Influenţa fumului de ţigară şi a băuturilor cu coloranţi asupra restaurărilor compozite.

Originally published in Compendium, an AEGIS publication.

Paula Mathias, DDS, MS, PhD; Thais Aranha Rossi, DDS;
Andrea Nóbrega Cavalcanti, DDS, MS, PhD;
Max José Pimenta Lima, DDS, MS;
Céres Mendonça Fontes, DDS, MS;
Getulio da Rocha Nogueira-Filho, DDS, MS, PhD

Cigarette Smoke Combined with Staining Beverages Decreases Luminosity and Increases Pigmentation in Composite Resin Restorations.
Reprinted from Compendium of Continuing Education in Dentistry 32(2),
March 2011. © 2011, with permission from AEGIS Communications, LLC.
Traducere și redactare Asist. Univ. Dr. Blanka Petcu


[fb-like]

Rezumat

Acest studiu evaluează efectul fumului de ţigară combinat sau nu cu consumul de băuturi cu conţinut de coloranţi asupra modificărilor de culoare ale răşinilor compozite, înainte şi după procedurile de relustruire.
Specimenele din compozit au fost împărţite în grupuri (N=10):

  1. control (fără colorant);
  2. fum de ţigară;
  3. cafea;
  4. cafea şi fum de ţigară;
  5. vin roşu;
  6. vin roşu şi fum de ţigară.

Timp de 21 de zile grupurile 2, 4 şi 6 au fost expuse zilnic la fumul a 20 ţigarete, iar grupurile 3, 4, 5 şi 6 au fost imersate în cafea sau vin roşu în fiecare zi, pentru 4 minute. Determinările de culoare au fost efectuate cu spectrofotometrul în momentul iniţial, după 21 de zile şi în urma procedurilor de relustruire.

Analiza statistică a arătat că expunerea la fumul de ţigară şi băuturile colorate a condus la reducerea luminozităţii (P=0,0001) şi amplificarea pigmentării roşii la majoritatea grupurilor experimentale (P<0,05).
La grupurile 3, 4 şi 6 s-a observat o colorare galbenă crescută (P = 0,001). Indiferent de lotul experimental, modificările coloristice totale au fost semnificative din punct de vedere clinic (P>7,5). Relustruirea a conferit o luminozitate mai mare, alături de reducerea pigmentării galbene (P<0,05).

Se poate concluziona că asocierea agenţilor coloranţi combinaţi, precum fumul de ţigară şi vinul roşu, modifică ireversibil culoarea răşinilor, indiferent de procedurile de relustruire utilizate.

Fumul de ţigară combinat cu băuturile cu coloranţi reduce luminozitatea şi amplifică pigmentarea restaurărilor din răşini compozite.

Nepotrivirea coloristică dintre materialele estetice şi ţesutul dentar natural restant reprezintă unul din motivele majore ale înlocuirii restaurărilor din răşini compozite. Deşi studiile anterioare raportau efectul de colorare al fumului de ţigară asupra materialelor dentare estetice1, literatura de specialitate nu a stabilit o relaţie între obiceiurile de fumat şi colorarea materialelor de restaurare.
Fumul de ţigară este un amestec complex a cel puţin 4000 compuşi diferiţi şi prezintă două faze distincte2: faza volatilă, compusă din CO, CO2, NO, H2O şi alte substanţe, şi faza particulară, constituită preponderent din gudron.3 Aproximativ 0,2% din compoziţia gudronului este reprezentată de pigmenţii bruni ai frunzelor de tutun2, agenţi consideraţi responsabili pentru colorarea dinţilor şi a materialelor dentare estetice.
Efectul comun al substanţelor pigmentare asupra colorării materialelor dentare de restaurare a fost descris anterior în literatură.4,5 S-a afirmat că unii factori externi, precum clorhexidina de exemplu, poate amplifica efectul de colorare al băuturilor colorate (ca vinul roşu, ceaiul, cafeaua) asupra materialelor compozite.5 Întrucât culoarea materialelor dentare este puternic influenţată de obiceiurile pacientului, iar fumatul se asociază de obicei cu un consum crescut de cafea6 sau băuturi alcoolice (ex. vinul roşu)7, se impune studierea efectului combinării acestor factori asupra colorării materialelor estetice.
Diminuarea petelor exogene de pe suprafaţa răşinilor compozite se obţine prin procedurile de lustruire, curăţare şi albire.4,8,9 În cazul materialelor estetice pigmentate, unii autori au descris modificări de culoare perceptibile după efectuarea procedurilor de relustruire, îndeosebi în ceea ce priveşte creşterea luminozităţii şi diminuarea aspectului gălbui.9 Totuşi, procedurile de relustruire pot provoca uzură, fără revenirea culorii materialului estetic la nuanţa pe care o prezenta înainte de expunerea la factorii de mediu.

