O nouă tehnică ce combină 2 sisteme adezive

Originally published in Compendium, an AEGIS publication.

Partea aII-a
Stomatologia adezivă: dezvoltarea tehnicii combinate de sigilare imediată a dentinei cu adeziunea cu gravare selectivă.
Prezentare de caz.

Adhesive Dentistry: The Development of Immediate Dentin Sealing/Selective Etching Bonding Technique by Gregg A. Helvey, DDS. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 32(9), November/December 2011.
Copyright © 2012 to AEGIS Communications. All rights reserved.
Traducere, redactare şi adaptare: Asist. Univ. Dr. Blanka Petcu

[fb-like]

Rezumat

Un obiectiv major al cercetării din domeniul medicinei dentare din ultimii 60 ani a fost reprezentat de „grupul de vis” al adezivilor dentari. O căutare recentă în baza de date Medline a generat peste 6500 studii referitoare la adeziunea dentinară şi tehnicile sale. Sistemele adezive sunt concepute pentru a menţine restaurări directe şi indirecte, a minimiza scurgerile marginale şi a fi simplu de aplicat, oferind totodată rezultate consistente.

Dezvoltarea materialelor şi tehnicilor deţine o istorie interesantă; unele au revenit din trecut şi sunt utilizate şi astăzi într-o formă sau alta. Buonocore a folosit acidul fosforic gravant la începutul revoluţiei adezive. Deşi nu a fost acceptat mulţi ani, acesta a devenit „standardul de aur” pentru demineralizarea smalţului. Sensibilitatea la tehnica folosirii l-a exclus din favoruri şi, prin dezvoltarea primerilor acizi autogravanţi, a fost eliminat din unele sisteme adezive. Deşi aceşti primeri au rezolvat cu succes sensibilitatea postoperatorie, s-a compromis adeziunea.

Rezistenţa adezivă a acestor sisteme s-a îmbunătăţit acum prin încorporarea demineralizării cu acid fosforic pentru gravarea smalţului înainte de utilizarea sistemului adeziv. Acest articol va puncta istoria tehnicilor şi a materialelor adezive (partea I) şi modul în care au condus la crearea unei noi tehnici care combină două metode adezive (partea aII-a).

Combinaţia dintre sigilarea imediată a dentinei / gravarea selectivă

Sigilarea imediată a dentinei cu sistem autogravant a fost discutată original de către Pashley şi apoi de alţii care s-au concentrat pe sistemele cu gravare totală.74-77 O posibilă modificare ar fi combinarea segmentelor procesului de sigilare imediată a dentinei cu tehnica de gravare selectivă pentru restaurări indirecte. Această combinaţie a etapelor adezive dintre generaţii ar implica utilizarea unui adeziv autogravant pentru a sigila dentina imediat după finalizarea fazei de preparare a dintelui. Eliminarea stratului inhibat de oxigen ar fi necesară pentru a preveni contaminarea materialului de amprentare.111 Odată ce dentina este închisă, smalţul ar fi repreparat fie cu o freză de carbon, fie cu una diamantată, cu eliminarea smalţului impregnat cu adeziv şi expunerea smalţului proaspăt preparat. Apoi s-ar efectua amprenta (în două şedinţe) sau scanarea digitală (o singură şedinţă la scaun). O restaurare provizorie s-ar aplica în scenariul cu două şedinţe. Cu dentina sigilată, şansele sensibilităţii postoperatorii sunt foarte reduse.73

În cadrul variantei cu două şedinţe, etapa de inserţie ar începe cu îndepărtarea restaurării provizorii şi utilizarea abraziunii cu particule antrenate de aer pentru a elimina orice biofilm prezent pe suprafeţele preparate. Această etapă nu ar fi necesară în cazul scenariului cu şedinţă unică. În ambele situaţii, după finalizarea etapei de probă, s-ar aplica acid fosforic 37% pe întreaga suprafaţă preparată pentru a curăţa dentina de proteinele salivare şi s-ar grava smalţul. Porozităţile mai profunde create în smalţ de agentul demineralizant ar permite formarea unor prelungiri răşinice mai adânci. Aplicarea premergătoare a adezivului autogravant ar proteja suprafaţa dentinei de demineralizarea indusă de agentul acid şi doar smalţul preparat ar fi afectat.

