Materiale provizorii: cheia restaurărilor fixe

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.

Provisional Materials: Key Components of Interim Fixed Restorations by Ronald D. Perry, DMD, MS; and Britta Magnuson, DMD. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 33(1), January 2012. Copyright © 2012 to AEGIS Communications. All rights reserved.

Materialele provizorii: componentele cheie ale restaurărilor fixe temporare

Clinicienii au numeroase alternative de materiale temporare, din care pot alege la executarea restaurărilor fixe provizorii. Deşi materialele tradiţionale se folosesc încă şi azi, materialele temporare se actualizează şi se îmbunătăţesc în permanenţă. Pe lângă necesităţile funcţionale impuse materialului temporar, acesta trebuie să ofere totodată valoare estetică pentru pacient. Acest articole prezintă un rezumat al materialelor provizorii, incluzând bisacrilaţii mai noi care au ajutat la eliminarea câtorva din provocările asociate cu materialele acrilice tradiţionale. Sunt dezbătute şi coroanele preformate din răşină compozită pentru aplicaţiile provizorii unidentare, alături de materialele fabricate cu tehnologia CAD/CAM. Indiferent de materialul selectat, o restaurare provizorie trebuie să menţină şi să protejeze structura dentară subiacentă de efectele nocive.

Materialele provizorii sunt componente cheie în fabricarea restaurărilor fixe temporare pentru executarea diferitelor faţete, coroane, punţi şi alte proceduri cosmetice.¹ Materialele temporare s-au schimbat enorm de la debutul lor din anii 19302, de la materialele acrilice şi formele de coroane preformate până la materialele bisacrilice şi restaurările generate de proiectarea şi fabricarea asistată de calculator (CAD/CAM). Acum practicienii medicinei dentare dispun de multe opţiuni de materiale din care pot alege şi trebuie să determine care material se potriveşte cel mai bine pacientului.
Indiferent de materialul selectat, o restaurare provizorie trebuie să menţină şi să protejeze structura dentară subiacentă de efectele patologice. Trebuie să protejeze pulpa de microorganismele invazive, precum şi de modificările termice calde/reci din cavitatea orală. Adaptarea marginală este critică în menţinerea închiderii în jurul structurii dentare şi în protejarea liniei de preparaţie pentru restaurarea finală, definitivă.¹ Trebuie menţinută ocluzia adecvată, alături de elementele parodontale.^1,3

Este necesară prevenirea impactării alimentelor pentru a menţine sănătatea ţesuturilor moi. Trebuie stabilite şi menţinute corespunzător contactele interproximale şi profilurile de emergenţă, cu scopul de a preveni deplasarea dinţilor şi de a permite pacientului să menţină igiena adecvată.¹

În plus faţă de toate necesităţile funcţionale impuse materialului temporar, acesta trebuie să ofere câteva elemente de valoare estetică pentru pacient. Aceasta este valabilă îndeosebi pentru dintele care se află în regiunea anterioară. Pacienţii doresc ca o restaurare provizorie să arate bine, să dea senzaţie plăcută, fără teama că va cădea înainte de inserarea restaurării finale. Deşi în practică încă se mai folosesc materialele tradiţionale, materialele temporare sunt actualizate şi îmbunătăţite în permanenţă.

Opţiunile tradiţionale

Din punct de vedere istoric, acrilaţii provizorii sunt materialele cele mai vechi care încă se mai folosesc şi astăzi.² Acestea se împart în două grupe principale: PMMA (polimetil-metilacrilat) şi PEMA (polietil-metacrilat). Ele sunt disponibile în format pulbere/lichid care necesită o amestecare manuală a celor două componente, etapă efectuată de obicei într-un vas de sticlă, după care materialul se aplică într-o matrice. Matricea pentru acrilat este de obicei din alginat sau substituent al alginatului, matrice siliconică, matrice formată în vid, matrice din material polivinil siloxan sau matrice polieterică.¹

Trebuie alocată o atenţie deosebită când aceste materiale acrilice se folosesc pe structurile dentare, în mod special dacă pe dinte sunt prezente zone retentive. Lucrarea provizorie se poate bloca şi astfel îndepărtarea sa poate deveni dificilă, cauzând fracturarea sa ori afectarea structurilor dentare existente. Aplicarea pe dinţi a unei mici cantităţi de gel de benzină sau glicerină poate ajuta la ameliorarea problemei.