Obiective

Scopul acestui studiu a constat în evaluarea efectului pe care îl exercită soluţiile de cafea şi vin roşu, individual sau combinate cu fumul de ţigară, asupra modificărilor de culoare ale unei restaurări compozite, înainte şi după procedurile de relustruire. Ipoteza de la care s-a pornit a fost aceea că expunerea la agenţii coloranţi modifică parametrii cromatici ai răşinilor compozite şi aceşti parametri revin la valorile iniţiale în urma etapei de relustruire.

Material şi metodă

S-au confecţionat 60 specimene dintr-un material compozit răşinos cu nanoumplutură. O matriţă Teflon®, având un orificiu central cu diametrul 9 mm şi grosimea 2 mm, a fost umplută cu un singur strat de compozit. Deasupra matriţei s-a aplicat o bandă Mylar, apoi specimenele au fost fotopolimerizate timp de 20 secunde. Suprafaţa direct expusă luminii vizibile s-a lustruit cu discuri abrazive din oxid de aluminiu medii, fine şi extra-fine. Specimenele au fost depozitate în salivă artificială pentru 24 ore, la 37°C şi împărţite ulterior în şase grupuri (n = 10):

  1. lotul control (fără colorant);
  2. fum de ţigară;
  3. cafea;
  4. cafea şi fum de ţigară;
  5. vin roşu;
  6. vin roşu şi fum de ţigară.

Grupurile 2, 4 şi 6 au fost expuse zilnic la fumul de ţigară a 20 de ţigarete (10 ţigarete la câte 8 minute, de două ori pe zi) timp de 21 de zile. Expunerea la ţigarete s-a efectuat într-un dispozitiv acrilic închis ermetic. Acest aparat conţinea două camere conectate printr-un orificiu obturat cu o hârtie de filtru pentru ţigarete. Ţigaretele aprinse au fost aşezate în prima incintă, prevăzută cu ventilaţie externă. Vaporii din aer au condus fumul din prima cameră în cea de-a doua, unde se aflau specimenele din compozit. Pentru a ajunge în a doua incintă, fumul trebuia să treacă prin bariera filtrului de ţigarete. Cea de-a doua cameră era dotată cu un al doilea orificiu pentru eliberarea vaporilor de aer. Această metodă reprezintă o adaptare a celei descrise de Le Mesurier şi colab.10
În cazul grupurilor 3, 4, 5 şi 6, specimenele au fost expuse la soluţii de cafea şi vin roşu prin imersia zilnică timp de 4 minute în lichidele respective (2 minute de imersie la intervale de 12 ore). După fiecare ciclu de imersie de 2 minute, specimenele au fost spălate cu apă de robinet şi depozitate în salivă artificială la 37°C. Relustruirea s-a efectuat după perioada de 21 zile de expunere la agenţii de colorare, prin utilizarea discurilor din oxid de aluminiu cu abrazivitate redusă, menţionate anterior.

Determinările cromatice s-au efectuat în conformitate cu sistemul Cie L*a*b*. S-au măsurat parametrii de culoare L* (luminozitate), a* (verde-roşu), b* (albastru-galben) şi ® (variaţia totală a culorii) în trei momente:

  • iniţial;
  • după 21 zile de expunere la agenţii de colorare;
  • după procedurile de relustruire.

Pentru determinările coloristice, fiecare specimen a fost repoziţionat în matriţa de Teflon.
Peste aceasta s-a aplicat un capac din Teflon alb, cu orificiu central, pentru a permite inserarea vârfului spectrofotometrului. Astfel, capătul distal al conductei de lumină aparţinând spectrometrului a rămas în contact cu specimenul examinat şi într-o poziţie fixă, controlându-se  influenţa luminii externe şi prevenindu-se totodată dispersia luminii spectrofotometrului.
Valorile L*, b* şi DE* au fost analizate prin analiza de varianţă dispersională (ANOVA); comparaţiile multiple s-au efectuat cu ajutorul testului post-hoc Tukey. Variabila dependentă a* nu a prezentat o distribuţie normală şi s-a recurs la analiza prin testul Kruskal-Wallis şi Friedman. În analizele statistice s-a luat în considerare nivelul de încredere de 95%.

