EDITORIAL – Abordarea durerii de origine dentară: un act mecanic?

Descrierea de către un pacient a unei dureri insuportabile solicită din partea noastră un proces complex de judecată pentru a stabili un diagnostic corect, o conduită terapeutică adecvată şi pentru a preveni cronicizarea durerii.

Este evident că simpla injectare a unui anestezic local reprezintă doar unul dintre paşii implicaţi în filozofia, patologia şi psihologia durerii. O minimă investiţie intelectuală ne va oferi, în afară de satisfacţia acţiunii practice în sine, şi o provocare rafinată a cunoştinţelor profesiei noastre.

Durerea se poate interpreta după localizare, caracter, frecvenţă, intensitate; senzaţiile dureroase sunt în mod logic private, subiective. Există multiple teorii ale durerii, devenind astfel un subiect interesant pentru filozofi. Dar noi, medicii dentişti? Un aspect al durerii poate fi explicat, în principiu, ca fiind asemănător cu alte procese de percepţie: vederea, auzul, atingerea, etc. Sau poate fi considerată ca un „obiect” localizat într-o anumită regiune, cu caracteristici temporo-spaţiale şi de intensitate pentru că expresiile cel mai des folosite de către pacienţi sunt: „am o durere acută în partea dreaptă a feţei„, „am o durere pulsatilă în regiunea..„, „mă doare un dinte anume..„.

Durerile pot fi intermitente şi influenţate de anumiţi factori: masticaţie, băuturi cu temperaturi extreme, poziţii ale capului, perioada zilei/nopţii, etc. Descrierile pacienţilor sunt subiective şi trebuie interpretate cu grijă pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic.

Procesul complex al interpretării oferă numai o direcţie către diagnosticul corect, dar insuficient pentru o direcţie de tratament. Durerea este totdeauna subiectivă, fiind legată de experienţe anterioare în viaţă. De asemenea, interpretarea durerii este influenţată şi de cultura pacientului.

Activarea nociceptorilor şi a căilor nociceptive de către un stimul dureros nu este durere, aceasta având totdeauna un statut psihologic cu toate că durerea, în cele mai multe situaţii, are o cauză proximă, fizică.

Durerea acută este o reacţie fiziologică ce precede un pericol. Iar în practica de zi cu zi, ne măsurăm cu dureri dentare, musculare, articulare şi tisulare. Terapia durerii cu antiinflamatoare nesteroidiene implică considerarea substanţelor chimice ca: prostaglandine, leukotriene, histamina, serotonina, etc. Devine imperativ să selectăm între analgeticele simple şi NSAID sau opioizi.

Confruntându-ne cu durerea, trebuie să considerăm o multitudine de factori, bazaţi pe cunoştinţele acumulate în anii de studiu. Numai la epilog apare substanţa anestezică injectată adiacent regiunii implicate într-un proces patologic.

Pătrunderea acului cu anestezic se face prin ţesuturi, celule, enzime, mediatori chimici dar şi prin psihologia şi personalitatea pacientului. De aceea, trebuie să ne amintim că la capătul acului se află pacientul..

Cu prietenie,

Adi A. Garfunkel

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!