Influenţa doxiciclinei cu eliberare continuă.

Originally published in Compendium, an AEGIS publication.

Reduction of Two Red Complex Bacteria by Sustained-Release Doxycycline and Correlation to Improvement in Mean Pocket Depth by
Clay B. Walker, PhD; Kenneth C. Godowski, MSc; Steven Garrett, DDS; Craig Wesselman, MS.
Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 32(3), April 2011.
Copyright © 2011 to AEGIS Communications. All rights reserved.
Traducere, redactare şi adaptare: Asist. Univ. Dr. Blanka Petcu


[fb-like]

Rezumat

Obiective: Scopul a constat în evaluarea efectelor unei formule polimerice conţinând doxiciclină 8,5% cu eliberare prelungită (sustained-release doxycycline-containing polymer formulation, SRDF) asupra pungilor profunde (adâncimea pungii parodontale ≥ 7mm) în parodontita cronică. S-a utilizat numărul total de bacterii pentru a estima numărul celor viabile prezente înainte de tratament şi până la 6 luni posttratament.

Metode: La 23 subiecţi care au primit tratament cu SRDF, toate locaţiile au prezentat adâncimea pungilor parodontale (pocket depth, PD) ≥ 5mm şi sângerau la sondare. Fiecare subiect a prezentat în medie 8,7 dinţi sau 23 locaţii afectate. La fiecare subiect s-a selectat o pungă adâncă (≥ 7mm) pentru monitorizare. Din această locaţie s-au prelevat probe înainte de tratament şi la 7, 21, 91 şi 182 de zile după aplicarea SRDF. Obiectivele primare au constat în schimbarea numărului a două specii viabile din cadrul complexului roşu Porphyromonas gingivalis şi Tannerella forsythia. Obiectivele secundare au reprezentat schimbările în privinţa numărului total de bacterii anaerobe recuperate şi modificările PD.

Rezultate: Comparativ cu valorile iniţiale de referinţă, SRDF a redus proporţia P gingivalis şi T forsythia cu 88%, respectiv cu 99% în ziua a 7-a. La finalul perioadei de monitorizare, de 182 zile, P gingivalis şi T forsythia erau prezente dar la 19-20% din valorile pretratament. Numărul total de bacterii anaerobe s-a redus cu 96% în ziua  a 7-a; cu 87% în ziua a 21-a; şi cu 75% şi 68% în zilele 91, respectiv 182. Valoarea PD medie pentru locaţiile de unde s-au prelevat probe (iniţial ≥ 7mm) s-a redus cu 2mm până la ziua 21 şi această diferenţă a persistat pe toată durata studiului.

Concluzii: Acest studiu demonstrează că SRDF are un efect semnificativ, nu doar statistic, ci şi microbiologic şi clinic, asupra locaţiilor parodontale la pacienţii cu parodontită cronică. SRDF a redus semnificativ numărul bacteriilor complexului roşu P gingivalis şi T forsythia, alături de numărul total al bacteriilor anaerobe. Până în ziua a 21-a PD s-a redus cu 2mm şi a fost menţinută pentru cel puţin 6 luni posttratament.

_________

Aplicarea locală a unui agent antimicrobian direct în pungile parodontale afectate oferă o serie de avantaje, comparativ cu administrarea sistemică a antibioticelor. Mai exact, medicamentul ar fi limitat local la regiunea infecţiei şi s-ar putea obţine concentraţii mult mai mari. În ultimii ani, acest aspect a devenit tot mai important. Unul din motive constă în îngrijorarea reală privind dezvoltarea unei rezistenţe antibiotice; al doilea motiv este recunoaşterea că biofilmele bacteriene precum placa subgingivală prezintă numeroase straturi cu rezistenţă la antibiotice, faţă de aceleaşi bacterii dezvoltate în manieră planctonică.