PMMA şi PEMA deopotrivă se pot utiliza pentru restaurările temporare unidentare sau cele extinse. Ambele sunt materiale cu costuri scăzute, care se pot netezi şi lustrui relativ uşor.⁴ PMMA oferă rezistenţă crescută¹ şi o culoare stabilă pe parcursul celor două săptămâni în care se execută restaurarea finală. Totuşi, prezintă eliberarea unei călduri exotermice mai mari decât în cazul materialelor PEMA.^1,5 Căldura trebuie disipată de la nivelul structurii dentare pentru a evita eventuala afectare pulpară sau tisulară. Aceasta se poate îndeplini prin înlăturarea cu grijă a materialului şi utilizarea răcirii cu apă şi aer în cursul procesului de polimerizare. Ambele materiale sunt disponibile într-o multitudine de nuanţe, în funcţie de producător. Aceste materiale necesită de obicei rebazarea înainte de cimentare, pentru a crea închiderea corespunzătoare în jurul dintelui. În timpul procedeului de polimerizare, distorsiunea materialelor va impune ajustarea în cavitatea bucală a pacientului. Materialele PMMA şi PEMA emană deopotrivă un miros distinct pe care îl observă de obicei pacienţii şi echipa cabinetului dentar. Totuşi, materialele oferă o opţiune rentabilă şi adecvată pentru întrunirea criteriilor unui material provizoriu corespunzător.

Alte materiale

Materialele bisacrilice mai noi au ajutat la eliminarea câtorva provocări asociate cu materialele acrilice tradiţionale. Bowen a dezvoltat în anii 1960 ⁶ bisfenol-A glicidil-metacrilatul (Bis-GMA), un material care constituie piatra de temelie a majorităţii răşinilor compozite utilizate actualmente. Acesta a netezit calea spre materialele bisacrilice, care sunt compozite autopolimerizabile. Disponibile într-o mare varietate de nuanţe, inclusiv cele mai populare nuanţe bleach (albite), bisacrilaţii se livrează într-un aplicator tip seringă, sunt confortabile în utilizare şi prezintă o reacţie exotermică redusă,^1,4 contracţie redusă⁴ şi au un miros mai puţin pronunţat. Unul din dezavantajele acestor bisacrilaţi constă în faptul că se fracturează relativ uşor când se aplică în arii cu stres crescut1; totuşi, întrucât sunt materiale bazate pe compozite, sunt destul de uşor de reparat , fie cu acelaşi material, compozit tradiţional, fie cu materiale fluide.^7,8 De asemenea, bis-acrilaţii implică în mod tipic costuri mai mari decât materialele acrilice tradiţionale.⁸

Fabricarea bisacrilaţilor este identică în mod specific cu concurenţii lor acrilici. Este nevoie de o matrice în care se aplică materialul din seringă şi apoi se aşează pe dinte, după care este îndepărtat, scurtat şi lustruit. În cazul bisacrilaţilor există un risc mai mic de afectare pulpară, pentru că aceste materiale generează specific mult mai puţină căldură în cursul procesului de polimerizare.⁹ Multe dintre aceste probleme asociate cu acrilaţii tradiţionali au fost eliminate odată cu apariţia bisacrilaţilor, care sunt uşor de folosit, flexibili în timpul inserţiei şi îndepărtării, radioopace şi stabile cromatic.¹⁰ Aceste materiale sunt ideale pentru situaţiile unidentare sau unele cazuri pluridentare. Situaţia clinică globală de funcţie şi ocluzie va dicta dacă bisacrilatul este sau nu alegerea adecvată.

Coroanele acrilice/metalice preformate şi materialele bisacrilice autopolimerizabile au dus la evoluţia coroanelor preformate din răşină compozită fotopolimerizabilă pentru aplicaţiile provizorii unidentare. Aceste coroane sunt fabricate sub formă de molar, premolar şi canin preformat şi se pot adapta uşor la situaţia clinică. Sunt confortabile de utilizat în cazul structurilor dentare cu fracturi severe sau absente, când este dificilă fabricarea unei matrice. Confecţionate din material pe bază de compozit, aceste coroane modelabile permit clinicianului să le adapteze în jurul preparaţiei pe suprafaţa vestibulară, orală şi ocluzală, înainte de polimerizarea materialului cu lumină. Cu consolidarea avantajelor oferite de provizoriile compozite şi coroanelor preformate, aceste coroane mai noi combină adaptarea, uzura şi rezistenţa crescută cu simplitatea utilizării şi polişabilitatea, eliminând totodată necesitatea unei matrice.¹¹ Este demn de menţionat beneficul suplimentar oferit de proprietăţile fizice şi chimice îmbunătăţite ale materialului în sine.¹²

Restaurările digitalizate

Pretenţiile estetice au condus la digitalizarea şi fabricarea asistată de calculator a materialelor şi restaurărilor, ridicând stomatologia la o nouă dimensiune. Sunt disponibile acum restaurările temporare unidentare şi pluridentare frezate cu precizie din acrilat şi umplute cu polimer, care oferă rezistenţă crescută şi adaptare alături de o soluţie individualizabilă pentru cele mai mari pretenţii ale pacienţilor. Unul din dezavantaje constă în faptul că nu este vorba de o procedură directă la scaun. O scanare trebuie trimisă laboratorului, iar restaurarea provizorie este fabricată înainte de procedură. Acest serviciu implică un cost suplimentar, care în mod tipic se trece pe nota de plată a consumatorului.

