Restaurarea provizorie imediată a implantelor în zona estetică.

Originally published in Compendium, an AEGIS publication.

Restaurarea provizorie imediată a implanturilor inserate imediat postextracţional în zona estetică: o serie prospectivă de cazuri

Immediate Provisionalization of Immediate Implants in the Esthetic Zone: A Prospective Case Series Evaluating Implant Survival, Esthetics, and Bone Maintenance by Barry P. Levin, DMD; and Brian L. Wilk, DMD.
Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 34(5) May 2013.
Copyright © 2014 to AEGIS Communications. 
All rights reserved.
Traducere, redactare şi adaptare: Asist. Univ. Dr. Blanka Petcu

Despre autori:

Barry P. Levin, DMD
Clinical Associate Professor,
Univ. of Pennsylvania School of Dental Medicine,
Philadelphia, Pennsylvania;
Private Practice limited to Periodontics and Dental Implant Surgery,
Elkins Park, Pennsylvania

Brian L. Wilk, DMD
Private Practice, Restorative, Esthetic and Implant Dentistry,
Chalfont, Pennsylvania

Rezumat

Acest studiu prospectiv evaluează implanturile din zona estetică, cu inserare şi restaurare provizorie imediată. Toate implanturile utilizate sunt din titan de gradul 4, sablate cu TiO2 şi modificate cu fluoruri, având un design cu microfilete coronare. În toate locaţiile s-au efectuat grefare şi regenerare osoasă ghidată (GBR), iar restaurările temporare fixate cu şurub au fost aplicate în ziua intervenţiei chirurgicale. Toate coroanele provizorii au fost scoase din ocluzie şi menţinute cel puţin 8 săptămâni înainte de iniţierea terapiei restauratoare definitive.

Menţinerea osoasă, BM (bone maintenance) a fost considerată reuşită dacă radiografiile demonstrau niveluri osoase proximale situate în dreptul platformei implantului sau mai coronar faţă de aceasta. Din cele 29 implanturi inserate, 25 (86%) au niveluri osoase menţinute pentru cel puţin 12 luni după încărcarea cu restaurările finale.

Extracţia unui dinte frontal urmată de inserarea imediată a unui implant şi restaurarea provizorie rapidă fixă este privită ca fiind cea mai acceptabilă opţiune de tratament în majoritatea situaţiilor critice din punct de vedere estetic. Unii clinicieni au susţinut această modalitate nu doar pentru că este satisfăcătoare pacienţilor, ci şi avantajoasă din punct de vedere al condiţionării ţesuturilor moi.4

Restaurarea provizorie se poate fixa prin cimentare sau cu şurub. Retenţia prin cimentare prezintă unele avantaje, cea mai importantă fiind uşurinţa fabricării. Această metodă are, însă, o serie de dezavantaje. Posibilitatea decimentării, necesitatea de a manipula bontul şi ţesuturile moi în cursul fazei de vindecare precoce reprezintă o potenţială problemă. Totodată, posibilele complicaţii biologice, precum reacţia de corp străin şi inflamaţia asociată retenţiei cimentului în ţesuturile periimplantare moi se pot dovedi catastrofale. În cadrul unor rapoarte de caz, Shapoff a demonstrat natura distructivă a cimentului retenţionat, ce poate conduce la pierdere osoasă.5

Utilizarea unei restaurări provizorii fixată cu şurub elimină dezavantajele cimentării, dar fabricarea restaurării este mult mai dificilă. Angulaţia implanturilor frontale, îndeosebi la implanturile maxilare frontale, impune necesitatea unui acces către şurub situat vestibular sau vestibulo-incizal, ceea ce necesită abilităţi anumite pentru a-l “ascunde” la nivelul restaurărilor temporare (fig. 1).