Utilizarea dispozitivelor locale cu eliberare continuă permite distribuirea medicamentului către o anumită regiune la concentraţii mult mai mari şi sigure decât în cazul utilizării sistemice. Academia Americană de Parodontologie a descurajat utilizarea de rutină a terapiei antibiotice sistemice pentru parodontita cronică, pentru a reduce posibila dezvoltare a unor specii bacteriene rezistente la antibiotice şi emergenţa patogenelor oportuniste.1

Prima formulă comercială şi primul mecanism de distribuţie a medicamentelor cu aplicare locală a fost dezvoltată de J.M. Goodson la sfârşitul anilor 1970, cu comercializarea pe scară largă la începutul anilor 1980. Produsul conţinea tetraciclină HCl introdusă în aşa-zisele „fibre scobite” (hollow fibers) care în timp ar fi eliberat treptat medicamentul.2 Aceste fibre erau plasate fizic în jurul dintelui şi apăsate în profunzime între dinte şi peretele şanţului gingival. După dezvoltarea fibrelor cu conţinut de tetraciclină, s-au dezvoltat diferiţi polimeri cu eliberare controlată şi impregnaţi cu diferiţi agenţi antimicrobieni, inclusiv metronidazol, minociclină, doxiciclină şi clorhexidină. S-au întreprins numeroase studii clinice care au testat diferite preparate cu livrare locală utilizate preponderent ca adjuvante la terapia mecanică, reprezentată de detartraj şi planare radiculară (scaling and root planing, SRP).3-5 S-au raportat rezultate contradictorii; unele studii au raportat efecte benefice, în timp ce altele nu au constatat niciun avantaj semnificativ în raport cu SRP. SRP în sine este un tratament eficient pentru majoritatea pacienţilor cu parodontită cronică. Astfel, poate fi dificilă demonstrarea unui efect suplimentar oferit de un agent antimicrobian cu aplicare locală combinat cu SRP.

În acest studiu autorii au fost interesaţi de efectele clinice şi microbiologice obţinute la pacienţii cu parodontită cronică care au fost trataţi cu un preparat doxiciclină hiclat de 8,5% introdus într-un vehicul biodegradabil, cu eliberare controlată, fără SRP. Fiecare pacient a reprezentat propriul său control. Rezultatul primar a constat în efectul asupra bacteriilor din complexul roşu Porphyromonas gingivalis şi Tanneralla forsythia. Rezultatele secundare au fost reprezentate de efectele obţinute asupra numărului total de anaerobe şi adâncimea de sondare a pungilor (PD).

MATERIAL ŞI METODĂ

Populaţia studiată

Acest protocol de studiu a fost aprobat de Comitetul Instituţional de Recenzie al Hill Top Research Laboratories din West Palm Beach, Florida. Participanţii au fost recrutaţi prin anunţuri publicitare. Douăzeci şi trei de subiecţi cu vârsta între 25 şi 75 de ani au participat la studiu, pe o perioadă de 6 luni.

Criteriile de includere: parodontită cronică a adultului caracterizată de prezenţa a patru pungi parodontale neadiacente cu o PD ≥ 5mm şi sângerare la sondarea gentilă în fiecare al doilea cadran oral.

Persoanele incluse în studiu prezentau o stare de sănătate generală bună evaluată pe baza istoricului medical, a determinării tensiunii arteriale, a pulsului cardiac şi a examenului clinic. Femeile nu erau însărcinate şi nici în perioada de lactaţie şi erau fie în perioada postmenopauzală, fie sterile sau utilizau o metodă acceptabilă de contracepţie.

Criteriile de excludere: tratament parodontal în cursul ultimelor 3 luni înainte de includere în studiu, tratament antibiotic în ultimele 3 luni, prezenţa unei stări care necesita utilizarea profilactică a antibioticelor, o stare generală care ar fi putut influenţa cursul afecţiunii parodontale (ex. diabet zaharat, boli autoimune), carii dentare masive şi alergie la orice derivat al tetraciclinei.