Prezentare de caz

Un pacient în vârstă de 70 ani s-a prezentat cu simptomele de dinte fisurat, cu dureri intermitente la masticaţie şi sensibilitate termică. Diagnosticul a fost susţinut de diferite teste, care au identificat faptul că molarul secund drept inferior prezenta o fractură incompletă, extinsă de la creasta marginală distală la cea mezială. După prezentarea opţiunilor terapeutice, s-a decis efectuarea unei restaurări integral ceramice. Dintele a fost preparat pentru o restaurare integral ceramică neretentivă, cu menţinere adezivă (preparaţie “table top”) (fig. 1, 2). După finalizarea preparării, s-a aplicat la nivelul dentinei un adeziv autogravant uşor, potrivit instrucţiunilor oferite de producător (fig. 3).

A existat o îngrijorare în privinţa contactului dintre adezivul care ajungea la banda de smalţ expus. Adezivul s-a fotopolimerizat timp de 5 secunde pentru a fixa stratul de adeziv la dentină (fig. 4). Pentru a elimina stratul inhibat de oxigen pe adeziv s-a aplicat un gel hidrosolubil şi s-a finalizat apoi fotopolimerizarea (fig. 5, 6). Pentru cazurile cu scanare digitală directă în care este implicată tehnica pulverizării pentru capturarea imaginii, după scanare poate fi şi mai dificilă eliminarea pulberii, dacă stratul inhibat de oxigen este încă prezent.

Următorul pas a constat în reprepararea benzii de smalţ pe perimetrul exterior al dintelui fie cu freză din carbură pentru finisare, fie cu o freză diamantată ascuţită (fig. 7). Aceasta a îndepărtat orice adeziv care impregnase accidental smalţul. În acest moment dintele s-a scanat digital; dacă s-ar fi utilizat un scenariu în două şedinţe, atunci s-ar fi înregistrat amprenta şi s-ar fi aplicat o restaurare provizorie.

Etapa de inserţie este uşor diferită în funcţie de momentul finalizării restaurării: în cabinet, în timp ce pacientul aşteaptă (o singură şedinţă) sau amprenta se trimite la laborator (în două şedinţe). După cum se menţiona anterior, pentru scenariul cu două şedinţe, restaurarea provizorie este înlăturată şi suprafaţa dentară preparată este pregătită prin abraziune cu particule de oxid de aluminiu de 50µm propulsate de aer la o presiune de 35psi. Această etapă nu se aplică în cazul scenariului cu o singură şedinţă de executare a restaurării în cabinet. Începând din acest punct etapele ulterioare sunt identice pentru ambele situaţii.

S-a verificat şi s-a confirmat adaptarea restaurării. Suprafaţa adeziunii restaurării ceramice se poate prepara fie prin utilizarea condiţionării convenţionale cu acid hidrofluoric, urmată apoi de aplicarea produsului de silanizare, fie printr-o metodă alternativă, ce s-a folosit în cazul de faţă şi care presupune aplicarea primerului ceramic negravant (fig. 8, 9). Apoi dintele s-a preparat prin condiţionarea întregii suprafeţe preparate cu acid fosforic între 15-20 secunde, apoi s-a clătit cu apă şi s-a uscat (fig. 10). S-a expus doar smalţul la acidul fosforic pentru că etapa de sigilare imediată a dentinei se finalizase anterior. Această etapă de gravare selectivă s-a efectuat fără grija expunerii dentinei la agentul de gravare.

A urmat aplicarea unui adeziv uşor autogravant pe întreaga suprafaţă preparată a dintelui. La selectarea unui adeziv autogravant pentru această etapă, grosimea filmului este decisivă pentru fixarea completă a restaurării. Există câteva sisteme adezive autogravante cu o grosime a filmului de 10µm sau mai mică. Odată ce adezivul a fost aplicat pe dinte şi s-a subţiat cu jet de aer (fig. 11, 12), s-a fotopolimerizat (fig. 13). Un ciment răşinic cu priză dublă provenit de la acelaşi producător s-a amestecat şi s-a aplicat pe suprafaţa de adeziune a restaurării şi s-a fixat pe dinte (fig. 14). Cu ajutorul unui instrument metalic restaurarea s-a menţinut pe loc în timp ce suprafaţa vestibulară şi orală s-a fotopolimerizat câte 5 secunde pentru a se fixa. Pentru a dobândi acces interproximal după priza finală, spaţiul mezial s-a traversat cu aţă interdentară. Fotopolimerizarea s-a continuat conform recomandărilor producătorului. Apoi a fost înlăturat cimentul excesiv şi s-a efectuat verificarea finală a ocluziei (fig. 15, 16). Câteva săptămâni mai târziu pacientul a raportat că nu a existat nicio sensibilitate postoperatorie după aplicarea restaurării.

