Abuzul de medicamente pe bază de prescripţie.

Originally published in Compendium, an AEGIS publication.

The Rise in Prescription Drug Abuse: Raising Awareness in the Dental Community by Marnie Oakley, DMD; Jean O’Donnell, DMD; Paul A. Moore, DMD, PhD, MPH; and James Martin, DMD.
Originally published in The Compendium of Continuing Education in Dentistry 32(6), July/August 2011. Copyright © 2011 to AEGIS Communications. All rights reserved.
Traducere, redactare şi adaptare: Asist. Univ. Dr. Blanka Petcu


[fb-like]

Rezumat

Medicamentele prescrise clasificate ca substanţe periculoase şi controlate sunt modalităţi terapeutice esenţiale în tratarea unei varietăţi de stări de sănătate; cu toate acestea, efectele lor adverse agreabile pot atrage pacienţii în vederea unor utilizări diferite decât pentru ceea ce sunt concepute. Ca rezultat, pot apărea consecinţe nefericite în urma utilizării medicamentelor prescrise. Utilizarea eronată sau abuzivă a acestora poate contribui la comportamente ce creează dependenţă, riscuri serioase în privinţa sănătăţii şi, verosimil, decesul. Este imperios necesar ca membrii comunităţii stomatologice să rămână educaţi şi informaţi la nivel naţional în privinţa tendinţelor de îngrijire a sănătăţii, iar abuzul de medicamente prescrise nu face excepţie în acest sens. Dpdv etic, dentiştii ar trebui să fie capabili să răspundă într-o manieră care abordează cele mai bune interese ale pacienţilor lor. Pentru a reacţiona în mod adecvat, medicii dentişti trebuie să înţeleagă terminologia abuzului de medicamente cu prescripţie; să fie capabili să identifice şi să descrie medicamentele care se folosesc cel mai frecvent în mod eronat sau abuziv; să fie capabili de identificarea persoanelor expuse la riscul abuzului de medicamente prescrise; şi să fie pregătiţi să gestioneze pacienţii la risc în situaţiile stomatologice.

Obiective:

  • înţelegerea terminologiei legate de abuzul de medicamente prescrise;
  • identificarea şi descrierea medicamentelor cel mai frecvent utilizate în mod abuziv sau eronat;
  • identificarea persoanelor care se pot expune riscului de abuz de medicamente prescrise;
  • înţelegerea managementului corespunzător al pacienţilor aflaţi la risc în situaţiile clinice dentare.

Medicamentele cu prescripţie clasificate ca substanţe periculoase şi controlate sunt acceptate pe scară largă ca modalităţi terapeutice esenţiale în tratarea unei varietăţi de stări de sănătate. Totuşi, multe medicaţii prescrise au efecte adverse agreabile care pot atrage pacienţii pentru administrarea în vederea unor utilizări diferite de cele intenţionate. Utilizarea incorectă sau abuzivă a medicamentelor prescrise poate contribui la comportamente dependente, la serioase riscuri de sănătate şi, verosimil, la moarte.1 National Institute on Drug Abuse (NIDA) din SUA, precum şi alte agenţii naţionale şi locale americane menţin o supraveghere fermă asupra tendinţelor în abuzul de medicamente prescrise.1 O nouă declaraţie emisă în 7 martie 2007 afirma că NIDA, ca o componentă a Instituţiilor Naţionale de Sănătate, a iniţiat primul studiu naţional propriu la scară largă în ceea ce priveşte abuzul de medicamente cu prescripţie medicală, recunoscându-l în acest fel ca pe o problemă serioasă de sănătate în SUA.2 Mai recent, în 22 septembrie 2010, Nora D. Volkow, MD, director al NIDA, a abordat aceste preocupări în cadrul evenimentului Congressional Caucus on Prescription Drug Abuse. Mărturia sa a indicat că utilizarea nemedicală a medicamentelor cu prescripţie se întâlneşte lunar în rândul a 7 milioane americani. Acest aspect depăşeşte numărul americanilor care abuzează de cocaină, heroină, halucinogene şi inhalante combinate.3 Este imperios necesar ca membrii comunităţii stomatologice să rămână educaţi şi informaţi cu privire la tendinţele naţionale de îngrijire a sănătăţii, iar abuzul medicamentelor prescrise nu face excepţie în acest sens. Din punct de vedere etic, medicii dentişti trebuie să fie capabili să răspundă într-o manieră care abordează cele mai bune interese ale pacienţilor lor.4 Această reacţie trebuie să includă înţelegerea terminologiei abuzului de medicamente cu prescripţie; identificarea şi descrierea medicamentelor care sunt cel mai frecvent utilizate în mod eronat sau abuziv; identificarea pacienţilor care pot fi expuşi la riscul abuzului de medicamente cu prescripţie; şi gestionarea pacienţilor aflaţi la risc în condiţiile stomatologice.

