Importanţa amprentelor de calitate

Originally published in Compendium, an AEGIS publication.

Quality Impressions Are Essential by Eric C. Bailey, DMD; and Philip S. Baker, BS, DDS, FACP. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 38(3) March 2017. © 2017 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.
Traducere & redactare: Lector Univ. Dr. Blanka Petcu

Despre autori:

Eric C. Bailey, DMD
Resident
Advanced Education Program in Prosthodontics
Dental College of Georgia
Augusta University
Augusta, Georgia

Philip S. Baker, BS, DDS, FACP
Program Director
Advanced Education Program in Prosthodontics
Dental College of Georgia
Augusta University
Augusta, Georgia

După cum scriau Shillingburg şi colab1 în cartea “Bazele proteticii fixe” (Fundamentals of Fixed Prosthodontics),“Este esenţială deţinerea unor modele exacte, întrucât este importantă obţinerea unor restaurări bine adaptate. Cele din urmă nu pot exista fără primele.” Aceste cuvinte sunt adevărate atâta timp cât medicii dentişti continuă să realizeze proteze dentare fixe. În domeniul digital este esenţială duplicarea arcadelor dentare. Scopul acestui articol este de a examina tendinţele actuale şi viitoare în sfera procedurilor de amprentare.

În ultima jumătate de secol s-au înregistrat progrese semnificative în acurateţea şi uşurinţa de utilizare a materialelor de amprentare dentară. Multă vreme, materialele de amprentare ca alginatul (hidrocoloidul ireversibil) şi polivinil siloxanul (PVS) au păstrat volumul cel mai mare de vânzări pe piaţa stomatologică. Acolo unde stabilitatea dimensională şi acurateţea sunt necesare, PVS continuă să fie printre cele mai populare materiale de amprentare utilizate. Datorită numeroaselor avantaje şi puţinelor dezavantaje, PVS au rămas standardul de comparaţie pentru amprentarea întregii cavităţi orale.

Stomatologia digitală a înregistrat numeroase progrese din anii 1980 încoace, printre care se numără şi amprentarea digitală. Stomatologia cu  proiectarea şi fabricarea asistată de calculator s-a maturizat şi continuă să vadă îmbunătăţiri după cum reiese din literatură.2-4

Standardul industrial

Materialele de amprentare siliconice sunt disponibile de aproape 50 ani în stomatologie. Primele formulări au fost reprezentate de siliconii cu reacţie de condensare, ce diferă de siliconii de adiţie în privinţa proprietăţilor. În mod specific, siliconii de condensare sunt mai puţin stabili dimensional decât polieterii sau siliconii de adiţie.5 În scopul  acestui articol, materialele PVS se referă la siliconii de adiţie şi proprietăţile lor asociate.

Producătorii au continuat să perfecţioneze formula materialelor de amprentare PVS pentru a răspunde nevoilor clinicianului. Formulele mai vechi ale PVS produceau adesea goluri la suprafaţa modelelor de ghips din cauza eliberării hidrogenului gazos ca şi produs secundar al reacţiei de priză dacă se turna în decurs de 24 ore. Adăugarea ulterioară  la formulele moderne a unui agent de curăţare pe bază de paladiu a corectat acest impediment.5 O altă problemă iniţială a materialelor PVS – şi unele mai există într-o oarecare măsură – constă în hidrofobicitatea inerentă. Majoritatea formulelor contemporane conţin surfactant pentru a amplifica această proprietate.

Unul dintre cele mai importante atribute ale unui material PVS constă nu doar în acurateţea sa dimensională ci şi în stabilitatea dimensională. Dintre materialele de amprentare, PVS oferă cea mai bună combinaţie între acurateţea reproducerii şi stabilitatea dimensională: acurateţea unei amprente PVS rămâne nemodificată mult timp după detaşarea din cavitatea orală şi se menţine exactă chiar şi după multiple turnări.6

Cartuşele individuale facilitează uşurinţa aplicării în lingură şi sunt disponibile în culori contrastante pentru diferite vâscozităţi. Acest lucru cu siguranţă nu este inovator dar ideea este că îmbunătăţirile materialelor PVS din ultimii ani s-au orientat preponderent spre uşurinţa utilizării şi a aplicării, decât spre îmbunătăţirea materialului în sine.

