Pregătirea pacienţilor pentru compromiterea sănătăţii orale în timp: ce pot face azi medicii dentişti

Special Report

Pregătirea pacienţilor pentru
compromiterea sănătăţii orale în timp:
ce pot face azi medicii dentişti?

Preparing Patients for Future Oral Healthcare Decline: What Dentists Can Do Today by Mary M. Fisher, DDS, and Elisa M. Ghezzi, DDS, PhD, Guest Editors. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 34(2) February 2013. Copyright © 2013 to AEGIS Communications. All rights reserved.

Rezumat

Tratarea pacienţilor vârstnici reprezintă o provocare datorită capacităţilor cognitive şi a dexterităţii manuale reduse ceea ce impune dezvoltarea unor strategii specifice de planificare terapeutică. O obligaţie etică presupune şi implicarea activă a clinicienilor în tratarea vârstnicilor- rezidenţi ai centrelor de îngrijire pe termen lung.

Toţi clinicienii au avut ocazia de a se întreba cum a evoluat un pacient vârstnic care s-a aflat în evidenţele cabinetului peste 25 ani. Întrucât medicii sunt deseori ocupaţi de gestionarea propriului cabinet, de multe ori nu le rămâne timp să supravegheze aceşti pacienţi complecşi, care nu se mai prezintă la vizitele de control datorită declinului cognitiv, dificultăţilor legate de transport şi altor probleme ce acompaniază în mod tipic vârsta înaintată.

Stomatologii consideră adesea frustrant tratamentul pacienţilor în vârstă. Aceştia pot prezenta o igienă orală deficitară din cauza diminuării dexterităţii manuale şi a funcţiei cognitive, şi/sau dezvoltă xerostomie cauzată de medicaţie. Nici un practician nu doreşte să îşi vadă rezultatele tratamentelor eşuate, dar mulţi dintre aceşti pacienţi sunt incapabili să îşi menţină sănătatea orală la un nivel adecvat.

Numeroasele sondaje efectuate printre medicii dentişti au constatat că aceştia sunt dispuşi să trateze pacienţii înaintaţi în etate, dar care au posibilitatea de a veni la cabinet şi de a plăti serviciile oferite. Dar cum rămâne cu pacienţii care nu reuşesc să se prezinte la cabinet? Ce ar trebui să facă practicienii în vederea pregătirii pacienţilor pentru viitorul declin al îngrijirii orale?

Pregătiri pentru viitor: educarea pacientului

Discuţiile cu privire la necesitatea pregătirii dentiţiei pentru viitorul declin pe care îl aduce etatea trebuie să înceapă cu pacienţii încă din jurul vârstei de 50-60 ani. Aşa cum procedează colegii lor generaliştii, şi medicii dentişti trebuie să stabilească un plan de acţiune în cabinetul stomatologic.
De exemplu, cu ocazia vizitelor de rutină, trebuie actualizată medicaţia curentă a pacienţilor precum şi informarea acestora despre posibilitatea xerostomiei secundară anumitor medicamente şi a cariilor radiculare rezultante.

De asemenea, acordul pentru extinderea dispensarizării cel puţin pe următorii 5-10 ani, perioadă în care dentiţia pacientului să fie pregătită pentru declinul etăţii.
Conştientizarea cu privire la planificarea terapeutică stomatologică şi aranjamentele financiare aferente anticipării viitoarelor provocări ar trebui sa fie parte a discuţiilor cu pacienţii. Pentru cei aflaţi în perioada pre-pensionare se poate recomanda încadrarea planificării în cadrul parametrilor pachetului individual de asigurare sau de economii de sănătate, ştiut fiind că după pensionare venitul este mult limitat.
Dentiştii trebuie să accentueze importanţa igienizării orale personale de rutină dar şi profesională, periodic, la intervale de 3-4 luni. Să discute, de asemenea, despre efectele medicaţiei multiple şi daca se impune, despre utilizarea zilnică a produselor pe bază de fluor.

Există o serie de mituri populare legate de dinţii îmbătrâniţi, pe care medicii ar trebui să le dezbată cu pacienţii, şi eventual şi cu aparţinătorii acestora, incluzând:

  • În lipsa durerii, nu există probleme dentare.
  • Dinţii devin mai slabi cu înaintarea în vârstă şi mai susceptibili la carie.
  • Edentaţia este un fenomen normal al procesului de îmbătrânire.
  • Dinţii nu mai sunt la fel de importanţi pentru populaţia geriatrică pentru că preferă alimentele mai moi.
  • Protezele, ca şi dinţii naturali, rămân în cavitatea orală 24/7.
  • Protezele sunt o alternativă excelentă la dinţii naturali, fiind mai simplu de întreţinut, mai rentabile şi funcţionale.

Pregătiri pentru viitor: design pentru longevitate

Pregătirea pacienţilor pentru viitorul declin al nivelului de îngrijire orală individuală include planificarea tratamentelor stomatologice când pacienţii ajung la vârsta de 50, 60 şi 70 ani. Restaurările recomandate la aceste vârste trebuie planificate pentru a rezista chiar în cazul eşecului îngrijirii orale ce poate surveni în timp.

Proiectarea subgingivală a marginilor coronare, cu contacte interproximale adecvate şi insistarea pe gutiere ocluzale care să minimizeze parafuncţiile vor proteja corespunzător dentiţia pacienţilor până la vârste foarte înaintate.

Implantele imediate postextracţionale sunt alternative viabile în situaţiile cu prognostic solid, ca de exemplu în cazul dinţilor trataţi endodontic, cu radiolucenţă periapicală şi care în alte circumstanţe pot fi candidaţi pentru reintervenţie endodontică, sau, când în urma unui consult endodontic, nu se obţine un prognostic favorabil pentru următorii 10 ani.