Terminologia asociată

NIDA recunoaşte că terminologia legată de abuzul de medicamente tinde să fie aplicat în moduri „idiosincratice”5. Pentru a evita confuzia inutilă în interpretarea rezultatelor cercetărilor, liderii din domeniul abuzului de medicamente sugerează ca rezultatele studiilor să specifice definiţiile termenilor folosiţi.5 Pentru obiectivele acestui articol, definiţiile utilizate vor fi compatibile cu cele rapoarte de NIDA. Introducerea aceste descrieri utilizează termenii „utilizare eronată”, „abuz”, şi „utilizare nemedicală”. Potrivit NIDA termenii ca „abuz de medicamente cu prescripţie” şi „utilizare nemedicală” se folosesc substituibil. Definiţia abuzului de medicamente prescrise utilizată de majoritatea statisticilor naţionale este: „utilizarea intenţională şi fără prescripţie a unei medicaţii aprobate, într-o altă manieră decât cea prescrisă, în alte scopuri decât cele prescrise sau pentru experienţa sau senzaţia pe care medicaţia o poate produce. Utilizarea eronată se referă la utilizarea neintenţională a unei medicaţii aprobate într-o altă manieră decât cea prescrisă.3 Un simplu exemplu de abuz poate fi ilustrat de o adolescentă care îşi auto-prescrie dextroamfetamina (Dexedrine®) „pentru a-şi stăpâni apetitul”. Ea poate raporta că „tabletele de dietă pot fi periculoase” şi astfel alege să folosească în loc medicaţia sorei prietenului ei pentru a trata deficitul de atenţie combinat cu tulburarea de hiperactivitate (Attention Deficit Hyperactivity Disorder, ADHD). Un alt exemplu este cel al unui elev de gimnaziu care decide să ia hidrocodona/acetaminofenul (Vicodin®) rămas şi nefolosit de fratele său după extracţia chirurgicală a molarului de minte, pur şi simplu „pentru a vedea ce se întâmplă”. Vârstnicii oferă exemple de utilizare eronată a medicamentelor cu prescripţie atunci când iau medicamente într-o manieră diferită de modul indicat de medicul care prescrie medicaţia. Pe măsură ce apar polimedicaţii şi regimuri de prescriere complicate, dar şi pe măsură ce creşte confuzia şi scade acuitatea mintală la unii adulţi în vârstă, se poate intensifica paradoxul potrivit căruia medicaţiile se pot utiliza incorect în mod neintenţionat.3 În plus faţă de termenii utilizaţi mai sus şi pentru a clarifica şi mai mult problemele legate de abuzul medicamentelor prescrise, este esenţială înţelegerea definiţiilor pentru „dependenţă fizică”, „toleranţă” şi „dependenţă psihologică”. Se consideră că semnele de dependenţă fizică apar atunci când organismul persoanelor în cauză reacţionează negativ pe măsură ce medicamentul folosit este întrerupt după utilizarea cronică. Pe măsură ce organismul se obişnuieşte cu utilizarea constantă a unei substanţe (fie că este prescrisă sau neprescrisă), persoanele dependente fizic de substanţă constată că nu pot funcţiona normal în lipsa acesteia. Odată ce se stabilizează dependenţa fizică, persoana poate dezvolta toleranţă, atunci când este necesară creşterea cantităţii de medicament pentru a obţine efectul dorit şi pentru a preveni retragerea administrării.6 Persoanele „dependente psihic” de un medicament (adesea numite şi cu sinonimul „dependente pătimaşe”) par să îşi fi pierdut abilitatea de a lua decizii sănătoase în diferenţierea dintre bine şi rău când vine vorba de utilizarea medicamentelor. Ele mărturisesc că „fără ajutor nu se pot opri”; sunt cronic compulsive în comportamentul lor de căutare a medicamentelor, în pofida riscurilor fizice şi emoţionale implicate. La acest nivel, organismul lor poate fi dependent fizic de substanţă şi, în pofida consecinţelor adverse, continuă să folosească incorect medicamentul. Acest stadiu de boală al dependenţei se caracterizează prin modificări neurochimice şi moleculare la nivelul creierului.6