Tratament

Toţi participanţii au fost desemnaţi să primească un tratament cu doxiciclină, constând în aplicarea locală a unei formule polimerice cu eliberare prelungită conţinând doxiciclină 8,5% (SDRRF, procent de masă) ca tratament singular. Subiecţii nu au beneficiat de SRP. Toate locaţiile cu PD ≥ 5mm care sângerau la sondare au fost tratate cu polimerul cu conţinut de doxiciclină (în medie 8,7 dinţi sau 23 locaţii la fiecare pacient). Locaţiile tratate au fost acoperite cu un ciment parodontal menţinut timp de 7 zile. Înaintea tratamentului s-au colectat indicii iniţiali de referinţă, clinici şi microbieni, fiecare participant constituind implicit propriul său control.

Prelevarea probelor

La fiecare participant s-a preselectat o singură locaţie cu PD ≥7mm într-unul din cadranele tratate, în vederea prelevării probelor microbiene. Specimenele de placă subgingivală au fost colectate din aceste regiuni, înainte de determinarea indicilor parodontali clinici şi imediat înainte de iniţierea tratamentului (referinţă) şi ulterior, în zilele 7, 21, 91 şi 182 după tratament.

Probele de placă subgingivală au fost colectate utilizând două conuri subţiri de hârtie (endodontice). Cele două conuri au fost inserate simultan în şanţul gingival după îndepărtarea în întregime a eventualei plăci supragingivale aparente. Conurile au fost inserate până la înregistrarea unei rezistenţe şi lăsate pe loc timp de 10 secunde. Apoi, au fost îndepărtate şi introduse imediat în tuburi conţinând 6 ml soluţie Ringer preredusă, sterilizată de anaerobi (prereduced, anaerobically sterilized, PRAS)6 care a fost curăţată la deschidere cu un jet gentil de gaz de azot lipsit de oxigen, pentru a menţine anaerobioza. Specimenele de placă au fost aşezate pe gheaţă şi trimise la laboratorul de microbiologie pentru procesarea imediată după colectare.

Procesarea probelor

Probele au fost dispersate prin centrifugare şi ultrasunete şi apoi diluate în serie în soluţii Ringer PRAS în condiţii de anaerobioză. Specimenele au fost dispersate în spirală, în duplicat, pe sânge agar anaerob CDC (CDC-ANA), un mediu neselectiv îmbogăţit, pentru estimarea unui număr total de bacterii şi a numărului de P gingivalis. Aceste plăci au fost incubate în anaerobioză la 35°C timp de 5–10 zile. Specimenele au fost dispersate în spirală, în duplicat, pe sânge agar triptic soia conţinând acid N-acetil muramic (TSBA-NAMA) pentru estimarea numărului de forsythia. Plăcile au fost incubate în anaerobioză la 35°C timp de 10-20 zile. Toate determinările microbiologice au fost efectuate pe baza numărului de bacterii viabile recuperate. Întrucât numai bacteriile vii contau, nu s-au utilizat nici hibridizarea ADN-ADN, nici probele specifice de ADN, deoarece acestea ar fi detectat un număr mai mare de bacterii moarte la 7 zile după aplicarea medicamentului şi posibil chiar şi la 21 zile.

Determinarea numărului de bacterii şi identificarea bacteriilor

După perioada de incubaţie prescrisă, plăcile cu CDC-ANA şi TSBA-NAMA au fost examinate în privinţa P gingivalis şi T forsythia. Coloniile strălucitoare de culoare neagră de plăcile CDC-ANA care nu prezentau fluorescenţă sub lumina ultravioletă cu unde scurte, au fost confirmate ca bacili Gram negativi prin coloraţia Gram şi au dovedit reacţie pozitivă la activitatea tripsinică, fiind identificate ca P gingivalis. T forsythia a fost identificată sub formă de colonii mici albe sau cu pete rozalii dezvoltate pe plăcile TSBA-NAMA, bacili Gram-negativi în urma coloraţiei Gram şi tripsino-pozitivă.