Alegerea materialului restaurator provizoriu adecvat pentru situaţia specifică este esenţială pentru obţinerea succesului. Fabricarea corectă a restaurării temporare fixate cu şurub poate minimiza complicaţiile precoce. Complicaţiile precum fracturile necesită îndepărtarea acestor componente fixate cu şurub, adesea înainte de apariţia osteointegrării. În primele studii legate de încărcarea imediată, îndepărtarea prematură a restaurării era considerată un factor contributiv la eşecul implantului.7

Ocluzia este un factor important în protocoalele de încărcare imediată şi precoce. Aplicarea unei restaurări temporare în ocluzie nu se poate considera o contraindicaţie absolută. Degidi şi colab. au constatat că implanturile posterioare multiple imobilizate şi restaurate cu şi fără contact ocluzal în locaţiile mandibulare laterale s-au comportat în mod similar.8 Restaurările frontale pe implant diferă de cele posterioare prin faptul că de obicei forţele ocluzale nu sunt direcţionate axial, ci în direcţii oblice. Aceasta poate duce la slăbirea şuruburilor din bonturi şi la fracturarea materialelor de faţetare acrilice şi compozite. Menţinerea acestor restaurări în afara contactului ocluzal poate minimiza frecvenţa acestor complicaţii.

În 2011, autorul (Dr. Levin) a publicat o serie de cazuri cu evaluarea supravieţuirii implanturilor şi a nivelurilor osoase marginale la implanturile cu inserare şi restaurare provizorie imediată în regiunile maxilare şi mandibulare frontale.9 S-au monitorizat implanturi de titan modificate pe o perioadă medie de încărcare cu restaurarea finală de 9 luni. S-au evaluat nivelurile osului marginal, iar menţinerea osului, BM (bone maintenance) s-a definit ca fiind osul prezent proximal la nivelul sau mai coronar de platforma implantului. Din cele 30 implanturi plasate consecutiv, 25 (83%) au demonstrat menţinerea osului.

Studiul de faţă evaluează implanturile situate în locaţii anatomice similare respectând acelaşi protocol chirurgical (cu lambou). Singura diferenţă faţă de studiul anterior a constat în tipul de implant utilizat: din titan de gradul 4, cu suprafaţă sablată cu fluoruri. Aceste implanturi prezintă, de asemenea, şi o porţiune coronară prevăzută cu microfileturi (0,185mm). Implanturile cu nivel osos utilizate în studiul anterior nu conţineau acest segment cu microfileturi pe corpul implantului. Este postulat faptul că microfiletul este responsabil de BM crestal. De peste un deceniu, investigatorii au demonstrat BM excelentă cu acest tip de macrotopografie pe corpul implantului. Printre ei se număra Norton, care în 2001 a realizat acest lucru după încărcarea timp de 4-7 ani a acestui design de implant în cazul substituţiilor unidentare.10

Scopul acestui studiu prospectiv este acela de a demonstra supravieţuirea implantului şi BM în cazul unor implanturi din titan de gradul 4, cu suprafaţa sablată cu fluoruri, inserate imediat postextracţional şi restaurate provizoriu imediat într-o manieră nefuncţională, în zona estetică, precum şi încărcate timp de minim 1 an cu restaurarea definitivă.

Material şi metodă

Acest studiu a cuprins 27 pacienţi trataţi consecutiv (29 implanturi). Vârsta pacienţilor a variat între 26-85 ani. Toţi pacienţii au necesitat extracţia unuia sau mai multor dinţi anteriori până în regiunea primului premolar, atât la nivelul arcadei maxilare, cât şi a celei mandibulare. Tuturor pacienţilor li s-au prezentat opţiuni terapeutice alternative şi au semnat consimţământul informat care explica riscurile asociate terapiei implantare. Întrucât nu a existat nicio deviaţie de la tratamentul standard prestat în cadrul unui cabinet de parodontologie, iar studiul nu a implicat niciun material neaprobat sau special unic pentru studiu, nu au fost necesare alte considerente legate de semnarea consimţământului informat.

Toţi pacienţii au necesitat extracţia dinţilor frontali din cauza unor fracturi radiculare, carii netratabile sau pierderi de ataşament avansate. Nu s-au inclus dinţii cu infecţii periapicale active.
Odată ce parodontologul, dentistul restaurator şi pacientul au fost de acord să continue cu implantarea imediată şi restaurarea provizorie, s-au efectuat scanări CBCT pentru a verifica prezenţa 3D a osului, necesară pentru plasarea favorabilă a implantului şi stabilitatea primară. S-au realizat modele diagnostice pentru fabricarea şabloanelor chirurgicale şi pentru a facilita restaurările provizorii. După reflecţia lambourilor mucoperiostale cu grosime totală concepute să permită vizualizarea osului vestibular, cu prezervarea ţesuturilor proximale moi şi dure, s-au extras dinţii cu ajutorul periotoamelor, elevatoarelor fine şi al cleştilor. S-a alocat atenţie specială pentru a evita trauma corticalei vestibulare. Debridarea alveolelor postextracţionale s-a realizat cu instrumente ultrasonice şi manuale, iar apoi în alveolă s-a aplicat o buletă de vată hidratată cu tetraciclină/soluţie salină timp de aproximativ 3 minute. Această etapă s-a realizat empiric pentru curăţarea chimică a locaţiei postextracţionale proaspete înainte de iniţierea osteotomiei.