Concluzii

Istoria tehnicilor adezive reprezintă o eră remarcabilă în stomatologie. Înţelegerea componentelor fizice şi chimice ale diferitelor materiale adezive şi a interacţiunii cu materialele restauratoare directe şi indirecte şi cu substratul dentar subiacent este decisivă pentru succesul stomatologiei adezive. Utilizând părţi din cadrul diferitelor tehnici adezive s-a dezvoltat o metodă de sigilare a dentinei şi de creştere a forţei adezive la smalţ. Combinarea tehnicilor a redus şansele sensibilităţii postoperatorii aşa cum se observă în cazul adezivilor de generaţia a 6-a şi a 7-a şi a crescut forţa adezivă, caracteristică materialelor din generaţia a 4-a.

Referinţe bibliografice:

  1. Nelsen RJ, Wolcott RB, Paffenbarger GC. Fluid exchange at the margins of dental restorations. J Am Dent Assoc. 1952;44(3):288-295.
  2. Rose EE, Lal J, William -588.
  3. Buonocore MG. A simple method of increasing the adhesion of acrylic filling materials to enamel surfaces. J Dent Res. 1955;34(6):849-853.
  4. Lopes GC, Thys DG, Klaus P, et al. Enamel acid etching: A review. Compend Contin Educ Dent. 2007;28(1):18-25.
  5. Söderholm KJ. Dental adhesives…how it all started and later evolved. J Adhes Dent. 2007;9(Suppl 2):227-230.
  6. Mclean JW. Historical overview: the pioneers of enamel and dentin bonding. In: Roulet JF, Degrange M, eds. Adhesion: The Silent Revolution in Dentistry. Chicago, IL: Quintessence Publishing; 2000:13-17.
  7. Brudevold F, Bounocore M, Wileman W. A report on a resin composition capable of bonding to human dentin surfaces. J Dent Res. 1956;35(6):846-851.
  8. Kugel G, Ferrari M. The science of bonding: from first to sixth generation. J Am Dent Assoc. 2000;131(Suppl):20S-25S.
  9. McLean JW. Dental materials developments in the UK: a personal view. J Dent Res. 1996;75(11):1816-1819.
  10. Bowen RL. Adhesive bonding of various materials to hard tooth tissues. II. Bonding to dentin promoted by a surface-active comonomer. J Dent Res. 1965;44(5):895-902.
  11. Schouboe PJ, Paffenbarger GC, Sweeney WT. Resin cements and posterior-type direct filling resins. J Am Dent Assoc. 1956;52(5):584-600.
  12. Setcos JC, Staninec M, Wilson NH. The development of resin-bonding for amalgam restorations. Br Dent J. 1999;186(7):328-332.
  13. Jedrychowski JR, Caputo AA, Folinart R. Effects of adhesion promoters on resin-enamel retention. J Dent Res. 1979;58(4):1371-1376.
  14. Charlton DG. Dentin bonding: past and present. Gen Dent. 1996;44(6):498-507.
  15. Das UM, Suma G. Bonding agents in pit and fissure sealants: A review. Inter J Clin Ped Dent. 2009;2(3):1-6.
  16. Harris RK, Phillips RW, Swartz ML. An evaluation of two resin systems for restoration of abraded areas. J Prosthet Dent. 1974;31(5):537-546.
  17. Wolinsky LE, Armstrong RW, Seghi RR. The determination of ionic bonding interactions of N-phenyl glycine and N-(2-hydroxy-3-methacryloxypropyl)-N-phenyl glycine as measured by carbon-13 NMR analysis. J Dent Res. 1993;72(1):72-77.
  18. Buonocore MG. Principles of adhesive retention and adhesive restorative materials. J Am Dent Assoc. 1963;67:382-391.
  19. Söderholm KJ, Mariotti A. BIS-GMA-based resins in dentistry: are they safe? J Am Dent Assoc. 1999;130(2):201-209.
  20. Simonsen RJ. Pit and fissure sealant: review of the literature. Pediatr Dent. 2002;24(5):393-414.
  21. Cueto EI, Buonocore MG. Adhesive sealing of pits and fissures for caries prevention. J Dent Res. 1965;44:137.