Medicamentele cel mai frecvent abuzate

Statisticile legate de vizitele la serviciul de urgenţă susţin tendinţa naţională americană crescândă a utilizării greşite şi abuzive a medicamentelor eliberate pe bază de prescripţie. Reţeaua de Avertizare a Abuzului de Medicamente (Drug Abuse Warning Network, DAWN) colectează date legate de vizitele la serviciul de urgenţă rezultate în urma utilizării incorecte şi abuzive a medicamentelor. DAWN a raportat că între 2004 şi 2006 numărul total al vizitelor spitaliceşti la departamentul de urgenţe (Emergency Departments, EDs) din SUA a crescut cu 3,9%.7 Deşi numărul vizitelor la EDs legate de medicamente a rămas stabil în acest interval, vizitele EDs legate de medicamentele cu prescripţie a crescut cu 44%.7 Această statistică uluitoare vorbeşte despre epidemia abuzului de medicamente prescrise şi despre modul în care la unii căutători de medicamente anumite medicaţii par a fi favorizate în comparaţie cu medicamentele tradiţionale ilicite sau drogurile. În mod notabil, anumite medicamente cu prescripţie care influenţează dispoziţia se detaşează de restul, pentru că au un potenţial mai mare de dependenţă. Cele mai râvnite de către căutătorii de medicamente par a fi cele cu caracteristici care includ o instalare rapidă a acţiunii, puritate crescută şi , potenţial intens şi durată scurtă. De aceea, medicamente precum diazepamul (Valium®), care traversează rapid bariera cerebro-sanguină, sau alprazolamul (Xanax®), care deţine un timp de înjumătăţire scurt şi potenţial crescut, sunt mai predispuse la a fi abuzate şi la a avea o valoare mai mare pe piaţa neagră.8 Conform datelor expuse în tabelul 1 şi a celor discutate în detaliu încontinuare, clasificarea celor trei grupe de medicamente cel mai frecvent abuzate sau incorect utilizate include:

  • opioidele;
  • deprimantele sistemului nervos central (SNC);
  • stimulentele.7

Opioide

Analgeticele opioide precum Vicodin® şi Percodan® sunt cele mai frecvente medicamente cu prescripţie utilizate în mod abuziv sau eronat.7 Denumite şi narcotice cu prescripţie, opioidele se prescriu cel mai frecvent ca analgezice destinate durerii acute sau cronice, dar se pot utiliza şi ca antitusive sau antidiareice şi includ codeina, respectiv difenoxilatul (Lomotil®).1 Un număr mare de medicamente corespunde acestei categorii, dar cel mai frecvent abuzate sunt produsele cu hidrocodonă şi oxicodonă9 (tabelul 1). Prin mecanismul lor de acţiune, opioidele blochează percepţia durerii când se cuplează la proteine specifice (denumite receptori opioizi) aflate în creier, măduva spinării şi tractul gastrointestinal. Se ştie că opioidele afectează modul în care creierul percepe plăcerea, ducând la o stare de euforie. Efectele adverse frecvente ale utilizării opioidelor includ greaţa, constipaţia şi somnolenţa. Dozele crescute ale acestor medicamente pot duce la mioză şi deprimarea respiraţiei. La întreruperea după o administrare prelungită, o persoană care a devenit fizic dependentă de medicament va manifesta simptome de abstinenţă opuse efector sale farmacologice, inclusiv neliniştea (cu includerea mişcărilor involuntare ale piciorului), insomnia, dureri musculare şi osoase, diaree, midriază şi fulgerări reci cu piele de găină („curcan rece”).1

Deprimante ale sistemului nervos central

Deprimantele sistemului nervos central (SNC), denumite uneori sedative sau tranchilizante, reprezintă cel de-al doilea grup al celor mai abuzate medicamente cu prescripţie, benzodiazepinele fiind cele mai abuzate din acest grup. Benzodiazepinele, care se prescriu pentru tratarea anxietăţii, a reacţiilor de stres acut şi atacurilor de panică, includ diazepamul (Valium®), hidroclorura de clordiazepoxid (Librium®) şi alprazolamul (Xanax®). Celelalte benzodiazepine cu efect sedativ, utilizate pentru terapia tulburărilor de somn sunt triazolam (Halcion®) şi estazolam (ProSomTM). Barbituricele care se folosesc în tratarea tulburărilor de somn includ mefobarbital (Mebaral®) şi pentobarbitalul de sodiu (Nembutal®) (tabelul 1). Majoritatea deprimantelor SNC cresc activitatea neurotransmiţătorului cerebral pe bază de acid gama-aminobutiric (GABA), care inhibă funcţia neuronală. Ca rezultat, când pacienţii iau pentru prima dată deprimante SNC conform indicaţiilor, ei raportează senzaţia de moleşeală, dezorientare posibilă şi somnolenţă. Cu toate acestea, pe măsură ce doza lor este ajustată şi corpul lor începe să devină obişnuit cu medicamentul, aceste simptome se rezolvă în mod obişnuit. Folosirea pe termen lung a acestor medicamente poate conduce la dependenţă fizică şi toleranţă. Pe măsură ce apare, pacienţii constată că au nevoie de doze mai mari pentru obţinerea efectului dorit. Când se elimină medicamentul, persoana poate experimenta un salt semnificativ şi simptome de abstinenţă opuse efectelor sale farmacologice, putând duce la complicaţii ca rezultat al activităţii cerebrale rebound-like crescute, precum agitaţia, insomnia sau convulsiile.1

