EDITORIALE in memoriam

Prof. Adi A. GARFUNKEL, FOUNDER & EDITOR IN CHIEF 1999-2018

Robotizarea profesiei?

În cadrul educaţiei noilor generaţii, robotica ocupă un rol din ce în ce mai important. Amprentarea este realizată cu un dispozitiv ce captează sute de imagini pe secundă, ocluzia se înregistrează printr-o metodă asemănătoare fără ca mâna stomatologului să atingă pacientul, ci numai prin intermediul metalului aparatului. Restaurarea protetică este astfel concepută, creată, adaptată de un program computerizat şi, eventual, doar finisată de către medic sau tehnician.

Dacă amprentările şi înregistrările sunt simplificate, dacă şedinţele clinice sunt mult reduse, dacă rezultatele sunt stabile şi predictibile, dacă tot procesul tehnologic este atât de modernizat, avansat şi perfecţionat, atunci de ce să fiu îngrijorat?

În opinia mea, stomatologia modernă este ca o „sabie cu două tăişuri”. Să robotizăm numai tehnologia, dar nu şi profesia. Să investim timpul câştigat tehnic prin implementarea sistemelor digitale în aprofundarea relaţiei cu pacienţii. Să le dovedim şi să-i convingem că aportul nostru uman, psihologic, personal este o condiţie sine-qua-non a reuşitei tratamentului.

Pacienţii se vor bucura de progresele tehnice profesionale, ca şi noi de fapt. Dar computerul şi mijloacele digitale nu vor aduce un zâmbet pe feţele lor. Acesta este rolul nostru. Iar rolul nostru devine mai accentuat când luăm în considerare starea generală de sănătate a pacientului şi condiţiile psihologice implicate. Rezultatele investigaţiilor de laborator sunt extrase dintr-un alt calculator, dar interpretarea acestora ne aparţine – este profesia noastră în care am investit atâta. Starea sufletească a pacientului nu poate fi evaluată doar prin întrebări şi răspunsuri standard. Stresul, fobia dentară, grija, tensiunea pacientului, toate acestea trebuie să le evaluăm cu ajutorul ştiinţei, experienţei şi sensibilităţii noastre personale. Nu a programului digital.

Admir modernizarea profesiei spre binele nostru şi al pacienţilor noştri. Însuşirea şi integrarea sistemelor digitale în cabinetele noastre este astăzi indispensabilă. Cu toate acestea, medicina dentară rămâne o artă, ce nu poate şi nu are voie să se robotizeze. Cu prietenie,
Adi A. Garfunkel
Septembrie 2016

„Ptiu, să nu-ţi fie de deochi..”
SALIVA, de la „deochiatul bunicii” la biofluidul complex care schimbă atitudini

Da, este o evidenţă: saliva a devenit fluidul complex din corpul uman cu importantă semnificaţie diagnostică. Este o nouă provocare nu doar pentru specialiştii din domeniu dar şi pentru noi, medicii dentişti, obligându-ne la aprofundarea cunoştinţelor şi cooperare interdisciplinară.

Saliva, care ne preocupa în general doar prin prisma complicaţiilor fiziologice simple legate de retenţia protezelor sau disconfortul generat de xerostomie devine un fluid biologic, cu potenţiale diagnostice capitale. Tocmai de aceea, vă recomand articolul referitor la markerii salivari utilizaţi în diagnosticarea precoce a cancerului oral.

Deşi ne expune la termeni ce par ezoterici: proteom, transcriptom salivar, etc sunt indicaţii clare că aceste examene sofisticate vor îmbunătăţi procentele de supravieţuire chiar şi numai prin accentuarea necesităţii biopsiilor. Relevanţa clinică implică posibilitatea de a identifica neinvaziv şi nedureros leziuni cu risc redus de cancer, precum şi pe cele cu risc semnificativ.

Examinarea biomarkerilor salivari are consecinţe profunde în practică şi deschide noi strategii pentru diagnosticarea, evaluarea prognostică şi potenţialele terapii pentru cancere dar şi alte maladii.

Ritmul circadian al cortizolului secretat poate fi stabilit prin examinarea salivei timpuriu la copii până la vârsta de 1 an.

Similarităţile dintre proteomul sangvin şi salivar au dus la accentuarea valorilor diagnostice ale salivei cu biomarkeri specifici diabetului de tip 2. Peste 60% dintre proteinele specifice diabetului au fost identificate în salivă. Concluzia logică este că examinarea salivei devine atractivă, simplă şi economică pentru diagnosticarea diabetului.

Proteinele ADN, ARN prezente în plasmă sunt prezente şi în salivă. Astfel, saliva devine o „oglindă a corpului”.

Avansările tehnologice au permis detectarea moleculelor semnificative în salivă prin electroforeză, spectrometrie, Western blot şi tehnici transcriptomice. Sindromul Sjögren, HIV, hepatita B şi C, bolile cardiovasculare, cancerul pulmonar, toate se exprimă în biomarkeri salivari.

Breaking News publicate de Humeau M et al în luna iunie a acestui an indică o creştere a micro-ARN-ului salivar în cancerul de pancreas iar pe modelele experimentale precede detectarea sistemică a markerilor celulelor maligne.

Suntem pregătiţi să participăm prin profesia noastră la progresele medicale moderne incredibile? Biofluidul cu care suntem atât de familiari, dar din alte puncte de vedere, necesită şi o altă abordare, mult mai complexă. Ne obligă la studiu suplimentar însă contribuţia la procesele diagnostice relative la sănătatea pacienţilor noştri trebuie să primeze. Când ne „scuipa bunica să nu ne fie de deochi”, nu ştia săraca ce comori irosea..
Cu prietenie,

Adi Garfunkel
Septembrie 2015

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!