Rezultate

S-au identificat interacţiuni semnificative statistic între agenţii de colorare şi perioadele de timp în cazul variabilelor L* şi b* (P<0,001). Asocierea vinului roşu cu fumul de ţigară (grupul 6) a condus la valori L* semnificativ mai mici. Lotul cu vin roşu (grupul 5), cafea şi fum de ţigară (grupul 4) şi fum de ţigară (grupul 2) au prezentat luminozitate similară. Relustruirea a amplificat luminozitatea, dar valorile  L* au rămas semnificativ reduse faţă de cele iniţiale. După polizare, toate grupurile au prezentat luminozitate similară.
După etapa de colorare combinaţia dintre cafea şi fum de ţigară (grupul 4), respectiv vin roşu şi fum de ţigară (grupul 6) a produs un efect de îngălbenire mai pronunţat din punct de vedere statistic. Fumul de ţigară (grupul 2) şi vinul roşu (grupul 5) a demonstrat valori b* similare, comparabile cu cele iniţiale. Lotul control a prezentat valori b* reduse. Relustruirea a diminuat semnificativ aspectul gălbui al grupurilor colorate; totuşi, s-au consemnat diferenţe în privinţa valorilor b*. Valori medii crescute s-au identificat în grupurile 2 şi 4, urmate de 3 şi 6 şi în final la grupurile 5 şi 1.
S-au observat diferenţe semnificative între agenţii de colorare şi perioadele de timp în ceea ce priveşte variabila a* (P<0,05). Specimenele grupurilor 2, 4, 5 şi 6 au prezentat o creştere semnificativă a pigmentaţiei roşii după perioada de colorare (>a*). Relustruirea nu a reuşit să diminueze aspectul roşiatic indus de expunerea la agenţii coloranţi; grupurile 6, 2 şi 4 au prezentat valori a* similare şi mai mari decât celelalte grupuri.
Variaţia totală de culoare (∆E*) a demonstrat o interacţiune semnificativă între factorii majori (P=0,003). S-au observat valori ∆E mai mari în cursul perioadei de colorare iniţială la specimenele expuse la vin roşu şi fum de ţigară (grupul 6), urmat de cafea şi fum de ţigară (grupul 4). Efectul agenţilor izolaţi a fost mai amplificat în cazul vinului (grupul 5), urmat de fumul de ţigară (grupul 2) şi cafea (grupul 3). Relustruirea a diminuat petele extrinseci în proporţii diferite. Nu în ultimul rând, valorile ∆E rezultate din perioadele de relustruire–colorare şi repolizare–valori iniţiale au indicat diferenţe semnificative numai în cazul grupurilor 1, 2 şi 3. Modificarea de culoare a specimenelor imersate în salivă artificială a fost semnificativă; totuşi, comparaţia dintre colorare-momentul iniţial şi relustruire-moment iniţial nu s-a dovedit a fi semnificativă.

Discuţii

Prima ipoteză testată în cadrul prezentului studiu a fost acceptată, deoarece parametrii de culoare ai răşinilor compozite s-au modificat după expunerea la agenţii de colorare. În schimb, cea de-a doua ipoteză examinată a fost doar parţial acceptată întrucât procedurile de relustruire au diminuat colorarea, însă nu au fost capabile să readucă parametrii de culoare la valorile iniţiale.

În ultimii ani, aspectele estetice au devenit extrem de importante pentru clinicieni şi pacienţi deopotrivă. În diverse situaţii clinice, materialele de restaurare utilizate trebuie să respecte nu doar criteriul de sănătate şi funcţionalitate, ci să ofere totodată şi rezultate deosebit de estetice. În plus, există şi o preocupare frecventă în ceea ce priveşte perioada de timp în care restaurările estetice îşi pot menţine caracteristicile de culoare în mediul oral, unde vor fi expuse în mod frecvent la mai multe tipuri de agenţi de colorare.9-12