Stimulente

Stimulentele, incluzând dextroamfetamina (Dexedrine® & Adderall®) şi metilfenidatul (Ritalin® & Concerta®) reprezintă cea de-a treia grupă a celor mai frecvent abuzate medicamente şi se prescriu pentru ADHD, narcolepsie şi depresie, atunci când acestea nu răspund la alte modalităţi terapeutice. Ca reacţie la potenţialul lor de abuz şi adicţie, utilizarea acestui grup de medicamente pentru stările precum obezitatea, astmul sau alte probleme respiratorii a scăzut.1 Aceste medicamente sunt clasificate de US Drug Enforcement Agency (DEA) ca substanţe aflate pe liste speciale, în acord cu potenţialul lor abuziv (tabelul 1). Neurotransmiţătorii SNC precum norepinefrina, serotonina şi dopamina se intensifică prin utilizarea stimulentelor cu prescripţie, rezultând o senzaţie intensă de energie şi euforie. Totuşi, senzaţii de ostilitate şi paranoia pot ieşi la suprafaţă în cazul persoanelor care abuzează în mod repetat de stimulente pe o perioadă scurtă de timp. Efectele periculoase suplimentare legate de utilizarea stimulentelor, îndeosebi în cazul dozelor crescute, includ temperatura corporală extremă, convulsiile şi bătăi cardiace neregulate sau insuficienţă cardiacă. Oboseala, depresia şi tulburările de somn menţionate anterior sunt opuse efectelor farmacologice ale medicamentului abuzat şi pot apărea când se întrerupe utilizarea stimulentului.1

Riscuri de abuz sau eroare în prescripţie

În efortul de a aborda problema abuzului de medicamente cu prescripţie, devine critică identificarea persoanelor expuse riscului de utilizare eronată sau abuzivă. Potrivit literaturii, anumite grupuri par a fi mai expuse riscului decât altele. Raportul recent formulat de NIDA în cadrul congresului, pe baza datelor din cadrul Statisticii Naţionale privind Utilizarea Medicamentelor şi Sănătatea din SUA (National Survey on Drug Use and Health, NSDUH) din 2009, a identificat adulţii tineri cu vârste între 18-25 ani ca reprezentând grupul cu cel mai mare procentaj al utilizării nemedicale a medicamentelor cu prescripţie în cadrul utilizatorilor pe durata lunii anterioare.3 O tendinţă actuală în această grupă de vârstă constă în utilizarea stimulentelor prescrise în scopul tratării ADHD. Studenţii de liceu se bazează pe aceste droguri „legale” pentru a-i ajuta să „se concentreze” la studii.10 Informaţiile arată, de asemenea, că utilizatorii din ultimul an din grupa de vârstă 12-17 ani sunt mai predispuşi să devină dependenţi de medicamentele psihoterapeutice, când se compară cu adulţii tineri. În acest grup de vârstă 12-17 ani, femeile par mai predispuse să figureze la utilizarea nemedicală a analgezicelor, tranchilizantelor şi stimulentelor decât bărbaţii din acelaşi grup şi sunt mai predispuse să devină dependente faţă de stimulente.3 Datele din cadrul sondajului Monitoring the Future (MTF) din 2009 raportează că 8 din primele 14 categorii de medicamente abuzate de liceenii de clasa a 12-a sunt medicamente cu prescripţie, îndeosebi opioide şi medicamente fără prescripţie medicală. Prin informaţiile MTF, 1 din 10 seniori ai liceului au raportat utilizarea nemedicală a Vicodin® şi 1 din 20 folosirea OxyContin®.3 Alături de femei şi adolescenţi, o populaţie în creştere a persoanelor expuse riscului de a dezvolta abuz de medicamente prescrise este reprezentată de seniori, sau cei cu vârsta peste 65 de ani. Raportul NIDA din 2005 menţionat mai sus afirmă de asemenea că această populaţie constituie „numai 13% din populaţie, deşi este răspunzătoare de o treime din toate medicaţiile prescrise în Statele Unite ale Americii.”1 Acest grup de pacienţi este cunoscut că metabolizează în mod diferit medicamentele decât pacienţii tineri. În plus, ca rezultat al istoricului lor medical, aceşti pacienţi iau deseori medicaţii multiple care utilizate împreună pot amesteca reacţiile adverse, ducând la confuzie în privinţa utilizării corecte şi pot amplifica dependenţa nedorită. Vârstnicii deseori solicită îngrijirea mai multor medici care pot oferi prescripţii repetate pentru aceeaşi problemă medicală. În plus, tulburarea cognitivă crescută, cuplată cu efectele SNC ale medicaţiei poate rezulta în accidente, ducând la probleme şi mai serioase de sănătate şi necesitând cu probabilitate mai multe medicamente cu prescripţie.1,11 Deşi este important ca echipa de îngrijiri medicale să rămână conştientă în privinţa tendinţelor mai recente ale populaţiilor expuse riscului de dependenţă faţă de medicamentele cu prescripţie, este totodată definitoriu reamintirea celorlalte grupe autoidentificate în mod mai tradiţional ca fiind expuse riscului pentru modelele de dependenţă, dincolo de toate aspectele demografice.12 Cei supuşi riscului au raportat antecedente care includ, dar fără a se limita doar la următoarele: stres sever, dependenţă anterioară, membru al familiei (legătură genetică) care a manifestat comportamente de dependenţă sau traume emoţionale şi/sau depresie.13 Alături de aceşti factori de risc, alte caracteristici ale pacientului pot alerta practicianul în privinţa posibilităţii abuzului de medicamente cu prescripţie. De exemplu, un istoric medical poate include un complex de indispoziţii şi/sau „alergii” la anumite medicamente analgezice nesteroidiene sau fără prescripţie medicală. Mai mult, poate fi prezentă solicitarea unui anumit medicament cu specificarea denumirii, cu descrierea că ar fi singurul medicament care ameliorează durerea. De asemenea, cererea pacientului poate fi mascată de o raportare potrivit căreia reţeta „s-a pierdut” sau că a fost lăsată în bagajul „pierdut” în călătorie. Aceste raportări sunt deseori însoţite de constrângerile complicate de timp legate de şedinţe; acestea şi alte „poveşti” pot fi fundamentate de un prieten un sau membru de familie care este, de asemenea, prezent în cabinet.13