Planificarea tratamentului în vederea realizării unor proteze inferioare cu sprijin implantar la pacienţii edentaţi, cu vârste între 50-70 ani, va permite nutriţia adecvată, prevenind adaptarea defectuoasă şi ulceraţiile rezultante ce acompaniază creasta mandibulară sever resorbită. Acest tip de restaurare trebuie realizat când pacienţii sunt capabili să reziste până la finalizarea etapei restauratoare, în general până la vârsta de 70 ani.

Focalizare pe profilaxie

Cele mai multe îngrijiri stomatologice necesitate de vârstnicii aflaţi în instituţiile de asistenţă socială sau ca rezidenţi în centrele asistate pe termen lung (long-term care facilities, LTCFs) nu sunt oferite de către medici dentişti. Cu toate acestea, dentiştii trebuie să fie aceia care să recomande echipei medicale respective şi să ajute la implementarea protocolului pentru întreţinerea igienei orale în cazul pacienţilor vârstnici:

Îngrijirea orală zilnică

  • fiecare rezident trebuie să aibă un plan de îngrijire orală zilnică;
  • periajul dentar supravegheat de două ori pe zi – după micul dejun şi înainte de culcare – cu o perie obişnuită şi pastă cu fluoruri, nu cu burete sau comprese;
  • trebuie stabilit un sistem de responsabilizare cu evaluări periodice;
  • instruirea anuală a personalului la locul de muncă privind sănătatea orală.

Aplicări zilnice de fluoruri

  • evaluarea riscului carios pentru a determina necesitatea fluorizării;
  • evaluarea formularelor farmaceutice existente în cadrul facilităţilor pentru a determina acoperirea şi disponibilitatea prescripţiei cu fluoruri;
  • aplicarea corespunzătoare a fluorurilor în funcţie de nivelul de risc carios: paste de dinţi cu fluoruri, soluţii cu fluor, geluri cu fluor;
  • instruirea anuală a personalului pentru selectarea adecvată a produselor cu fluor.

Igienizări profesionale regulate

  • ultima şedinţă de detartraj şi data programată pentru următoarea igienizare trebuie documentată în fişa medicală a rezidenţilor la internare;
  • evaluarea şi identificarea barierelor în obţinerea igienizărilor profesionale periodice (cum ar fi fondurile materiale, transport, provocări comportamentale).
  • asigurarea confirmării faptului că echipa de îngrijiri stomatologice ai facilităţilor oferă rezidenţilor igienizări profesionale periodice (de ex. la 3-6 luni).

Eficienţa tratamentelor stomatologice efectuate

În stomatologia geriatrică, acceptarea şi înţelegerea eşecului tratamentelor restauratoare este o componentă necesară pentru planificarea corectă terapeutică, ce trebuie să fie complet diferită de a altor categorii de populaţie.

Este acceptabilă, de exemplu, procedura de extracţie a celor patru incisivi inferiori dacă sunt distruşi de carii radiculare şi realizarea unei punţi de 6 elemente susţinută de canini. Este acceptabilă, de asemenea, extracţia dinţilor posteriori cu carii extinse, cu menţinerea strategică a dinţilor restaurabili, alocând atenţie deosebită ocluziei şi funcţiei. Acelaşi scop primează şi în cazul extracţiei rădăcinilor restante şi realizarea unor supraproteze sau proteze parţiale de tip Valplast care se introduc şi se îndepărtează cu uşurinţă.

Pacienţii trebuie asistaţi şi în utilizarea cu înţelepciune a resurselor financiare. În cazul în care este implicată şi asigurarea, aceasta trebuie utilizată pentru cele două vizite profilactice anuale; pentru programul de îngrijire de rutină recomandat la intervale de 3 luni, pacientul trebuie să fie de acord să achite costurile a două şedinţe.

Opţiunea de a combina o restaurare minoră cu o vizită profilactică este frecventă. De exemplu, restaurarea unei carii localizate cervico-vestibular descoperită la cea mai recentă vizită profilactică, se poate realiza imediat, în aceaşi şedinţă, sau se poate planifica pentru următoarea profilaxie, peste 3 luni.
Preocupările estetice devin secundare în cadrul populaţiei rezidente a centrelor asistate pe termen lung, date fiind numeroasele provocări medicale cu care se confruntă aceşti pacienţi. În aceste situaţii, obiectivele primare ale tratamentului sunt reprezentate de confortul şi funcţia masticatorie, eliminând infecţia şi caria.

Concluzii

Dentiştii generalişti trebuie să îndeplinească un rol activ în îngrijirea sănătăţii orale a pacienţilor geriatrici, inclusiv a celor care devin rezidenţi ai centrelor asistate pe termen lung. Întrucât în cadrul curriculei universitare puţine şcoli de medicină dentară oferă experienţă clinică extinsă în stomatologia geriatrică şi pentru că, pe plan naţional, există foarte puţine programe universitare în acest sens, numărul medicilor disponibili este foarte redus. Este clar că educaţia continuă în acest domeniu este imperios necesară.

Despre autori:

Mary M. Fisher, DDS
Dental care provider to residents of nursing and assisted-living facilities in the metropolitan Detroit, Michigan area;
Private Practice
West Bloomfield, Michigan

Elisa M. Ghezzi, DDS, PhD
Dental care provider to residents of nursing and assisted-living facilities in the metropolitan Detroit, Michigan area;
Adjunct Clinical Assistant Professor,
Department of Cariology, Restorative Sciences, and Endodontics,
University of Michigan
School of Dentistry, Ann Arbor, Michigan

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!