Potrivit rezultatelor, toate grupurile au prezentat modificări de culoare detectabile vizual, întrucât valorile ∆E* au fost mai mari decât la 3.3.12 Totuşi, doar specimenele expuse la cafea şi fum de ţigară, vin roşu sau vin roşu şi fum de ţigară au prezentat modificări de culoare diferite semnificativ faţă de lotul control. Deşi grupul control a demonstrat cea mai mică variaţie de culoare (∆E* = 8,19), după 21 zile de depozitare această valoare a devenit semnificativă clinic. Aceste rezultate coincid cu cele ale unui studiu anterior, care sugera o colorare extrinsecă mediată de salivă5. Autorii au speculat că efectul colorant al salivei se datorează probabil mucinei, o componentă a salivei artificiale utilizate în cadrul prezentului studiu.5

Combinaţia dintre vinul roşu şi cafea cu fumul de ţigară a oferit modificări considerabile în privinţa parametrilor de culoare, indicând faptul că fumul de ţigară poate intensifica efectele unor soluţii de colorare. Comparativ cu acţiunea izolată a soluţiilor pigmentate, combinaţia cu fumul de ţigară a redus semnificativ luminozitatea şi a amplificat tendinţa de colorare în galben (>b*) şi roşu (>*a) a specimenelor de compozit.

Fumul de ţigară individual a accentuat orientarea spre colorarea roşiatică şi a diminuat luminozitatea specimenelor răşinoase, comparativ cu cafeaua. Un efect superior de colorare a fumului de ţigară, în comparaţie cu ceaiul negru şi cafeaua, a fost raportat şi anterior.13 Pigmentarea maronie provenită din gudron pare să explice modificarea coloristică indusă de fumul de ţigară. În acest studiu s-a folosit o marcă de ţigări ce conţine 10 mg gudron. Întrucât rezultatele obţinute în cadrul acestei cercetări se limitează la această marcă de ţigări/cantitate de gudron, se impun studii suplimentare pentru a verifica dacă diferitele concentraţii de gudron pot produce alte efecte de colorare la nivelul materialelor de restaurare estetice.

Specimenele expuse la vin roşu au prezentat o reducere semnificativă a luminozităţii şi o tendinţă crescută de pigmentare roşiatică. Efectul de îngălbenire nesemnificativ al vinului roşu poate fi corelat cu culoarea sa roşie întunecată. Literatura de specialitate explică faptul că efectul său cromogen rezultă din conţinutul alcoolic, ce poate deteriora matricea răşinoasă8,14 precum şi din pH-ul acid, care poate amplifica sorbţia şi solubilitatea compozitelor.14

Un studiu anterior analiza adsorbţia in vitro a agenţilor cromogeni la nivelul peliculei salivare.1 S-a afirmat că în timpul expunerii la vinul roşu cantitatea pigmenţilor adsorbiţi a crescut de peste 10 ori. Acest efect s-a justificat prin acţiunea pigmenţilor menţionaţi ca antocianine, provenite din straturile superficiale ale cojii de struguri. Reprezintă compuşi polifenolici ce pot forma rapid complexe cu proteinele din cavitatea orală, determinând colorarea limbii şi a dinţilor.15

Deşi relustruirea a facilitat creşterea luminozităţii şi reducerea pigmentaţiei gălbui, această procedură nu a fost capabilă să readucă toţi parametrii de culoare la valorile iniţiale. Şi tendinţa de pigmentare roşiatică s-a modificat după relustruire, dar efectul nu a fost uniform în cadrul tuturor grupurilor experimentale. Un alt studiu9 a demonstrat că repolizarea poate diminua semnificativ coloraţia superficială, dar fără a o elimina complet. Rezultate similare s-au obţinut şi în cercetarea de faţă, întrucât în cadrul grupurilor 4, 5 şi 6 procedurile de relustruire au redus coloraţia superficială, perceptibilă vizual (∆E*>7,60). Cu toate acestea, etapa de repolizare nu a eliminat eficient coloraţia superficială a acestor grupuri, deoarece valorile variaţiei totale de culoare constatate între relustruire şi perioadele iniţiale au depăşit semnificativ perceptibilitatea clinică şi pragurile de acceptabilitate (∆E*>8.34).

Performanţa adecvată a relustruirii în cadrul câtorva grupuri demonstrează că această metodă poate fi o alternativă de eliminare parţială a petelor superficiale. Totuşi, celelalte alternative de relustruire, altele decât folosirea discurilor de oxid de aluminiu cu abrazivitate redusă, necesită evaluare suplimentară, pentru a stabili o metodă cu eficienţă generală, independentă de agentul de colorare.