Întrucât nu s-au observat diferenţe statistice semnificative în acurateţea materialelor polieterice şi PVS, utilizarea continuă a materialelor polieterice se poate datora preferinţelor personale ale clinicianului şi confortului  de manevrare. Acestea fiind spuse, materialele PVS rămân lideri pe piaţă în privinţa volumului de vânzări şi standardul de comparaţie pentru dezvoltarea noilor materiale şi tehnici de amprentare.

Erori şi confort

Materialele PVS au şi anumite limitări. Timpul de priză necesar în cursul reacţiei şi polimerizării materialului PVS poate constitui o sursă de eroare dacă lingura se deplasează accidental. Firul de retracţie şi pregătirile pentru amprentarea mai multor elemente dentare necesită timp şi răbdare din partea practicianului, a pacientului şi asistentei. Necesitatea de a repeta procedura în cazul în care nu se reuşeşte capturarea adecvată a unei margini sau a unui alt element anatomic poate fi problematică şi frustrantă.

Limitările includ: timpul de priză, hidrofobicitatea inerentă şi rezistenţa la rupere în ariile unde materialul este subţire. Mai mult, numeroşi pacienţi preferă o metodă de amprentare care se poate realiza fără a umple cu material întreaga cavitate orală. Deşi nu se cunoaşte procentajul exact al populaţiei care evită asistenţa stomatologică din cauza unui reflex hipersensibil de vomă, fiecare medic dentist va întâmpina probabil această problemă la un moment dat.7 Confortul acestei populaţii poate fi îmbunătăţit prin utilizarea scanerelor intraorale. Chiar şi un reflex de vomă normal poate fi declanşat în cursul amprentării, iar aceşti pacienţi ar putea experimenta un confort suplimentar la utilizarea unui scaner intraoral în comparaţie cu tehnica de amprentare convenţională.

Doi paşi înainte, unul înapoi

Ca profesie, suntem antrenaţi să practicăm stomatologia bazată pe dovezi. Aplicăm acelaşi standard în tehnologia digitală şi în cadrul tehnicilor asociate. În 2016, o recenzie sistematică realizată de Tsirogiannis şi colab9 a concluzionat că nu există diferenţe semnificative în privinţa discrepanţei marginale între restaurările ceramice unidentare fabricate după amprentarea digitală faţă de cele realizate cu amprentarea convenţională.

Pe de altă parte, un studiu efectuat la Harvard School of Dental Medicine10 a determinat faptul că studenţii din anul 2 erau mai eficienţi în amprentarea digitală decât în tehnicile tradiţionale şi, de asemenea, preferau procesul în defavoarea unei proceduri convenţionale. Chestionarele care implică pacienţi au arătat la rândul lor o mai mare satisfacţie în experienţa cu amprentarea digitală versus metodele convenţionale.11

Deşi se impun cercetări suplimentare, una dintre limitările aparente ale amprentării digitale reprezintă inconsecvenţa unor scanere intraorale în cursul scanării întregii arcade dentare.12 Kuhr şi colab13 au concluzionat recent că amprentele convenţionale au rămas semnificativ mai exacte decât scanările pe arcadă totală cu scanerele intraorale în condiţii clinice.

Ender şi Mehl14 au comparat PVS, polieterii şi scanările digitale cu măsurătorile punct cu punct ale modelelor. Ei au ajuns la concluzia că sistemele digitale au prezentat deviaţii locale mai accentuate faţă de modelul arcadei totale. Mai mult, sistemele digitale de amprentare nu au manifestat o acurateţe superioară în comparaţie cu amprentele convenţionale foarte exacte, în schimb scanările digitale au oferit rezultate excelente în cadrul indicaţiilor lor. Limitările şi indicaţiile scanerelor digitale specifice trebuie bine înţelese.