Adâncimea pungilor parodontale la sondare

Premergător studiului, instrumentele clinice au fost calibrate la niveluri de acurateţe şi reproductibilitate în determinarea adâncimilor la sondare concordante cu standardele curente. O sondă parodontală a determinat distanţa (în milimetri) de la marginea gingivală până la capătul pungii parodontale. Cifrele au fost rotunjite către cel mai apropiat milimetru întreg şi valorile s-au determinat în şase puncte localizate în jurul circumferinţei fiecărui dinte. Cu 7-14 zile înainte de iniţierea studiului pacienţii au fost examinaţi în privinţa calificării locaţiilor cu afectare parodontală şi aceste date PD au fost utilizate ca stare de referinţă. În ziua 0 (începerea studiului) s-au prelevat numai probe microbiologice. În ziua a 7-a, datorită prezenţei SRDF în pungile parodontale la momentul respectiv nu s-au efectuat determinări PD. PD s-a măsurat în zilele 21, 91 şi 182.

Analiza datelor

Obiectivele primare ale acestui studiu au constat în modificarea numărului de bacterii viabile de P gingivalis şi T forsythia în raport cu starea de referinţă.

Obiectivele secundare au fost reprezentate de modificările survenite în numărul total de bacterii anaerobe recuperate şi determinările PD raportate la referinţă.

Modificările faţă de starea iniţială ale P gingivalis, T forsythia şi PD (locaţiile cu prelevarea probelor ≥ 7mm) au fost analizate prin efectuarea unei conversii trunculare a numărului microbian brut şi apoi prin testarea diferenţelor de semnificaţie statistică utilizând testul nonparametric pentru perechi pentru a identifica diferenţele dintre starea de referinţă şi fiecare moment posttratament (ziua 7, 21, 91 şi 182).

Valorile P ≤ 0,05 au fost considerate ca diferenţe semnificative statistic faţă de referinţă.

Determinările PD au fost analizate utilizând testul pentru valorile pereche ale determinărilor PD împerecheate (nonparametric), pentru a detecta diferenţele faţă de referinţă şi în fiecare moment posttratament (ziua 21, 91 şi 182).

Rezultate

Figura 1 prezintă numărul mediu al bacteriilor anaerobe totale, P gingivalis şi T forsythia recuperate din locaţiile de prelevare la referinţă şi la 7, 21, 91 şi 182 de zile după aplicarea SRDF. Figura 2 prezintă aceleaşi date sub formă de procentaj al valorilor de referinţă. Numărul total de unităţi formatoare de colonii anaerobe (colony-forming units, CFU) a fost semnificativ redus (96%) în ziua a 7-a, comparativ cu momentul de referinţă. Numărul CFU anaerobic total la 21, 91 şi 182 de zile după inserarea SRDF a fost reprezentat de 12,6%, 25,1% şi 31,6% din numerele determinate iniţial (fig. 2).

Efectele SRDF asupra celor două specii specifice complexului roşu monitorizate sunt prezentate în tabelul 1 şi fig. 1. Acestea prezintă valorile CFU medii obţinute pentru fiecare specie la fiecare moment al studiului. În plus, tabelul 1 oferă şi numărul locaţiilor de unde s-au prelevat probe, în care s-au detectat microorganismele-ţintă. Figura 2 exprimă aceste date sub formă de procentaj relativ faţă de referinţă.