  22. Gwinnett AJ, Bounocore MG. Adhesives and caries prevention; a preliminary report. Br Dent J. 1965;119:77-80.
  23. Cueto EI, Bounocore MG. Sealing of pits and fissures with an adhesive resin: its use in caries prevention. J Am Dent Assoc. 1967;75(1):121-128.
  24. Albers H. Tooth-Colored Restoratives: Principles and Techniques. 9th ed. Ontario, Canada: BC Decker Inc.; 2002:111.
  25. Fusayama T, Inoue M, Hirano T, Hosoda H. Crazing of acrylic fillings in relation to various inserting, finishing, and polishing techniques. J Dent Res. 1964;43(2):187-193.
  26. Langeland LK, Guttuso J, Jerome DR, Langeland K. Histologic and clinical comparison of Addent with silicate cements and cold-curing materials. J Am Dent Assoc. 1966;72:373-385.
  27. Buonocore M, Marsui A, Gwinnett AJ. Penetration of resin dental materials into enamel surfaces with reference to bonding. Arch Oral Biol. 1968;13(1):61-70.
  28. Stanley HR. Pulpal response to dental techniques and materials. Dent Clin North Am. 1971;15(1):115-126.
  29. Lee HL, Swartz ML. Sealing of developmental pits and fissures. I. In vitro study. J Dent Res. 1971;50(1):133-140.
  30. Tobias M, Cataldo E, Shiere FR, Clark RE. Pulp reaction to a resin-bonded quartz composite material. J Dent Res. 1973;52(6):1281-1286.
  31. Vojinovic O, Nyborg H, Brannstrom M. Acid treatment of cavities under resin fillings: bacterial growth in dentinal tubules and pulp reactions. J Dent Res. 1973;52(6):1189-1193.
  32. Retief DH. The intra-oral factors affecting adhesion. J Dent Assoc S Afr. 1970;25(11):392-399.
  33. Glantz PO, Larsson LA. The wettability of composite resinous filling materials. Acta Odontol Scand. 1971;29(5):539-548.
  34. Lee HL, Cupples AL, Schubert RJ, Swartz ML. An adhesive dental restorative material. J Dent Res. 1971;50(1):125-132.
  35. Stanley HR, Going RE, Chauncey HH. Human pulp response to acid pretreatment of dentin and to composite restoration. J Am Dent Assoc. 1975;91(4):817-825.
  36. Goldman HM, Gilmore HW, Irby WB, McDonald RE. Current Therapy in Dentistry. 6th ed. St. Louis, MO: CV Mosby; 1977:197-213.
  37. Brannstrom M, Nyborg H. The presence of bacteria in cavities filled with silicate cement and composite resin materials. Sven Tandlak Tidskr. 1971;64(3):149-155.
  38. Brannstrom M, Nyborg H. Pulpal reaction to composite resin restorations. J Prosthet Dent. 1972;27(2):181-189.
  39. Brannstrom M, Nyborg H. Cavity treatment with a microbicidal fluoride solution: growth of bacteria and effect on pulp. J Prosthet Dent. 1973;30(3):303-310.
  40. Brannstrom M, Nyborg H. Bacterial growth and pulpal changes under inlays cemented with zinc phosphate cement and Epoxylite CBA 9080. J Prosthet Dent. 1974;31(5):556-565.
  41. Brannstrom M, Nyborg H. Pulpal reaction to polycarboxylate and zinc phosphate cements used with inlays in deep cavity preparations. J Am Dent Assoc. 1977;94(2):308-310.
  42. Brannstrom M, Vojinovic O. Response of the dental pulp to invasion of bacteria around three filling materials. ASDC J Dent Child. 1976;43(2):83-89.
  43. Qvist V. Pulp reactions in human teeth to tooth colored filling materials. Scand J Dent Res. 1975;83(2):54-66.
  44. Brannstrom M, Nordenvall KJ. Bacterial penetration, pulpal reaction and the inner surface of Concise enamel bond. Composite fillings in etched and unetched cavities. J Dent Res. 1978;57(1):3-10.
  45. Johnsson G, Brannstrom M. Reinigung und isolierung präparierter flächen (II). Die Quintessenz. 1976;27(4):123-128.