Orizontul digital

Este verosimilă o cerere tot mai mare pentru amprentarea digitală alături de îmbunătăţirile în utilizare şi extinderea domeniului de aplicare. Costurile de logistică pot rămâne un factor limitant pentru viitorul previzibil. Mulţi practicieni din sfera privată pot considera dificilă justificarea unei astfel de investiţii în tehnologie care poate să nu satisfacă toate cerinţele sau ar putea deveni rapid depăşite din punct de vedere tehnologic.

După cum se menţiona anterior, îmbunătăţirile aduse materialelor PVS se concentrează în primul rând pe uşurinţa utilizării şi a aplicării decât pe îmbunătăţirile materialului în sine. În opinia autorilor, literatura sugerează că sistemele de amprentare digitală nu au ajuns încă la nivelul maturităţii tehnologice. Costurile scanerelor intraorale pot fi prohibitive pentru unii clinicieni; cu toate acestea, la fel ca şi în cazul oricărei noi tehnologii, investiţiile ar putea fi curând la îndemână.

Referinţe bibliografice:

  1. Shillingburg H, Sather DA, Wilson EL Jr, et al. Fundamentals of Fixed Prosthodontics. 4th ed. Chicago, IL: Quintessence Pub Co.; 2012.
  2. Conrad HJ, Seong WJ, Pesun IJ. Current ceramic materials and systems with clinical recommendations: a systematic review. J Prosthet Dent, 2007;98(5):389-404.
  3. Fasbinder DJ. Clinical performance of chairside CAD/CAM restorations. J Am Dent Assoc. 2006;137(suppl 1)2006:22S-31S.
  4. Raigrodski AJ, Yu A, Chiche GJ, et al. Clinical efficacy of veneered zirconium dioxide-based posterior partial fixed dental prosthesis: five-year results. J Prosthet Dent. 2012;108(4):214-222.
  5. Anusavice K, Shen C, Rawls H. Phillips’ Science of Dental Materials. 12th ed. St. Louis, MO: Elsevier Saunders; 2013:151-181.
  6. Chee WW, Donovan TE. Polyvinyl siloxane impression materials: a review of properties and techniques. J Prosthet Dent. 1992;68(5):728-732.
  7. Dickinson CM, Fiske J. A review of gagging problems in dentistry: I. Aetiology and classification. Dental Update. 2005;32(1):26-28, 31-32.
  8. Leder SB. Gag reflex and dysphagia. Head Neck. 1996;18(2):138-141.
  9. Tsirogiannis P, Reissmann DR, Heydecke G. Evaluation of the marginal fit of single-unit, complete-coverage ceramic restorations fabricated after digital and conventional impressions: a systematic review and meta-analysis. J Prosthet Dent. 2016;116(3):328-335.
  10. Lee SJ, Gallucci GO. Digital vs. conventional implant impressions: efficiency outcomes. Clin Oral Implants Res. 2013;24(1):111-115.
  11. Yuzbasioglu E, Kurt H, Turunc R, Bilir H. Comparison of digital and conventional impression techniques: evaluation of patients’ perception, treatment comfort, effectiveness and clinical outcomes. BMC Oral Health. 2014;30;14:10.
  12. Patzelt SB, Emmanouilidi A, Stampf S, et al. Accuracy of full-arch scans using intraoral scanners. Clin Oral Investig. 2014;18(6)1687-1694.
  13. Kuhr F, Schmidt A, Rehmann P, Wöstmann B. A new method for assessing the accuracy of full arch impressions in patients. J Dent. 2016;55:68-74.
  14. Ender A, Mehl A. In-vitro evaluation of the accuracy of conventional and digital methods of obtaining full-arch dental impressions. Quintessence Int. 2015:46(1):9-17

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!