Chirurgul a încercat să poziţioneze implanturile palatinal, implicând osul oral şi apical în toate inserările. Diametrele implanturilor au fost selectate pe baza dintelui de înlocuit şi cu scopul de a evita proximitatea sau contactul cu osul vestibular. Platforma implantului s-a inserat la profunzimea de aproximativ 3mm apical de zenitul mucozal vestibular anticipat al restaurării finale. În toate cazurile s-a efectuat grefarea osoasă. Aceasta a constat din obturarea spaţiului rezidual sau al distanţei defectului orizontal (horizontal defect distance, HDD) dintre corpul implantului şi pereţii interni ai alveolei. În cazul unei eventuale dehiscenţe sau fenestraţii, aceasta s-a grefat la rândul ei cu o alogrefă osoasă liofilizată [freeze-dried bone allograft, FDBA]. În majoritatea situaţiilor, pe suprafaţa externă a corticalei vestibulare s-a aplicat, de asemenea, şi un strat continuu subţire de material de grefare şi s-a adaptat o membrană resorbabilă de colagen. Membrana era constituită fie din colagen bovin de tip I, fie din matrice extracelulară porcină.

În acest studiu s-au utilizat două moduri de restaurare provizorie—directă şi indirectă. Metoda directă a constat din fabricarea coroanei provizorii şi inserarea sa înainte de închiderea lamboului. S-a aplicat un bont provizoriu pe implant şi s-a plasat o digă sterilă pentru a evita contactul dintre materialul de restaurare şi ţesuturile subiacente. S-a scurs apoi un material bisacrilic prin şablonul termoformat pentru a captura direct forma bontului provizoriu (fig. 2). Apoi s-a efectuat extraoral conturarea finală pe o copie a implantului cu adăugarea de compozit răşinic fluid. Proba restaurării se putea face direct pe implant şi, la nevoie, se putea modifica. Şuruburile bontului s-au strâns manual odată ce obiectivele estetice şi ocluzale au fost îndeplinite, iar lamboul vestibular s-a suturat în jurul coroanei provizorii.

Metoda indirectă a inclus etape identice cu cele ale metodei directe în privinţa paşilor prechirurgicali şi chirurgicali. Totuşi, înainte de plasarea membranei şi de închidere, la implant s-a adaptat un bont de amprentare cu lingură deschisă şi s-au efectuat câteva „suturi temporare” pentru a proteja locaţia chirurgicală deschisă şi pentru a aproxima contururile anticipate ale ţesuturilor moi (fig. 3). S-a obţinut apoi o amprentă cu lingura deschisă. „Suturile provizorii” s-au înlăturat şi s-a efectuat augmentaţia osului ca şi în metoda directă, variaţia constând în faptul că membrana şi ţesutul moale s-au adaptat în jurul unui bont de vindecare fixat mai slab. Modelul turnat conţinând duplicatul implantului din amprenta chirurgicală s-a transmis imediat cabinetului restaurator. Aceasta a permis dentistului restaurator să realizeze extraoral restaurarea provizorie, utilizând pe model un şablon prefabricat termoformat (fig. 4). Autorii au considerat această tehnică benefică pentru pacient şi dentist deopotrivă, eliminând necesitatea unei alte proceduri prelungite după intervenţia chirurgicală.

Toate restaurările provizorii s-au aplicat în aceeaşi zi cu intervenţia chirurgicală de implantare imediată. Nu s-au îndepărtat nicio coroană provizorie timp de cel puţin 8 săptămâni după ziua tratamentului. Tratamentul restaurator final a constat din fabricarea unor bonturi individualizate din zirconiu sau titan şi restaurări cu fixare prin cimentare.