  46. Roberson TM, Heymann HO, Swift EJ. Sturdevant’s Art and Science of Operative Dentistry. 4th ed. St. Louis, MO: Mosby; 2002:244.
  47. Retief DH, Denys FR. Adhesion to enamel and dentin. Am J Dent. 1989;2(Spec No.):133-144.
  48. Fusayama T. The problems preventing progress in adhesive restorative dentistry. Av Dent Res. 1988;2(1):158-161.
  49. Vaidyanathan TK, Vaidyanathan J. Recent advances in the theory and mechanism of adhesive resin bonding to dentin: a critical review. J Biomed Mater Res B Appl Biomater. 2009;88(2):558-578.
  50. Helvey GA. The history of adhesive bonding. Dentalaegis web site. cde.dentalaegis.com/courses/4508-the-history-of-adhesive-bonding. Accessed October 12, 2011.
  51. Kanca J III. Bonding to tooth structure: a rational rationale for a clinical protocol. J Esthet Dent. 1989;1(4):135-138.
  52. Bertolotti RL. Total etch—the rational dentin bonding protocol. J Esthet Dent. 1991;3(1):1-6.
  53. Bassiouny M, Ying L. Adhesive compatibility of restorative resins with dentin bonding agents [abstract]. J Dent Res. 1984;63:232.
  54. Broome JC. Duke ES, Norling BK. Shear bond strengths of composite resins with three different adhesives [abstract]. J Dent Res. 1985;64:244.
  55. Garg N, Garg A. Textbook of Operative Dentistry. New Delhi, India: Jaypee Brothers Medical Publishers; 2010:246.
  56. Pashley DH, Livingston MJ. Effect of molecular size on permeability coefficients in human dentine. Arch Oral Biol. 1978;23(5):391-395.
  57. Nakabayashi N, Kojima K, Masuhara E. The promotion of adhesion by the infiltration of monomers into tooth substrates. J Biomed Mater Res. 1982;16(3):265-273.
  58. Nakabayashi N. Bonding of restorative materials to dentine: the present status in Japan. Int Dent J. 1985;35(2):145-154.
  59. Kanca J III. A method for bonding to tooth structure using phosphoric acid as a dentin-enamel conditioner. Quintessence Int. 1991;22(4):285-290.
  60. Gwinnett AJ. Moist versus dry dentin: its effect on shear bond strength. Am J Dent. 1992;5(3):127-129.
  61. Sugizaki J. The effects of various primers on dentin adhesion of adhesive composites. Jpn T Conserv Dent. 1991;34:228-265.
  62. Pashley DH. The evolution of dentin bonding. Dent Today. 2003;22(5):112-119.
  63. Gwinnett AJ. Dentin bond strength after air drying and rewetting. Am J Dent. 1994;7(3):144-148.
  64. Perdigão J, Geraldeli S. Bonding characteristics of self-etching adhesives to intact versus prepared enamel. J Esthet Restor Dent. 2003;15(1):32-41.
  65. Perdigão J, Geraldeli S, Hodges JS. Total-etch versus self-etch adhesive: effect on postoperative sensitivity. J Am Dent Assoc. 2003;134(12):1621-1629.
  66. Tay FR, Gwinnett AJ, Pang KM, Wei SH. Structural evidence of a sealed tissue interface with a total-etch wet-bonding technique in vivo. J Dent Res. 1994;73(3):629-636.
  67. Söderholm KJ. Dental adhesives…how it all started and later evolved. J Adhes Dent. 2007;9(Suppl 2):227-230.
  68. Alhadainy HA, Abdalla AI. 2-year clinical evaluation of dentin bonding systems. Am J Dent. 1996:9(2):77-79.
  69. Brunton PA, Cowen AJ, Wilson MA, Wilson NH. A three-year evaluation of restorations placed with a smear-layer-mediated dentin bonding agent in non-carious cervical lesions. J Adhes Dent. 1999;1(4):333-341.
  70. Mandras RS, Thurmond JW, Latta M, et al. Three-year clinical evaluation of the Clearfil Liner Bond system.Oper Dent. 1997;22(6):266-270.
  71. Ferrari M, Mannocci F, Vichi A, Davidson CL. Effect of two etching times on the sealing ability of Clearfil Liner Bond 2 in Class V restorations. Am J Dent. 1997;10(2):66-70.
