The effect of light curing source on the residual yellowing of resin composites. Oper Dent. 2007;32(5):443-450.
  30. Archegas LR, Caldas DB, Rached RN, et al. Sorption and solubility of composites cured with quartz-tungsten halogen and light emitting diode light-curing units. J Contemp Dent Pract. 2008;9(2):73-80.
  31. Cefaly DF, Ferrarezi GA, Tapety CM, et al. Microhardness of resin-based materials polymerized with LED and halogen curing units. Braz Dent J. 2005;16(2):98-102.
  32. Leonard DL, Charlton DG, Roberts HW, et al. Polymerization efficiency of LED curing lights. J Esthe Restor Dent. 2002;14(5):286-295.
  33. Owens BM, Rodriguez KH. Radiometric and spectrophotometric analysis of third generation light-emitting diode (LED) light-curing units. J Contemp Dent Pract. 2007;8(2):43-51.
  34. Hofmann N, Hiltl O, Hugo B, et al. Guidance of shrinkage vectors vs irradiation at reduced intensity for improving marginal seal of class V resin-based composite restorations. Oper Dent. 2002;27(5):510-515.
  35. D’Alpino PH, Svizero NR, Pereira JC, et al. Influence of light-curing sources on polymerization reaction kinetics of a restorative system. Am J Dent. 2007;20(1):46-52.
  36. Hasegawa T, Itoh K, Yukitani W, et al. Depth of cure and mar¬ginal adaptation to dentin of xenon lamp polymerized resin com¬posites. Oper Dent. 2001;26(6):585-590.
  37. Park SH, Krejci I, Lutz F. Microhardness of resin composites polymerized by plasma arc or conventional visible light curing. Oper Dent. 2002;27(1):30-37.
  38. Millar BJ, Nicholson JW. Effect of curing with plasma light on the properties of polymerizable dental restorative materials. J Oral Rehabil. 2001;28(6):549-552.
  39. Park SH, Noh BD, Cho YS, et al. The linear shrinkage and mi¬cro¬hardness of packable composites polymerized by QTH or PAC unit. Oper Dent. 2006;31(1):3-10.
  40. D’Alpino PH, Wang L, Rueggeberg FA, et al. Bond strength of resin-based restorations polymerized with different light-curing sources. J Adhes Dent. 2006;8(5):293-298.
  41. Ishikawa H, Komori A, Kojima I, et al. Orthodontic bracket bonding with a plasma-arc light and resin-reinforced glass ionomer cement. Am J Orthod Dentofacial Orthop. 2001;120(1):58-63.
  42. Ramos Lloret P, Lacalle Turbino M, Kawano Y, et al. Flexural properties, microleakage, and degree of conversion of a resin polymerized with conventional light and argon laser. Quin¬tes¬sence Int. 2008;39(7):581-586.
  43. Rode KM, de Freitas PM, Lloret PR, et al. Micro-hardness evaluation of a micro-hybrid composite resin light cured with halogen light, light-emitting diode and argon ion laser. Lasers Med Sci. 2009;24(1):87-92.
  44. Fleming MG, Maillet WA. Photopolymerization of composite resin using the argon laser. J Can Dent Assoc. 1999;65(8):447-450.
  45. St-Georges AJ, Swift EJ Jr, Thompson JY, et al. Curing light intensity effects on wear resistance of two resin composites. Oper Dent. 2002;27(4):410-417.
  46. Sfondrini MF, Cacciafesta V, Pistorio A, et al. Effects of conventional and high-intensity light-curing on enamel shear bond strength of composite resin and resin-modified glass-ionomer. Am J Orthod Dentofacial Orthop. 2001;119(1):30-35.
  47. Jung YH, Cho BH, Nah KS, et al. Effect of diode-pumped solid state laser on polymerization shrinkage and color change in composite resins [published online ahead of print February 10, 2009]. Lasers Med Sci.
  48. Kwon YH, Jang CM, Shin DH, et al. The applicability of DPSS laser for light curing of composite resins. Lasers Med Sci. 2008;23(4):407-414.
  49. Davidson CL, Davidson-Kaban SS. Handling of mechanical stresses in composite restorations. Dent Update. 1998;25(7):274-279.
  50. Dennison JB, Yaman P, Seir R, et al. Effect of variable light intensity on composite shrinkage. J Prosthet Dent. 2000;84(5):499-505.
  51. Pfeifer CS, Braga RR, Ferracane JL. Pulse-delay curing: influence of initial irradiance and delay time on shrinkage stress and microhardness of restorative composites. Oper Dent. 2006;31(5):610-615.
  52. Lopes LG, Franco EB, Pereira JC, et al. Effect of light-curing units and activation mode on polymerization shrinkage and shrinkage stress of composite resins. J Appl Oral Sci. 2008;16(1):35-42.
  53. Hardan LS, Amm EW, Ghayad A. Effect of different modes of light curing and resin composites on microleakage of Class II restorations. Odontostomatol Trop. 2008;31(124):27-54. Silikas N, Eliades G, Watts DC. Light intensity effects on resin-composite degree of conversion and shrinkage strain. Dent Mater. 2000;16(4):292-296.
  54. Unterbrink G, Muessner R. Influence of light intensity on two restorative systems. J Dent. 1995;23(3):183-189.
  55. Ilie N, Felten K, Trixner K, et al. Shrinkage behavior of a resin-based composite irradiated with modern curing units. Dent Mater. 2005;21(5):483-489.
  56. Knezevic A, Zeljezic D, Kopjar N, et al. Cytotoxicity of composite materials polymerized with LED curing units. Oper Dent. 2008;33(1):23-30.
  57. Tanoue N, Murakami M, Koizumi H, et al. Depth of cure and hardness of an indirect composite polymerized with three laboratory curing units. J Oral Sci. 2007;49(1):25-29.
  58. da Silva GR, Simamoto-Júnior PC, da Mota AS, et al. Mechanical properties of light-curing composites polymerized with different laboratory photo-curing units. Dent Mater J. 2007;26(2):217-223.
  59. Wataha JC, Lewis JB, Lockwood PE, et al. Response of THP-1 monocytes to blue light from dental curing lights. J Oral Rehabil. 2008;35(2):105-110.
  60. Sigusch BW, Völpel A, Braun I, et al. Influence of different light curing units on the cytotoxicity of various dental composites. Dent Mater. 2007;23(11):1342-1348.
  61. Miller CS, Leonelli FM, Latham E. Selective interference with pacemaker activity by electrical dental devices. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 1998;85(1):33-36.
  62. Brand HS, Entjes ML, Nieuw Amerongen AV, et al. Interference of electrical dental equipment with implantable cardioverter-defibrillators. Br Dent J. 2007;203(10):577-579.
  63. Roedig JJ, Shah J, Elayi CS, et al. Interference of cardiac pace¬maker and implantable cardioverter-defibrillator activity during electronic dental device use. J Am Dent Assoc. 2010;141(5):521-526.

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!