Numărul ambelor specii a fost semnificativ redus la fiecare moment ulterior faţă de referinţă. Totuşi, chiar şi la 7 zile, niciuna din specii nu a fost complet eliminată. S-a înregistrat o reducere de 88% a numărului total de populaţii bacteriene de P gingivalis la 7 zile, o reducere ulterioară echivalentă cu 96% faţă de nivelul de referinţă în ziua a 21-a. Această diminuare s-a menţinut până în ziua a 91-a şi doar în ziua 182 s-a constatat o tendinţă de repopulare. Tabelul 1 listează numărul locaţiilor unde s-a detectat P gingivalis din numărul total de locaţii cu prelevare de probe. Numărul locaţiilor pozitive la P gingivalis s-a redus de la 11 iniţial la 6 imediat după tratament şi s-a menţinut la acest nivel pe toată durata studiului. Cel mai pronunţat efect asupra T forsythia s-a observat în ziua a 7-a, cu înregistrarea unei reduceri medii de 99% faţă de referinţă. Pe durata celor 6 luni restante, s-a înregistrat o variabilitate a nivelurilor de T forsythia, cu o reducere cuprinsă între 72-94% faţă de valorile de referinţă.

În tabelul 1, numărul locaţiilor T forsythia-pozitive s-a redus de la 14 iniţiale la 10 imediat posttratament şi s-a menţinut aproximativ la acest nivel pe toată durata studiului. SRDF a fost eficient în reducerea numărului total de anaerobe şi a ambelor specii ţintă, P gingivalis şi T forsythia, rezultând într-o reducere semnificativă a duratei studiului de 6 luni. Corelaţia dintre aceste reduceri şi valorile PD medii şi semnificaţia statistică este ilustrată în fig. 3, 4. În Figura 3, valoarea medie CFU aferentă P gingivalis este schiţată ca o linie cu valorile pe axul Y din dreapta. Adâncimea medie de sondare în milimetri este reprezentată sub formă de coloană cu mm pe axul Y din partea stângă. Figura 4 prezintă datele referitoare la T forsythia în aceeaşi manieră. Valorile medii CFU ale P gingivalis au fost diminuate semnificativ statistic în ziua 21 (P = 0,0285), ziua 91 (P = 0,0266) şi ziua 182 (P = 0,0327) faţă de referinţă.

Adâncimea medie de sondare în locaţiile cu prelevare de probe, toate cu valori PD iniţiale >7mm, au fost semnificativ reduse în zilele 21, 91 şi 182, comparativ cu referinţa (P < 0,001). În cazul T forsythia (fig. 4), valorile CFU medii  au fost reduse semnificativ statistic în ziua 21, 91 şi 182 cu valori P de 0,0260, 0,0285, respectiv 0,0306. Adâncimea medie de sondare a fost, de asemenea, redusă semnificativ la toate momentele de prelevare a probelor microbiologice, faţă de momentul iniţial (P < 0,001).

Discuţii

Parodontita este indusă de bacterii care tind să fie specifice locaţiilor, iar întreaga dentiţie nu demonstrează o activitate patologică uniformă la un anumit moment dat. Unele locaţii la acelaşi individ vor progresa mult mai agresiv decât celelalte. În cele mai multe cazuri, parodontita cronică răspunde bine la tratamentul mecanic convenţional constând în SRP. Totuşi, nu este ieşit din comun ca unele locaţii să nu răspundă la fel de bine precum şi-ar dori clinicianul.

Adesea, practicianul include şi antibiotice adjuvante ca parte a tratamentului şi ca metodă de control al acestor locaţii care nu au răspuns conform aşteptărilor la SRP. Un număr de recenzii dezbate beneficiile antibioticelor sistemice ca adjuvante ale SRP.7-16 Meta-analizele efectelor obţinute cu aplicarea locală a metronidazolului5 şi a tetraciclinelor4 au fost efectuate utilizând numai studii care au inclus pacienţi cu parodontită cronică. Ambele meta-analize au conchis că rezultatele clinice benefice au fost obţinute cu aplicarea locală a metronidazolului şi a tetraciclinelor deopotrivă, când au fost utilizate ca adjuvante ale SRP. Acest studiu nu are însă grup control. În mod ideal s-ar fi inclus un lot de pacienţi trataţi cu SRP ca grup control pozitiv, aspect care lipseşte.