Cazul 1

O pacientă în vârstă de 66 ani care a fost tratată iniţial cu extracţie şi augmentaţie osoasă la nivelul incisivilor centrali inferiori, s-a prezentat pentru îndepărtarea incisivilor laterali şi pentru implantare şi restaurare provizorie imediată. Purta un dispozitiv mobilizabil de 4 luni pentru înlocuirea estetică a celor doi centrali (fig. 5).

După reflecţia unui lambou cu grosime totală şi extracţia atraumatică a dinţilor 3.2. şi 4.2., în alveolele postextracţionale s-au inserat două implanturi de 3,5x15mm. Inserate cu o torsiune de inserţie de 35Ncm, ambele implanturi au dobândit stabilitate primară (fig. 6). Alogrefa osoasă s-a adaptat pentru a augmenta dehiscenţa vestibulară de aproximativ 3-5mm şi s-au fixat tijele de amprentare. Apoi s-au realizat câteva suturi 5-0 pentru aproximarea ţesuturilor moi în jurul tijelor de amprentare (fig. 7). S-a realizat o amprentă cu lingura deschisă utilizându-se un material polivinilic şi o lingură de amprentare standard modificată. Duplicatele implanturilor s-au fixat la tije (fig. 8), iar apoi s-a turnat amprenta. S-au ataşat bonturi de vindecare cu fixare mai slabă şi deasupra lor s-a adaptat o membrană resorbabilă de colagen cu un perforator de ţesuturi. Membrana a depăşit materialul de grefare osoasă şi avea contact cu corticalele vestibulare şi orale cu aproximativ 3mm. Apoi lambourile s-au suturat cu fire monofilament resorbabile (fig. 9).

Modelul turnat s-a transmis după intervenţia chirurgicală la cabinetul dentistului restaurator. Acest model a fost utilizat la fabricarea unei restaurări provizorii fixate cu şurub (fig. 10). Dentistul restaurator a încorporat două bonturi provizorii într-o restaurare unică prin adăugarea extraorală de material bisacrilic şi răşină compozită fluidă. După lustruire şi conturare pentru a asigura prezenţa contactelor proximale, igienizarea facilă şi lipsa vreunui contact ocluzal cu dinţii frontali maxilari, proteza parţială fixă provizorie (fixed partial denture, FPD) a fost fixată manual la cele două implanturi. Orificiile de acces la şuruburi au fost obturate cu bulete de vată şi răşină compozită fluidă (fig. 11).

Restaurarea provizorie a fost menţinută aproximativ 10 săptămâni înainte de iniţierea tratamentului restaurator final. Restaurarea finală era o FPD cu trei elemente, fixată prin cimentare. S-au introdus bonturile CAD/CAM, iar şuruburile bontului s-au strâns la 20Ncm. Restaurarea ceramică s-a cimentat cu un ciment specific pentru implanturi (fig. 12). La momentul depunerii manuscrisului, restaurarea rămăsese in situ de aproximativ 19 luni fără complicaţii şi s-a observat menţinerea osului proximal (fig. 13). Pacienta continuă să se prezinte bianual la cabinetul dentistului restaurator pentru întreţinerea de rutină şi declară că este destul de mulţumită de rezultatul terapiei implantare efectuate.

Cazul 2

O pacientă în vârstă de 63 ani s-a prezentat cu un tratament endodontic eşuat la dintele 1.2. (fig. 14). După discuţia cu dentistul restaurator în privinţa opţiunilor de înlocuire a dintelui, ea a ales varianta implantului dentar. După extracţia chirurgicală şi debridarea alveolei postextracţionale s-a inserat un implant de 3x13mm în poziţie palatinală, dobândind stabilitate primară cu o torsiune de inserţie de 35Ncm (fig. 15). S-a montat un bont de transfer, iar ţesuturile moi s-au re-aproximat cu două suturi provizorii pentru a facilita amprentarea (fig. 16).

După amprentare, suturile s-au îndepărtat şi s-a aplicat FDBA pentru a obtura spaţiul dintre implant şi peretele osos vestibular. S-a adaptat o membrană resorbabilă de colagen cu un perforator de ţesuturi deasupra unui bont de vindecare slab fixat, iar locul a fost suturat cu fire resorbabile (fig. 17). Coroana provizorie s-a fabricat extraoral pe modelul obţinut din amprenta chirurgicală. S-a verificat intraoral conturul şi ocluzia finală iar şurubul bontului s-a fixat manual (fig. 18).

