Misterul potrivirii nuanțelor… Elucidat!

Originally published in Compendium, an AEGIS publication.

Shade Matching Mystery….Solved! by Luke Kahng, CDT © 2010. Originally published in Spectrum dialogue – Vol. 9 No. 2 – February 2010. Reprinted with permission.

Unul dintre primele aspecte pe care tehnicianul trebuie să le considere în cursul individualizării culorii este culoarea internă a preparaţiei. Înainte de alegerea materialului, trebuie verificată în mod deosebit culoarea închisă a bontului sau a restaurării coronare cu pivot. Pentru obţinerea unei potriviri individualizate a nuanţelor, trebuie bine stabilit ce anume trebuie acoperit şi topografia specifică.  De exemplu, după prepararea bontului, culoarea sa poate varia la nivel gingival şi incizal, impunând diferite tehnici de stratificare a porţelanului pentru fiecare segment al coroanei.

Cu siguranţă vă amintiţi că atunci când medicul ne solicită o coroană de culoarea A1, noi, tehnicienii, realizăm o restaurare A1. Clinicienii utilizează chei de culori tradiţionale, monocromatice ce nu redau în mod fidel realitatea, pentru că nu li s-a oferit o alternativă mai bună.

Consideraţi că o coroană A1 se potriveşte cu dinţii naturali în cavitatea orală, după cimentare? 

În experienţa mea, de cele mai multe ori nu se potriveşte. Comparând o mostră de nuanţă din material compozit cu grosimea de 5mm cu o coroană fabricată din ceramică şi material de glazurare, veţi observa că cele două nu se vor potrivi din punct de vedere cromatic. Nici nu ar putea pentru că materialele din care sunt realizate sunt diferite.

În plus, urmând prescripţia pentru o coroană simplă A1, restaurarea obţinută nu va avea în mod garantat aspectul natural atât de dorit. Acesta este motivul pentru care am studiat acest subiect timp de doi ani, păstrând observaţiile atente de la fiecare pacient pentru care am personalizat culoarea şi, alături de rezultatele mele, am creat instrumentele de comunicare pe care le folosesc astăzi.

Mai întâi a trebuit să realizez 150 restaurări de zirconiu, fiecare având un aspect modificat pe care îl studiasem. Apoi am organizat informaţiile pe categorii şi le-am fotografiat. Acele materiale au fost incluse în ghidurile prezentate în prezentul articol.

Soluţia mea

În continuare, voi prezenta propria metodă prin care încerc rezolvarea problemelor legate de nuanţele dinţilor.

Reflectez asupra culorii dinţilor adiacenţi ai pacientului. Ce se întâmplă dacă nu este o culoare pe care să o pot crea folosind o singură glazură GC IQ Lustre Paste? În această situaţie, trebuie să amestec două culori şi să încerc obţinerea unei a treia, care să se potrivească perfect cu cea a pacientului. Este posibil să experimentez suplimentar pentru a obţine rezultatul ce mimează cel mai bine nuanţa, iar aici intră în scenă experienţa şi memoria mea.

Dar textura suprafeţei? Aceasta se va corela şi cu nuanţa de culoare a preparaţiei. Aceasta trebuie considerată o parte esenţială a rezultatului final, motiv pentru care eu întotdeauna sunt atent în această privinţă şi îmi notez tot ceea ce consider important.

Dar, mai întâi, trebuie să definesc bine paşii pe care îi voi urma, să aleg produsul pe care mă pot baza şi instrumentele necesare pentru a face totul viabil. Apoi, pot începe să reproduc ceea ce văd în cavitatea orală a pacientului. Ecuaţia mea arată ceva de genul:

Experienţa + instrumente adecvate (GC America IQ Lustre Pastes, chei de culori) = cele mai bune rezultate cromatice.