Autorii consideră, totuşi, că modelul longitudinal al studiului, cu probe microbiologice şi indici clinici colectaţi imediat înainte de tratament şi la intervale discrete după tratament timp de 6 luni, la pacienţi cu parodontită cronică severă, oferă informaţii utile pentru practicienii dentari. În cadrul acestui studiu, autorii au dorit să determine efectul care ar putea fi obţinut cu SRDF singular. Autorii nu au inclus în modelul de studiu o ramură terapeutică bazată numai pe SRP sau una combinată conţinând SRP şi SDRP. Un motiv major al lipsei includerii opţiunii SRP constă în faptul că tratamentul mecanic în sine este foarte eficient în controlul parodontitei cronice.

O încercare de a demonstra un efect adiţional al SDRF faţă de SRP singular ar necesita un număr foarte mare de pacienţi. Metaanalizele studiilor care au comparat SRP/tratamentul antibiotic local cu SRP singular au raportat că aplicarea locală a antibioticelor în combinaţie cu SRP a condus la parametri clinici îmbunătăţiţi faţă de SRP singular. Deşi asemenea diferenţe s-au dovedit a fi semnificative statistic, numeroşi cercetători au reclamat că diferenţele observate sunt nesemnificative din punct de vedere clinic. Astfel, în loc de utilizarea unui studiu cu 2 ramuri, autorii au folosit tratamentul cu o singură opţiune, cu intenţia de a determina efectele care ar putea contribui direct la aplicarea locală a doxiciclinei hiclat 8,5%, în lipsa altor variabile terapeutice, precum SRP.

În acest studiu, tratamentul SDRF singular a dus la reducerea semnificativă a florei anaerobe totale recuperate şi în cazul celor două parodontopatogene, P gingivalis şi T forsythia. S-a observat o diminuare corespondentă şi în cazul valorilor PD. PD mediu (locaţiile ≥7mm) s-a redus cu 2mm în primele 21 de zile de tratament şi s-a menţinut pe întreaga durată de 6 luni a studiului. În studiile cu două opţiuni terapeutice separate, incluzând aplicarea locală a minociclinei ca adjuvant la SRP versus SRP singular în locaţii de ≥5mm, SRP singular a oferit o reducere a PD de aproximativ 1mm în primele 30 zile şi adăugarea minociclinei a dus la o reducere suplimentară de 0,4-0,5mm.17,18 În aceste două studii similare, o reducere mai mare a fost prezentă în cazul tratamentului SRP + minociclină, decât la SRP singular în ce priveşte numărul total de bacterii ale complexului roşu, care includea Treponema denticola, P gingivalis şi T forsythia. Numărul mediu de bacterii ale complexului roşu s-a redus cu 50% prin tratamentul minociclină/SRP la 30 de zile, faţă de diminuarea de 26% oferită de SRP singular. Nu s-a menţionat dacă aceste reduceri obţinute la 30 zile au fost menţinute pentru o perioadă mai lungă.

În tratamentul cu SRDF, în decurs de 21 de zile s-a obţinut o diminuare a PD de 2mm în locaţiile care iniţial prezentau o adâncime de sondare >7mm şi s-a menţinut pe o perioadă de 6 luni. Valorile PD nu au fost monitorizate în cazul locaţiilor care iniţial prezentau valori < 7mm. De asemenea, reducerea individuală a P gingivalis şi T forsythia de 88% şi 99%, s-a observat în ziua a 7-a şi diminuările de 80% erau prezente în cazul ambelor specii ale complexului roşu la finalul studiului, după 6 luni.