Concluzii

În limitele prezentului studiu in vitro, se poate concluziona că agenţii coloranţi testaţi pot induce modificări de culoare semnificative în cazul răşinilor compozite. În plus, expunerea combinată la fumul de ţigară şi vin roşu conduce la o pigmentare mai puternică a compozitului. Iar procedurile de relustruire cu discuri din oxid de aluminiu cu abrazivitate redusă pot reprezenta o alternativă de reducere a colorării compozitului, în pofida inabilităţii de a elimina complet pigmentaţia superficială.

Despre autori:

Paula Mathias, DDS, MS, PhD
Professor, Department of Clinical Dentistry
School of Dentistry, Federal University of Bahia
Salvador, BA, Brazil

Thais Aranha Rossi, DDS
Clinical Practitioner,
Department of Clinical Dentistry School of Dentistry ,Federal University of Bahia
Salvador, BA, Brazil

Andrea Nóbrega Cavalcanti, DDS, MS, PhD
Professor, School of Dentistry
Foundation for the Science Development
Salvador, BA, Brazil

Max José Pimenta Lima, DDS, MS
Professor, Department of Clinical Dentistry
School of Dentistry , Federal University of Bahia
Salvador, BA, Brazil

Céres Mendonça Fontes, DDS, MS
Department of Restorative Dentistry
School of Dentistry , Federal University of Bahia
Salvador, BA, Brazil

Getulio da Rocha Nogueira-Filho, DDS, MS, PhD
Associate Professor, Periodontics Program
Faculty of Dentistry , University of Manitoba
Winnipeg, Canada

Referinţe bibliografice:

  1. Raptis CN, Powers JM, Fan PL, Yu R. Staining of composite resins by cigarette smoke. J Oral Rehabil. 1982;9(4):367-371.
  2. Stratton K, Shetty P, Wallace R, Bondurant S. Clearing the smoke: the science base for tobacco harm reduction—executive summary. Tob Control. 2001;10(2):189-195.
  3. Hoffmann D, Hoffmann I. The changing cigarette, 1950-1995. J Toxicol Environ Health. 1997;50(4):307-364.
  4. Lee YK, Powers JM. Combined effect of staining substances on the discoloration of esthetic Class V dental restorative materials. J Mater Sci Mater Med. 2007;18(1):165-170.
  5. Omata Y, Uno S, Nakaoki Y, et al. Staining of hybrid composites with coffee, oolong tea, or red wine. Dent Mater J. 2006;25(1):125-131.
  6. Junghanns K, Backhaus J, Tietz U, et al. The consumption of cigarettes, coffee and sweets in detoxified alcoholics and its association with relapse and a family history of alcoholism. Eur Psychiatry. 2005;20(5-6):451-455.
  7. Reed MB, Wang R, Shillington AM, et al. The relationship between alcohol use and cigarette smoking in a sample of undergraduate college students. Addict Behav. 2007;32(3):449-464.
  8. Villalta P, Lu H, Okte Z, et al. Effects of staining and bleaching on color change of dental composite resins. J Prosthet Dent. 2006;95(2):137-142.
  9. Türkün LS, Türkün M. Effect of bleaching and repolishing procedures on coffee and tea stain removal from three anterior composite veneering materials. J Esthet Restor Dent. 2004;16(5):290-301.
  10. Le Mesurier SM, Stewart BW, Lykke AW. Injury to type-2 pneumocytes in rats exposed to cigarette smoke. Environ Res. 1981;24(1):207-217.
  11. Jung M, Sehr K, Klimek J. Surface texture of four nanofilled and one hybrid composite after finishing. Oper Dent. 2007;32(1):45-52.
  12. Ruyter IE, Nilner K, Moller B. Color stability of dental composite resin materials for crown and bridge veneers. Dent Mater. 1987;3(5):246-251.
  13. Belli S, Tanriverdi FF, Belli E. Colour stability of three esthetic laminate materials against two different staining agents. J Marmara Univ Dent Fac. 1997;2(4):643-648.
  14. Bagheri R, Burrow MF, Tyas M. Influence of food-simulating solutions and surface finish on susceptibility to staining of aesthetic restorative materials. J Dent. 2005;33(5):389-398.
  15. Joiner A, Muller D, Elofsson UM, et al. Adsorption from black tea and red wine onto in vitro salivary pellicles studied by ellipsometry. Eur J Oral Sci. 2003; 111(5):417-422.

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!