Cazul (1)

Iniţial trebuie identificată nuanţa bontului 2.1., observând faptul că este un bont reconstituit cu pivot (fig. 1). Ghidul de culoare pentru smalţ şi preparaţie (Simple Enamel and Prep Color Guide) simplifică această etapă a procesului de identificare a nuanţei prin faptul că oferă un cod pe care îl putem recunoaşte. Apoi, utilizând ghidul de selecţie a nuanţei pentru cabinet (Chair Side Shade Selection Guide), verific prezenţa liniilor orizontale anterioare (fig. 2). În acest caz, modificarea este reprezentată fie de AH-1, fie de o bandă albă cu mamelon. Următorul pas constă în stabilirea celor trei nuanţe de GC Initial Lustre Paste pe care urmează să le amestec cu scopul de a obţine culoarea dinţilor pacientului (fig. 3) şi apoi trec la etapa de mixare minuţioasă (fig. 4, 5) şi aplicarea amestecului pentru a obţine culoarea internă. Apoi stratific efectul opal pentru translucenţă (fig. 6) şi creez cromatica pentru culoarea gingivală (fig. 7). Bontul se arde în cuptor la 780º C (fig. 8) şi după ardere se aşează pe modelul turnat (fig. 9). Următoarea etapă constă în aplicarea porţelanului GC Initial ZR (fig. 10) după care creez morfologia dintelui şi textura subtilă cu ajutorul unui marker (fig. 11).  O vedere laterală a restaurărilor finisate în cavitatea orală (fig.12) demonstrează armonia culorilor. În final, imaginea frontală, retractată (fig.13) prezintă efectul deplin al tehnicilor complexe de stratificare a ceramicii.

Cazul (2)

Un pacient, fumător “înrăit” necesită o coroană la nivelul incisivului 4.2. (fig.14). Pentru a identifica culoarea internă, am creat o hartă de culori desenată manual pentru muchia incizală (fig. 15). Am realizat că tehnicile noastre de stratificare a porţelanului se pot compara cu pigmentarea stratificată pe care o descoperim la o ceapă roşie, dacă o tăiem în jumătate (fig.16).

Fumatul intens a determinat pigmentarea ocluzală portocalie-maronie închisă a muchiilor incizale frontale (fig. 17) pe care Chair Side Shade Selection Guide o asociază cu codul portocaliu AIS-2 (fig. 18).  Verificarea culorii bontului cu Simple Enamel and Prep Color Guide indică o culoare deschisă exceptând porţiunea gingivală (fig. 19), cu codul APC (After Prep Color, culoare după preparaţie) – 6. Figura 20 prezintă o fotografie a instrumentului de comunicare LSK Simple Enamel Guide.

Reţeta mea pentru GC Initial IQ Lustre Paste este uşor diferită în acest caz în comparaţie cu cazul descris anterior (fig. 21), însă am păstrat metoda menţionată fiind necesară amestecarea mai multor culori pentru a obţine efectul căutat. Cu restaurarea poziţionată pe modelul turnat, urmeză aplicarea culorii finale (fig. 22), astfel încât pigmentul ocru din pasta GC Initial Invivo să confere muchiei ocluzale tonul brun-portocaliu necesar acestui caz (fig. 23). În faza de biscuit, la nivelul restaurării se schiţează textura şi mamelonul (fig. 24). Imaginea în oglindă a coroanei este reflectată pe suprafaţa întunecată (fig. 25), urmată de o vedere ocluzală în cavitatea orală (fig. 26). Ultima fotografie este imaginea frontală retractată a restaurării în cavitatea orală (fig. 27).

Concluzii

V-aţi aflat în situaţia în care încercaţi rezolvarea acestor probleme de comunicare? V-aţi dorit vreodată ca lucrările voastre să reflecte caracteristicile pe care le observaţi când înregistraţi culoarea individuală a pacientului?

De-a lungul timpului, odată cu dobândirea experienţei în privinţa individualizării culorilor, am constatat că având instrumentele şi produsele corespunzătoare, pot crea restaurările de care pot fi mândru. Ele reprezintă brandul meu, iar când le văd în cavitatea orală a pacienţilor, sunt bucuros că arată natural.

Scepticii spuneau despre Ford că nu poate crea o linie de asamblare care să producă maşini. Dar a reuşit. De ce nu am putea găsi şi noi formula prin care să realizăm restaurări naturale? Putem, dar cu instrumentele adecvate!

Despre autor

Luke Kahng, CDT
LSK121 Oral Prosthetics
www.LSK121.com
luke@lsk121.com

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!