Primum non nocere

Tratamentul conservativ versus tratamentul exagerat.
Primum non nocere

[fb-like]
 

Subiectul abordat este unul din cele mai complexe, etice şi profesionale. Nu este un subiect de studiu, ci unul de educaţie. Este datoria noastră să aplicăm principiile pe care se bazează stomatologia, dar nu numai ea ci şi viaţa noastră.

O parte a întrebărilor de bază în domeniu au răspunsuri din partea celor trei instituţii ce ne guvernează profesia: institutul aca- demic (facultatea), profesional (organizaţii stomatologice) şi legal, guvernamental (ministerul sănătăţii). Fiecare din noi aduce în viaţa profesională şi un bagaj scump (educaţia de acasă). Avem obligaţia să gândim, să considerăm, să judecăm, să decidem, să argumentăm, să ne împotrivim şi pe cât posibil să ne împărtăşim cu cei din jurul nostru.

Pentru a putea profesa într-un mod conservativ şi nu exagerat (overtreatment), se impune stabilirea diagnosticului corect, urmat de tratamentul pacientului, şi fizic şi psihologic. Ca exemplu, terapia unui pacient cu o afecţiune irecuperabilă va accentua partea psihologică, socială. Aspectele acestea nu se văd nici pe dinţi, nici pe radiografii. Tratamentul exagerat versus conservativ va beneficia de o altă atitudine.

Măsurându-ne cu aspectele lărgite şi aprofundate ale stomatologiei moderne, ne aflăm în faţa pericolului de a deveni „exagerat” de mândri, o „exagerare” a mândriei profesionale, o comportare paternalistică ce poate deveni duşmanul eticii profesionale. Rutina zilnică, ce se accentuează cu tim- pul, devine şi ea un obstacol în domeniu. Decizii rapide, nedocumentate ne amenin- ţă. Extracţia unui dinte posibil recuperabil şi înlocuirea acestuia cu un implant ar fi un exemplu. Astfel, tratamentul conservativ endodontic, periodontal devine exagerat. Toate acestea ne conduc către o mină pe care poate exploda profesia noastră. Tratament exagerat şi scump pe care paci- entul nu şi-l poate permite. Aici intră în joc medicina socială, stomatologia publică, asigurările dar, în special, atitudinea etică a medicului.

Lumea civilizată trăieşte o adevărată revo- luţie în domeniu: profesională, socială, filo- zofică dar şi financiară. Suntem pregătiţi să stăm în faţa ei? Ne amintim de jurământul lui Hipocrate?
Medicii sunt obligaţi să cunoască şi să evalueze obiectiv noi medicamente, noimateriale, noi instrumente, noi metode, noi diagnostice. Realizarea de punţi totale imediate pe patru implante de ex. este dublată de cercetări bazate pe evidenţe ştiinţifice? Sau suntem orbiţi de reclame? Trăim cu un tsunami de informaţii! Cum ne măsurăm cu el? Numai prin citirea articolelor bazate, prin participarea la cursuri de educaţie continuă predate de profesionişti, îndreptarea pacienţilor către specialiştii din domeniu, comunicarea permanentă şi sinceră între colegi.

Îndrăznesc să prezint câteva aspecte din practica de zi cu zi, relevante pentru evitarea supratratamentelor:
În lumina opiniilor curente, radiografiile dentare periodice se fac o dată la 12-36 luni, în cazurile în care s-a stabilit o ten- dinţă redusă la carii.
Cercetările bazate pe evidenţe ştiinţifice nu au demonstrat necesitatea tratamen- tului antibiotic profilactic în endodonţie, în cazul dinţilor asimptomatici. Pigmentaţiile de la nivelul şanţurilor şi al fosetelor de pe suprafaţa molarilor nu se mai îndepărtează, ci se sigilează.
Molarii de minte incluşi asimptomatici nu se mai extrag de rutină. Pericolul dezvol- tării unei patologii asociate s-a dovedit a fi mai redus comparativ cu riscurile de infecţii secundare sau parestezii post- operatorii. De asemenea, tratamentul antibiotic profilactic perioperator.

La fel, detartrajul profund şi planarea radi- culară în absenţa afecţiunilor parodontale pot provoca lezarea ataşamentului gingival şi iniţierea bolii parodontale.
Nici înlocuirea obturaţiilor masive cu coroane nu a fost încă dovedită ca eficace. Din contră, coroane executate fără o adap- tare perfectă pot genera afectare paro- dontală şi pulpară, precum şi carii cervicale sau sub coroane. Sunt fapte dovedite recent, statistic.

Schimbările concepţionale terapeutice trebuie aduse la cunoştinţa stomatologilor pentru a evita agravări şi complicaţii, sau, în cel mai bun caz, pentru a preveni practi- carea unor tratamente, în fapt, nenece- sare. În acest punct cardinal intervine şi rolul stomatologiei publice, ce trebuie să accentueze importanţa tratamentelor pro- filactice, să asigure o examinare periodică a copiilor, să pună la dispoziţia populaţiei apă cu un conţinut controlat de fluor, şi toate acestea pentru a facilita controlul calităţii tratamentelor.

Tot noi, stomatologii, trebuie să stabilim standardul de tratament pe baza bagajului de cunoştinţe, pentru a putea oferi un tra- tament corect, în acord cu etica medicală şi care să considere aspectele sociale, financi- are şi personale ale pacienţilor noştri.

Şi ultimul, dar nu cel mai puţin important, comunicarea dintre profesioniştii din toată lumea prin mijloace electronice. Ritmul cu care sunt disponibile rezultate ale cercetă- rilor şi studiilor de specialitate, varietatea de prezentări de cazuri clinice cu experi- enţe şi concluzii diverse accentuează rolul presei digitale. Este vital să fim în perma- nenţă uptodate, este esenţial să fim expuşi unei informări continue. Acesta este şi motivul pentru care am iniţiat suplimente- le digitale ale revistei. Săptămânal, postăm pe site-ul revistei noi articole cu conţinut practic, dar şi informaţii despre mijloace- le de educaţie continuă fără de care nu putem profesa onest.
Ţineţi minte: primum non nocere. Ne-am jurat!

Cu prietenie,
Adi A. Garfunkel
Editor Șef Actualități Stomatologice
Medicină Orală, Universitatea Ebraică și Hadassah
Ierusalim, Israel

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!