Un produs care completează medicul dentist cu tehnicianul dentar este un sistem de materiale compatibile pentru restaurări temporare. Utilizatorii CAD/CAM au posibilitatea de a combina un produs cu utilizare la scaun a unui material provizoriu autopolimerizabil—cu blocuri de polimer acrilic CAD şi materialele de laborator.¹³

Această combinaţie de materiale (directe şi indirecte) permit o fabricare mai simplă a inlay-urilor, onlay-urilor, a faţetelor şi coroanelor, eliminând o parte din provocările asociate cu alte tehnici de restaurare provizorie, cum ar fi contracţia de polimerizare, erorile de amprentare, erorile globale de mixare şi curăţarea. Blocurile din polimer acrilic se pot folosi pentru restaurările provizorii cu durata până la un an în cazurile cu coroane şi punţi dificile. Acest sistem combină totodată proprietăţile fizice îmbunătăţite ale materialului. Colaborarea dintre dentişti şi tehnicienii dentari de-a lungul tuturor fazelor terapeutice constituie prima etapă în obţinerea unei restaurări provizorii şi finale perfecte.

Concluzii

Restaurarea provizorie este una dintre cele mai importante etape în fabricarea unei restaurări protetice fixe, permiţând dentistului şi pacientului să evalueze preocupările funcţionale şi estetice înainte de inserţia finală. Este o testare a tipurilor de caracteristici biologice şi fizice.

Sunt disponibile numeroase materiale pentru restaurările provizorii şi este vital ca practicienii să aleagă materialul care se potriveşte cel mai bine cu necesităţile clinice ale pacientului. Niciun material nu întruneşte toate necesităţile pacientului sau ale dentistului. Selectarea materialului trebuie să se bazeze pe fiecare caz clinic unic. O restaurare provizorie bine făcută poate ajuta nu doar la evitarea inconvenienţei şi a problemelor neplăcute, cum ar fi revenirea pacientului din cauza fracturării sau detaşării restaurării temporare, ci poate oferi beneficii la inserţia la scaun a restaurării finale. Ţesutul sănătos şi sănătatea generală a gingiei şi a dinţilor permit inserarea şi curăţarea mai uşoară.

O înţelegere aprofundată a materialelor disponibile de către clinicieni şi a situaţiei clinice la îndemână va permite un rezultat final de succes.

Referinţe bibliografice:

1. Gratton DG, Aquilino SA. Interim restorations. Dent Clin North Am. 2004;48(2):487-497.
2. Emtiaz S, Tarnow DP. Processed acrylic resin provisional restoration with lingual cast metal framework. J Prosthet Dent. 1998;79(4):484-488.
3. Yap AU, Mah MK, Lye CP, Loh PL. Influence of dietary simulating solvents on the hardness of provisional restorative materials. Dent Mater. 2004;20(4):370-376.
4. Young HM, Smith CT, Morton D. Comparative in vitro evaluation of two provisional restorative materials. J Prosthet Dent. 2001;85(2):129-132.
5. Michalakis K, Pissiotis A, Hirayama H, et al. Comparison of temperature increase in the pulp chamber during the polymerization of materials used for the direct fabrication of provisional restorations. J Prosthet Dent. 2006; 96(6):418-423.
6. Bowen RL. Properties of a silica-reinforced polymer for dental restorations. J Am Dent Assoc. 1963;66:57-64.
7. Hagge MS, Lindemuth JS, Jones AG. Shear bond strength of bis-acryl composite provisional material repaired with flowable composite. J Esthet Restor Dent. 2002;14(1):47-52.
8. Bohnenkamp DM, Garcia LT. Repair of bis-acryl provisional restorations using flowable composite resin. J Prosthet Dent. 2004;92(5):500-502.
9. Driscoll CF, Woolsey G, Ferguson WM. Comparison of exothermic release during polymerization of four materials used to fabricate interim restorations. J Prosthet Dent. 1991;65(4):504-506.
10. Givens EJ Jr, Neiva G, Yaman P, Dennison JB. Marginal adaptation and color stability of four provisional materials. J Prosthodont. 2008;17(2):97-101.
11. Strassler, HE. In-office provisional restorative materials for fixed prosthodontics: part 1 – polymeric resin provisional materials. Inside Dentistry. 2009;5(8):70-76.
12. Jones T, Karim N, Winters E, et al. A new temporary preformed curable crown material: mechanical properties [abstract]. J Dent Res. 2007;86(spec iss A). Abstract 0130.
13. Telio CS and Telio-CAD: Instructions for Use. Amherst, NY: Ivoclar Vivadent Technical; March 2010.