O recenzie sistematică a literaturii privind eficienţa suplimentară a adjuvantelor locale utilizate în combinaţie cu SRP a stabilit în general că tetraciclinele combinate cu SRP au dus la îmbunătăţirea PD şi a nivelului de ataşament clinic, comparativ cu SRP singular.3 Utilizarea tetraciclinei ca adjuvant a îmbunătăţit în general reducerea medie a PD cu aproximativ 0,5mm faţă de SRP singular. În recenzia literaturii, bazându-se pe studii care implicau 104 pacienţi în fiecare ramură terapeutică, minociclina părea să prezinte mai multe dovezi suportive pentru utilizarea sa ca adjuvant, faţă de celelalte antibiotice sau substanţe antimicrobiene. Participanţii celor două studii cu PD iniţiale ≥ 7mm au demonstrat o reducere cu 1,0-1,1mm mai mare decât în cazul tratamentului SRP singular.19,20

Rezultatele obţinute de autori cu SRDF la pacienţii cu PD similare (≥ 7mm) au demonstrat o diminuare PD cu 2mm la 21 zile, care ar fi echivalentă cu efectul combinat obţinut cu minociclină şi SRP, descris anterior.

Unul din rezultatele interesante ale acestui studiu a constat în faptul că numărul bacteriilor viabile a fost recuperat la 7 zile în cazul tuturor participanţilor, în pofida prezenţei SRDF în locaţiile de unde s-au prelevat probele. SRDF a dovedit eliberarea imediată a doxiciclinei în doze echivalente cu 1600-1800µg/ml şi menţinerea nivelului în exces de 100µg/ml timp de 10 zile după aplicare21. Autorii au atribuit această rezistenţă aparentă biofilmului subgingival matur, despre care s-a raportat că pentru inhibiţie ar necesita o concentraţie antibiotică de 500-1000 ori mai mare decât în cazul speciilor bacteriene dezvoltate în manieră planctonică.22

Trebuie observat că reducerile microbiene raportate în cazul SDRF au fost obţinute în pungi adânci (PD ≥ 7). Locaţiile profunde tind să răspundă în proporţii mai mari decât cele superficiale spre moderate. Aceste rezultate care indică eficienţa crescută a SDRF în acest locaţii sunt de înţeles. Locaţiile atât de profunde pot fi accesate cu dificultate în lipsa elevării unui lambou. Natura doxiciclinei cu conţinut polimeric impune să fie fluidă la inserare în punga parodontală. Fluidul permite scurgerea şi penetrarea către baza pungii, indiferent de unghiul defectului. După expunerea la fluidul gingival, formula polimerică se schimbă într-un solid asemănător cu ceara şi oferă concentraţii mari de antibiotic către zonele cele mai profunde ale pungii. Pe baza acestui studiu aceste concentraţii par a fi suficiente pentru a inhiba o proporţie semnificativă a P gingivalis, T forsythia şi a numărului total de anaerobi prezenţi în biofilmul subgingival. Trebuie totodată menţionat că utilizarea SDRF singular nu elimină în totalitate tartrul subgingival.

Concluzii

Acest studiu demonstrează că SDRP este deosebit de eficient în reducerea semnificativă a parodontopatogenelor din complexul roşu şi a masei totale de bacterii în cadrul pungilor adânci. Acest studiu a indicat, de asemenea, că SDRP are efect clinic semnificativ în reducerea şi menţinerea unei diminuări a PD în cazul unor asemenea pungi timp de cel puţin 6 luni.

Referinţe bibliografice:

  1. Research, Science and Therapy Committee of the American Academy of Periodontology. Treatment of plaque-induced gingivitis, chronic periodontitis, and other clinical conditions. J Periodontol. 2001;72(12):1790-1800.
  2. Goodson JM. Pharmacokinetic principles controlling efficacy of oral therapy. J Dent. Res. 1989;68(spec iss):1625-1632.
  3. Bonito AJ, Lux L, Lohr KN. Impact of local adjuncts to scaling and root planing in periodontal disease therapy: a systematic review. J Periodontol. 2005;76(8):1227-1236.
  4. Pavia M, Nobile CG, Angelillo IF. Meta-analysis of local tetracycline in treating chronic periodontitis. J Periodontol. 2003;74(6):916-932.
  5. Pavia M, Nobile CG, Bianco A, Angelillo IF. Meta-analysis of local metronidazole in the treatment of chronic periodontitis. J Periodontol. 2004;75(6):830-838.
  6. Holdeman LV, Moore WE, Cato EP. VPI Anaerobic Lab Manual. 4th ed. Blacksburg, VA: Virginia Polytechnic Institute and State University; 1977.
  7. Herrera D, Alonso B, León R, et al. Antimicrobial therapy in periodontitis: the use of systemic antimicrobials against the subgingival biofilm. J Clin Periodontol. 2008;35(8 suppl):45-66.
  8. Loesche WJ, Giordano J, Soehren S, et al. Nonsurgical treatment of patients with periodontal disease. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 1996;81(5):533-543.
  9. Magnusson I, Clark WB, Low SB, et al. Effect of non-surgical periodontal therapy combined with adjunctive antibiotics in subjects with „refractory” periodontal disease. (I). Clinical results. J Clin Periodontol. 1989;16(10):647-653.
  10. Mombelli A. Antimicrobial agents in periodontal prevention, therapy and maintenance: conclusions from the GABA Forum, 6 December 2002, Lyon, France. Oral Dis. 2003;9 (suppl 1):71-72.
  11. Pantlin L. Is there a role for antibiotics in periodontal treatment? Dent Update. 2008;35(7):493-496.
  12. Preshaw PM. Antibiotics in the treatment of periodontitis. Dent Update. 2004;31(8):448-456.
  13. Slots J, Rams TE. Antibiotics in periodontal therapy: advantages and disadvantages. J Clin Periodontol. 1990;17(7 pt 2):479-493.
  14. Slots J, Ting M. Systemic antibiotic in the treatment of periodontal disease. Periodontol 2000. 2002;28:106-176.
  15. Walker C, Karpinia K. Rationale for the use of antibiotics in periodontics. J Periodontol. 2002;73(10):1188-1196.
  16. Walker C, Karpinia K, Baehni P. Chemotherapeutics: antibiotics and other antimicrobials. Periodontol 2000. 2004;36:146-165.
  17. Goodson JM, Gunsolley JC, Grossi SG, et al. Minocycline HCl microspheres reduce red-complex bacteria in periodontal disease therapy. J Periodontol. 2007;78(8):1568-1579.
  18. Grossi SG, Goodson JM, Gunsolley JC, et al. Mechanical therapy with adjunctive minocycline microspheres reduces red-complex bacteria in smokers. J Periodontol. 2007;78(9):1741-1750.
  19. van Steenberghe D, Bercy P, Kohl J, et al. Subgingival minocycline hydrochloride ointment in moderate to severe chronic adult periodontitis: a randomized, double-blind, vehicle-controlled, multicenter study. J Periodontol. 1993;64(7):637-644.
  20. van Steenberghe D, Rosling B, Soder P, et al. A 15-month evaluation of the effects of repeated susbgingival minocycline in chronic adult periodontitis. J Periodontol. 1999;70(6):657-667.
  21. Stoller NH, Johnson LR, Trapnell S, et al. The pharmacokinetic profile of a biodegradable controlled-release delivery system containing doxycycline compared to systemically delivered doxycycline in gingival crevicular fluid, saliva, and serum. J Periodontol. 1998;69(10):1085-1091.
  22. Sedlacek MJ, Walker C. Antibiotic resistance in an in vitro subgingival biofilm model. Oral Microbiol Immunol. 2007;22(5):333-339.

Despre autori:

Clay B. Walker, PhD
Oral Biology, University of Florida
Gainesville, Florida

Kenneth C. Godowski, MSc
Tolmar Inc
Fort Collins, Colorado

Steven Garrett, DDS
Tolmar Inc, Fort Collins
Colorado

Craig Wesselman, MS
Tolmar Inc
Colorado

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!