  72. Yoshiyama M, Sano H, Carvalho RM, Pashley DH. Adhesive mechanism of a self-etching/self-priming adhesive resin to human enamel and dentin. J Hard Tiss Biol. 1996;5(1):31-35.
  73. Pashley EL, Comer RW, Simpson MD, et al. Dentin permeability: sealing the dentin in crown preparations.Oper Dent. 1992;17(1):13-20.
  74. Helvey GA. Prehybridization: an alternative method for dentin bonding. Dent Today. 2000;19(12):82-87.
  75. Paul SJ, Schärer P. The dual bonding technique: a modified method to improve adhesive luting procedures. nt J Periodontics Restorative Dent. 1997;17(6):536-545.
  76. Okuda M, Nikaido T, Maruoka R, et al. Microtensile bond strengths to cavity floor dentin in indirect composite restorations using resin coating. J Esthet Restor Dent. 2007;19(1):38-46.
  77. Magne P, Kim TH, Cascione D, Donovan TE. Immediate dentin sealing improves bond strength of indirect restorations. J Prosthet Dent. 2005;94(6):511-519.
  78. Bertschinger C, Paul SJ, Lüthy H, Schärer P. Dual application of dentin bonding agents: effect on bond strength. Am J Dent. 1996;9(3):115-119.
  79. Dietschi D, Monasevic M, Krejci I, Davidson C. Marginal and internal adaptation of class II restorations after immediate or delayed composite placement. J Dent. 2002;30(5-6):259-269.
  80. Stavridakis MM, Krejci I, Mange P. Immediate dentin sealing of onlay preparations: thickness of pre-cured Dentin Bonding Agent and effect of surface cleaning.Oper Dent. 2005;30(6):747-757.
  81. Dillenburg AL, Soares CG, Paranhos MPG, et al. Microtensile bond strength of prehybridized dentin: storage time and surface treatment effects. J Adhes Dent. 2009;11(3):231-237.
  82. de Andrade OS, de Goes MF, Montes MA. Marginal adaptation and microtensile bond strength of composite indirect restorations bonded to dentin treated with adhesive and low-viscosity composite. Dent Mater. 2007;23(3):279-287.
  83. Jayasooriya PR, Pereira PN, Nikaido T, et al. The effect of a “resin-coating” on the interfacial adaptation of composite inlays.Oper Dent. 2003;28(1):28-35.
  84. Nikaido T, Cho E, Nakajima M, et al. Tensile bond strengths of resin cements to bovine dentin using resin coating. Am J Dent. 2003;16(Spec No.):41A-46A.
  85. Dietschi D, Olsburg S, Krejci I, Davidson C. In vitro evaluation of marginal and internal adaptation after occlusal stressing of indirect class II composite restorations with different resinous bases. Eur J Oral Sci. 2003;111(1):73-80.
  86. Van Meerbeek B, Vargas M, Inoue S, et al. Adhesives and cements to promote preservation dentistry.Oper Dent. 2001;26(Suppl 6):S119-S144.
  87. Magne P, Magne M, Belser UC. Adhesive restorations, centric relation, and the Dahl principle: minimally invasive approaches to localized anterior tooth erosion. Eur J Esthet Dent. 2007;2(3):260-273.
  88. Powers JM, Farrah JW. Technique sensitivity in bonding enamel and dentin. Compend Contin Educ Dent. 2010;31(Spec No. 3):1-9.
  89. Opdam NJ, Feilzer AJ, Roeters JJ, Smale I. Class I occlusal composite resin restorations: in vivo post-operative sensitivity, wall adaptation, and microleakage. Am J Dent. 1998;11(5):229-234.
  90. Craig RG, Powers JM, Wataha JC, eds. Dental Materials: Properties and Manipulation. 9th ed. St Louis, MO: Mosby Elsevier; 2008.
  91. Söderholm KJ, Guelmann M, Bimstein E. Shear bond strength of one 4th and two 7th generation bonding agents when used by operators with different bonding experience. J Adhes Dent. 2005;7(1):57-64.