Accesul la medicamentele cu prescripţie şi practicile de prescriere

Studiile raportează că există o uşurinţă inerentă în achiziţionarea medicamentelor cu prescripţie, ducând la creşterea utilizării lor eronate sau abuzive14,15 (fig. 1). Adolescenţii mărturisesc că familia şi prietenii sunt ţinte uşoare pentru medicamentele lăsate nesupravegheate în dulapurile sau sertarele cu medicamente.14 În 2008, probabil în efortul de a spori conştientizarea, Oficiul american privind Politica Naţională de Control al Medicamentelor (Office on National Drug Control Policy) a lansat reclame TV la ore de maximă audienţă care înfăţişau un actor student la masa de prânz care descria telespectatorilor secretul acestuia – explicând din sertarul cui a „furat” fiecare tabletă.16 Contributiv la această problemă este faptul că medicamentele cu prescripţie sunt substanţe legale, deci îngrijeşte abuzorii cu raţionamentul că nu încalcă legea. Într-o anumită măsură, ameninţarea percepută poate fi mai mică decât în cazul utilizării unei substanţe ilegale, estompând în mod convenabil faptul că utilizarea restantă a medicamentelor cu prescripţie este de asemenea ilegală.15 Probabil ducând la disponibilitatea lor în vederea abuzului, analgezicele opioide fac parte din medicamentele cel mai frecvent prescrise, formulate cu opioidele hidrocodonă, oxicodonă, codeină sau propoxifenă (eliminată de pe piaţă de către Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor din SUA în noiembrie 2010) şi prescrise în mod frecvent. Aceste patru opioide, formulate de obicei în combinaţie cu acetaminofen, au fost clasate ca 1, al 20-lea, al 35-lea, respectiv al 58-lea printre cele 200 de medicamente cel mai frecvent prescrise în 2008.17 Specific pentru comunitatea dentară, un studiu referitor la analgezicele prescrise de practicienii din domeniul chirurgiei orale a constatat rezultate similare în privinţa selecţiei opioidelor pentru managementul durerii postoperatorii. În rândul celor care au participat la această statistică naţională, cea mai frecventă prescripţie analgezică destinată gestionării durerii postoperatorii după extracţia molarilor de minte era reprezentată de combinaţia dintre hidrocodonă şi acetaminofen (Vicodin®, Lorcet®, etc.) şi combinaţia dintre oxicodonă şi acetaminofen (Percocet®, Roxicet®). Instrucţiunile pentru utilizare aproape întotdeauna au orientat pacientul să ia aceste analgezice „la nevoie” pentru durere. Numărul mediu de tablete distribuite după extracţia molarilor de minte a fost de 20 tablete.18 O conferinţă de 2 zile în 2010 intitulată „Tufts Health Care Institute’s Program on Opioid Risk Management” a prezentat literatura care susţine convingerea potrivit căreia cantitatea de analgezice opioide prescrise pentru managementul durerii postoperatorii este adesea mai mare decât cea necesară pentru ameliorarea durerii.19 Deşi s-a constatat că medicii chirurgi orali prescriu în medie 20 tablete Vicodin sau Percocet, semnificativ mai puţine (adică între 8-12 tablete) sunt necesare sau folosite de majoritatea pacienţilor. Medicamentele nefolosite lăsate în dulapul de medicamente au în mod cert potenţialul de a fi utilizate eronat. Dacă durerea severă persistă şi în prezenţa acestui regim, infecţia şi vindecarea deficitară sunt verosimile şi se indică de obicei o vizită de control la medicul dentist. În mod alternativ, mai multe strategii terapeutice medicamentoase au dovedit că limitează durerea dentară postoperatorie şi necesitatea utilizării combinaţiilor cu opioide. Acestea includ o mai mare încredere în dozele terapeutice