Coroana provizorie a fost îndepărtată pentru prima dată la aproximativ 10 săptămâni postoperator, demonstrând forma fiziologică a ţesuturilor moi creată de contururile restaurării provizorii (fig. 18). Aceasta a permis dentistului restaurator să fabrice o restaurare integral ceramică cimentată pe un bont de zirconiu realizat cu tehnologia CAD/CAM, care a rămas stabil timp de 20 luni, ca şi la momentul depunerii manuscrisului (fig. 20, 21).

Rezultate

Toate cele 29 implanturi cu inserare şi restaurare provizorie imediate din cadrul acestui studiu au dobândit osteointegrare şi au beneficiat de restaurare definitivă, înregistrând o supravieţuire de 100%. Niciun implant nu a manifestat pierdere osoasă mai mare de 1mm radiologic la o perioadă minimă de încărcare de 12 luni. Nu s-a observat nicio radiotransparenţă continuă, şi niciuna dintre locaţii nu a necesitat revizie chirurgicală sau pierderea restaurării. Toţi pacienţii şi-au exprimat verbal satisfacţia în privinţa rezultatului estetic şi toate cazurile au fost considerate reuşite. Intre cele 29 implanturi, 25 au prezentat radiologic os proximal la nivelul sau deasupra capului implantului, cu o BM cumulativă de 86%. Exemple de BM sunt prezentate în fig. 22-26.

Discuţii

Succesul crescut al cazurilor prezentate în acest studiu nu ar trebui să fie surprinzător. Mulţi investigatori au raportat rate de succes implantar excelente în cazurile cu edentaţie parţială.11,12 Alţi parametri care ţin de succesul estetic şi menţinerea osului predomină ca obiective terapeutice pe termen lung pentru acest tip de tratament.

O încercare din partea producătorilor de implanturi a adoptat aproape universal prezervarea osului crestal prin încorporarea unui “spaţiu” orizontal la conexiunea implant-bont sau prin “modificarea platformei”. Teoria din spatele acestei metode constă în faptul că deplasarea “microspaţiului”, despre care se cunoaşte faptul că este colonizat de bacterii, precum şi a spaţiului de inflamaţie rezultant la distanţă de creasta osoasă pot genera prezervarea osului. Cealaltă posibilitate ce susţine modificarea platformei constă în faptul că dimensiunea normală a lăţimii biologice din jurul unui implant se poate “reloca” la distanţă de creasta osoasă corticală originală. Vignoletti şi colab. au demonstrat dimensiuni similare de lăţime biologică cu cea a dintelui natural în jurul implanturilor cu hexagon extern în studiile efectuate pe modelul canin.13 Aceasta a inclus modelarea osului crestal pentru acomodarea componentei verticale a lăţimii biologice. În cadrul unui studiu uman, Canullo şi colab. au demonstrat un raport invers între gradul de deschidere orizontală şi pierderea osului marginal când pacienţii erau monitorizaţi până la 21 de luni.14

Tratamentul de suprafaţă şi macrodesign-ul pot juca rol în menţinerea osului crestal. Suprafaţa asperizată a implanturilor de titan se poate îmbunătăţi chimic. Cercetătorii au demonstrat vindecare osoasă accelerată în cazul suprafeţelor tratate cu fluoruri, în comparaţie cu titanul identic asperizat, dar fără modificarea cu fluoruri.15 Într-un studiu in vitro, Guida şi colab. au demonstrat că suprafaţa modificată cu fluoruri, sablată cu granule de oxid de titan, a stimulat producţia matricei extracelulare şi a crescut sinteza osteoprotegrinei.16 În privinţa macrotopografiei, s-a sugerat că un microfilet coronar poate stimula fiziologic osul crestal, ducând la pierdere osoasă minimă în condiţiile de încărcare funcţională. Într-un studiu clinic, Kim şi colab. au prezentat o pierdere minimă a osului crestal radiologic cu acelaşi implant evaluat în studiul de faţă.17 Studiile cu analiza elementului finit sugerează, de asemenea, avantajele biomecanice ale microfiletului ce distribuie favorabil forţele ocluzale la nivelul osului crestal.18