  92. Alex G, Leinfelder KF, Swift E Jr. Are three-step total-etch systems still the gold standard? Inside Dentistry2008;4(10):72-73.
  93. Wilder AD Jr, Swift EJ Jr, Heymann HO, et al. A 12-year clinical evaluation of a three-step dentin adhesive in noncarious cervical lesions. J Am Dent Assoc. 2009;140(5):526-535.
  94. Grewal MS, Grewal SB, Sharm N. Bonding systems: present and future. JIDA. 2011;5(5):656-658.
  95. Rotta M, Bresciani P, Moura SK, et al. Effects of phosphoric acid pretreatment and substitution of bonding resin on bonding effectiveness of self-etching systems to enamel. J Adhes Dent. 2007;9(6):537-545.
  96. Tay FR, Pashley DH, Peters MC. Adhesive permeability affects composite coupling to dentin treated with a self-etch adhesive.Oper Dent. 2003;28(5):610-621.
  97. Kenshima S, Reis A, Uceda-Gomez N, et al. Effect of smear layer thickness and pH of self-etching adhesive systems on the bond strength and gap formation to dentin. J Adhes Dent. 2005;7(2):117-126.
  98. Pashley DH, Tay FR. Aggressiveness of contemporary self-etching adhesives. Part II: etching effects on unground enamel. Dent Mater. 2001;17(5):430-444.
  99. Lührs AK, Guhr S, Schilke R, et al. Shear bond strength of self-etch adhesives to enamel with additional phosphoric acid etching.Oper Dent. 2008;33(2):155-162.
  100. Kallenos TN, Al-Badawi E, White GE. An in vitro evaluation of microleakage in class I preparations using 5th, 6th and 7th generation composite bonding agents. J Clin Pediatr Dent. 2005;29(4):323-328.
  101. Watanabe T, Tsubota K, Takamizawa T, et al. Effect of prior acid etching on bonding durability of single-step adhesives.Oper Dent. 2008;33(4):426-433.
  102. Brackett WW, Ito S, Nishitani Y, et al. The microtensile bond strength of self-etching adhesives to ground enamel.Oper Dent. 2006;31(3):332-337.
  103. Ibrahim IM, Elkassas DY, Yousry MM. Effect of EDTA and phosphoric acid pretreatment on the bonding effectiveness of self-etch adhesives to ground enamel. Eur J Dent. 2010;4(4):418-428.
  104. Christensen GJ. Making Class II resin-based composite restorations predictable and profitable. J Am Dent Assoc. 2010;141(4):457-460.
  105. Ritter R. Using selective etch technique for esthetic restorations. Inside Dentistry. 2011;7(3):102-103.
  106. Rotta M, Bresciani P, Moura SK, et al. Effects of phosphoric acid pretreatment and substitution of bonding resin on bonding effectiveness of self-etching systems to enamel. J Adhes Dent. 2007;9(6):537-545.
  107. Van Landuyt K, Kanumilli P, De Munck J, et al. Bond strength of a mild self-etch adhesive with and without prior acid-etching. J Dent. 2006;34(1):77-85.
  108. Ikeda M, Tsubota K, Takamizawa T, et al. Bonding durability of single-step adhesives to previously acid-etched dentin.Oper Dent. 2008;33(6):702-709.
  109. Torii Y, Itou K, Nishitani Y, et al. Effect of phosphoric acid etching prior to self-etching primer application on adhesion of resin composite to enamel and dentin. Am J Dent. 2002;15(5):305-308.
  110. Perdigão J, Gomes G, Lopes MM. Influence of conditioning time on enamel adhesion. Quintessence Int. 2006;37(1):35-41.
  111. Magne P, Nielsen B. Interactions between impression materials and immediate dentin sealing. J Prosthet Dent. 2009;102(5):298-305.

Despre autor:

Gregg A. Helvey, DDS
Adjunct Associate Professor
Virginia Commonwealth University School of Dentistry
Richmond, Virginia

Private Practice
Middleburg, Virginia

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!