complete ale NSAID din a doua generaţie (ex. ibuprofen între 400 şi 600 mg şi naproxen 50 mg)20; combinarea NSAID cu N-acetil-P-aminofenol (APAP)21; administrarea noilor analgezice NSAID imediat înainte de intervenţia chirurgicală22,23; oferirea intravenoasă a glucocorticosteroidelor când este indicat24; şi prelungirea instalării durerii postoperatorii prin utilizarea agentului bupivacaină cu acţiune prelungită.25,26 S-a raportat controversa legată de efectul pe care farmaciile online le pot avea asupra problemei abuzului de medicamente prescrise. Accesul pe această cale la medicamentele prescrise pare să fie amplu dezbătut şi investigat în detaliu. Întrucât se corelează cu accesul online la medicamentele cu prescripţie, McCarthy a scris că un studiu întreprins în 2006 de National Center on Addiction and Substance Abuse în cadrul Columbia University a identificat într-o cercetare de o săptămână 185 pagini de internet cu vânzare de medicamente cu prescripţie abuzate în mod frecvent. La acea vreme s-a raportat că 9 din 10 pagini nu necesită prescripţii, în timp ce 30 din toate aceste pagini anunţau că prescripţiile nu erau necesare.14 Totuşi, în 2008, Cicero şi colab. au infirmat această constatare în cadrul studiului lor şi au concluzionat că uşurinţa accesului online la medicaţiile prescrise „pare să se bazeze pe dovezi neempirice.”27

Managementul abuzorilor de medicamente cu prescripţie în stomatologie

Echipele de asistenţă medicală sunt în poziţia de a identifica şi a trata o populaţie tot mai mare de pacienţi afectaţi de tulburările legate de consumul de medicamente. Seriile de raportări din august 2005 revizuite de NIDA clarifică rolul pe care medicii îl pot avea în ajutarea prevenirii, identificării şi asistării pacienţilor lor în obţinerea sprijinului de care au nevoie când se confruntă cu o tulburare legată de medicamente. Raportul continuă să sublinieze că, întrucât 70% din americani solicită asistenţă de la medicul lor de familie cel puţin o dată la 2 ani, aceşti medici se află într-o poziţie unică de a fi la dispoziţia pacienţilor lor care pot abuza de medicamente.1 Raportul nu evidenţiază totuşi rolul pe care medicul dentist îl poate avea în cadrul aceleiaşi populaţii. Este unanim acceptat faptul că standardul de îngrijire dentară recomandat este dispensarizarea pacienţilor la cel puţin 6 luni pentru a reduce riscul afecţiunilor orale. Cu acest calendar în minte, medicul dentist obişnuit se poate găsi în postura de a fi printre primii membrii ai echipei de asistenţă medicală în identificarea şi asistarea pacientului care abuzează de medicamentele cu prescripţie medicală. După cum menţionează Principiile de Etică şi Codul de Conduită Profesională, pct. 2.A. (Principles of Ethics and Code of Professional Conduct, section 2.A.) elaborat de Asociaţia Dentară Americană (ADA), stomatologii au obligaţia de a-şi păstra „actuale cunoştinţele şi abilităţile”, incluzând menţinerea la zi a tendinţelor actuale în privinţa abuzului de medicamente cu prescripţie.4 Întrucât echipa dentară serveşte la abordarea nevoilor pacienţilor lor, ea poate colecta prima informaţii decisive care îi va permite să afle mai multe despre riscurile pacienţilor lor în privinţa abuzului de medicamente. Câtă vreme obţine un istoric complet (pentru a include întrebări despre istoricul dependenţei / recuperării) şi un examen fizic, echipa dentară are capacitatea de a dobândi informaţii suplimentare, de a observa limbajul corpului şi prezentarea generală şi de a dezvolta o relaţie medic-pacient sănătoasă şi de încredere.

Concluzii şi recomandări

Este esenţial ca stomatologii să fie bine versaţi în privinţa terminologiei şi a factorilor de risc asociaţi cu abuzul de medicamente pe bază de prescripţie şi să fie capabili să ofere îndrumare şi sprijin atunci când se confruntă cu un pacient cu risc de abuz medicamentos. În calitate de participant la conferinţa „Tufts Health Care Institute’s Program on Opioid Risk Management”, din noiembrie 2008, ADA a postat un rezumat al constatărilor sale. Această colaborare a oferit informaţii privind includerea unei liste de obiective care să ajute la abordarea problemei abuzului de medicamente cu prescripţie. Activitatea ADA include instrucţiuni scrise legate de utilizarea opioidelor şi o agendă de cercetare pentru a sprijini alte agenţii.29 Literatura de specialitate prezentată în cursul acestui simpozion a susţinut convingerea potrivit căreia cantităţile de analgezice opioide prescrise pentru managementul durerii postoperatorii sunt de multe ori mai mari decât este necesar de obicei. Prin istoricul medical şi medicamentos, comunitatea dentară poate fi capabilă să identifice posibilii abuzori, să comunice cu pacienţii în recuperare, să ia în considerare alternativele pentru controlul durerii, să informeze pacienţii să nu împartă medicamentele lor cu oricine şi să alerteze pacienţii (şi părinţii) pentru a menţine depozitarea securizată şi distribuirea corespunzătoare a medicamentelor în exces (tabelul 2). Este extrem de important pentru stomatologi să fie informaţi cu privire la aceste rezultate la nivel naţional şi aşteptările profesionale legate de problema consumului de medicamente pe bază de prescripţie medicală pentru a continua să ofere pacienţilor lor cel mai bun tratament, în timp ce servesc întreaga comunitate.

Despre autori:

Marnie Oakley, DMD
Assistant Professor and
Chair Restorative Dentistry/Comprehensive Care Assistant
Dean for Clinical Affairs
University of Pittsburgh School of Dental Medicine
Pittsburgh, Pennsylvania

Jean O’Donnell, DMD
Assistant Professor and
Vice Chair Restorative Dentistry/Comprehensive Care Assistant
Dean for Education and Curriculum
University of Pittsburgh School of Dental Medicine Pittsburgh,
Pennsylvania

Paul A. Moore, DMD, PhD, MPH
Professor and Chair,
Department of Dental Anesthesiology
University of Pittsburgh School of Dental Medicine Pittsburgh,
Pennsylvania

James Martin, DMD
Recent graduate,
University of Pittsburgh School of Dental Medicine
Pittsburgh, Pennsylvania

Referinţe bibliografice:

  1. National Institute on Drug Abuse. Research Report Series. Prescription Drug Abuse and Addiction. Available at: http://www.drugabuse.gov/ResearchReports/Prescription/Prescription.html. Accessed November 13, 2010.
  2. National Institute on Drug Abuse. NIDA Launches First Large-Scale National Study to Treat Addiction to Prescription Pain Medications. Available at: http://archives.drugabuse.gov/newsroom/07/NR3-07a.html. Accessed November 13, 2010.
  3. National Institute on Drug Abuse. Congressional Caucus on Prescription Drug Abuse. Available at: http://www.drugabuse.gov/Testimony/9-22-10Testimony.html. Accessed November 13, 2010.
  4. American Dental Association. Principles of Ethics and Code of Professional Conduct. Available at: http://www.ada.org/sections/about/pdfs/ada_code.pdf. Accessed November 15, 2010.
  5. Compton WM, Volknow ND. Abuse of prescription drugs and the risk of addiction. Drug Alcohol Depend. 2006;83(suppl 1):S4-S7.
  6. National Institute on Drug Abuse. Media Guide. The Basics: The Science of Drug Abuse and Addiction. Available at: http://www.drugabuse.gov/mediaguide/scienceof.html. Accessed November 13, 2010.
  7. National Institute on Drug Abuse. NIDA Info-Facts Drug-Related Hospital Emergency Room Visits. Available at: http://www.drugabuse.gov/infofacts/HospitalVisits.html. Accessed November 14, 2010.
  8. Longo LP, Parran T Jr, Johnson B, Kinsey W. Addiction: part II. Identification and management of the drug-seeking patient. Am Fam Physician. 2000;61(8):2401-2408.
  9. Cicero TJ, Inciardi JA, Munoz A. Trends in abuse of Oxycontin and other opioid analgesics in the United States: 2002-2004. J Pain. 2005;6(10):662-672.
  10. U.S. Department of Education’s Higher Education Center for Alcohol, Drug Abuse, and Violence Prevention. Recreational Use of Ritalin on College Campuses. Available at: http://www.higheredcenter.org/services/publications/recreational-use-ritalin-college-campuses. Accessed November 23, 2010.
  11. National Institute on Drug Abuse. Confronting the Rise in Abuse of Prescription Drugs. Available at: http://archives.drugabuse.gov/NIDA_notes/NNvol19N5/DirRepVol19N5.html. Accessed November 15, 2010.
  12. Diogo S. When your patient is an addict: understanding addiction and recovery issues can help you better manage your patients and protect your practice. AGD Impact. 2003:12-16.
  13. Rosco MS. The drug seeking patient: undertreated pain or underhanded motives? Clinician Reviews. 2004;14(2).
  14. McCarthy M. Prescription drug abuse up sharply in the USA. Lancet. 2007;369(9572):1505-1506.
  15. Manchikanti L. National drug control policy and prescription drug abuse: facts and fallacies. Pain Physician. 2007;10(3):399-424.
  16. Office on National Drug Control Policy. Teens and Prescription Drugs: All My Pills. Available at: http://www.theantidrug.com/drug-information/otc-prescription-drug-abuse/prescription-drug-tv-ads-videos/all-my-pills-transcript.aspx. Accessed November 15, 2010.
  17. Wynn RL, Meiller TF, Crossley HL. Top 200 most prescribed drugs in 2008. In: Drug Information Handbook for Dentistry. 15th ed. Wynn RL, Meiller TF, Crossley HL, eds. Hudson, OH: Lexi-Comp; 2009:2064-2065.
  18. Moore PA, Nahouraii HS, Zovko JG, Wisniewski SR. Dental therapeutic practice patterns in the U.S. II. Analgesics, corticosteroids, and antibiotics. Gen Dent. 2006;54(3):201-207.
  19. Tufts Health Care Institute Program on Opioid Risk Management. Executive Summary: The Role of Dentists in Preventing Opioid Abuse. Tufts Health Care Institute Program on Opioid Risk Management 12th Summit Meeting. March 11-12, 2010. Available at: www.thci.org/opioid/mar10docs/executivesummary.pdf. Accessed November 29, 2010.
  20. Barden J, Edwards JE, McQuay HJ, et al. Relative efficacy of oral analgesics after third molar extraction. Br Dent J. 2004;197(7):407-411.
  21. Ong CK, Seymour RA, Lirk P, Merry AF. Combining paracetamol (acetaminophen) with nonsteroidal antiinflammatory drugs: a qualitative systematic review of analgesic efficacy for acute postoperative pain. Anesth Analg. 2010;110(4):1170-1179.
  22. Dionne RA, Campbell RA, Cooper SA, et al. Suppression of postoperative pain by preoperative administration of ibuprofen in comparison to placebo, acetaminophen, and acetaminophen plus codeine. J Clin Pharmacol. 1983;23(1):37-43.
  23. Jackson DL, Moore PA, Hargreaves KM. Preoperative nonsteroidal anti-inflammatory medication for the prevention of postoperative dental pain. J Am Dent Assoc. 1989;119(5):641-647.
  24. Moore PA, Brar P, Smiga ER, Costello BJ. Preemptive rofecoxib vs. dexamethasone for prevention of pain and trismus following third molar surgery. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 2005;99(2):E1-E7.
  25. Gordon SM, Mischenko AV, Dionne RA. Long-acting local anesthetics for perioperative pain management. Dent Clin North Am. 2010;54(4):611-620.
  26. Moore PA. Bupivaciane: a long-lasting local anesthetic for dentistry. Oral Surg Oral Med Oral Pathol. 1984;58(4):369-374.
  27. Cicero TJ, Shores CN, Paradis AG, Ellis MS. Source of drugs for prescription opioid analgesic abusers: a role for the Internet? Pain Med. 2008;9(6):718-723.
  28. National Institute on Drug Abuse. NIDAMED Resources for Medical and Health Professionals. Available at: http://www.drugabuse.gov/nidamed/. Accessed November 15, 2010.
  29. American Dental Association. Dentists seek to curb abuse when helping patients. Available at: http://www.ada.org/news/4227.aspx. Accessed November 15, 2010.

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!