Studiul de faţă este foarte similar cu unul anterior întreprins de acelaşi autor (Dr. Levin).9 Locaţiile implanturilor sunt similare, materialele de augmentare osoasă sunt practic identice şi toţi parametrii clinici privind încărcarea şi metoda de retenţie a şurubului sunt la fel. Principala variabilă este implantul în sine, aparţinând unui sistem diferit. BM obţinută la o încărcare medie de 9 luni din cadrul studiului anterior s-a observat la 83% din cazuri. Studiu de faţă a demonstrat o valoare BM de 86%. Uşoara diferenţă poate fi nesemnificativă, dar cu certitudine la o perioadă de încărcare de aproape trei ori mai lungă cu restaurările finale, implanturile actuale, prevăzute cu microfileturi şi cu suprafaţa din titan modificată cu fluoruri se comportă cel puţin la fel de eficient ca implanturile utilizate în seriile de cazuri anterioare.

Un alt motiv pentru care osul crestal s-ar fi putut menţine în cadrul prezentului studiu ar fi că toate locaţiile au beneficiat de grefe osoase şi membrane barieră simultan cu implantarea imediată. Este unanim acceptat faptul că un defect orizontal O tehnică puternic susţinută de unii investigatori constă în efectuarea inserării imediate a implantului fără elevarea unui lambou de ţesut moale. Maló şi colab.25 au constatat rate similare de supravieţuire pentru implanturile plasate cu şi fără lambouri la pacienţii cu edentaţii parţiale. Ei au observat, totuşi, că procentajul resorbţiei osoase crestale pentru locaţiile fără lambou era uşor mai mare decât acela al implanturilor inserate cu lambou (2 vs 1,4mm).

Prima utilizare a acestei proceduri trebuie apreciată cu precauţie. Într-un studiu pe animale s-a demonstrat că resorbţia osului, îndeosebi pe versantul vestibular, apare cu aceeaşi extindere la extracţiile efectuate cu sau fără reflecţie de lambou.26 Deşi plasarea fără lambou se poate efectua în anumite situaţii, poate fi sensibilă la tehnică, iar selectarea cazurilor este esenţială pentru obţinerea succesului. Chen şi colab. au observat că recesia mucoasă vestibulară este “imprevizibilă” la implantarea fără lambou şi este mai prevalentă la pacienţii cu biotip parodontal “subţire”.27 Aceşti autori au observat că inserarea fără lambou nu a prevenit recesia marginală şi avertizează chirurgii asupra faptului că “dacă un rezultat estetic este crucial” această tehnică poate fi contraindicată. În ceea ce priveşte înlocuirea dinţilor din zona estetică, unde osul vestibular este deseori extrem de “subţire” sau defectuos28, unii cercetători avertizează împotriva înlocuirii dentare fără lambou, exceptând doar puţine situaţii.29,30 Un consens recent a stabilit rate de supravieţuire relativ bune pentru chirurgia fără lambou, dar nu a recomandat utilizarea sa de rutină, pentru că adesea necesită competenţe mai exigente din partea clinicianului pentru a produce rezultate favorabile.31

În măsura în care BM joacă un rol esenţial în succesul estetic, mucoasa periimplantară şi modul în care încadrează restaurarea retenţionată pe implant reprezintă ceea ce oferă pacientului sensul de succes sau eşec. Un contur festonat al ţesutului moale, cu aspect natural este esenţial pentru rezultatul tratamentului. Prin aplicarea mai degrabă a unei coroane provizorii în momentul extracţiei şi a implantării imediate, decât a unui bont de vindecare rotund, procesul de vindecare este iniţiat cu contururile situaţiei anatomice aşteptate. Bonturile de vindecare standard nu oferă suport pentru ţesutul moale proximal sau papilă şi nu poate fi “subconturat” cu uşurinţă vestibular, minimizând recesia. O restaurare provizorie fabricată corespunzător abordează aceste dezavantaje.

Când se implementează protocoale implantare în două etape, condiţionarea ţesutului moale începe în momentul descoperirii chirurgicale. Glauser şi colab. au demonstrat că în acel moment restaurarea provizorie este avantajoasă pentru dobândirea unor rezultate mulţumitoare din punct de vedere estetic.32 Stein & Nevins au descris modul în care profunzimea verticală a implantului poate juca un rol semnificativ în ajutarea coroanei provizorii să dezvolte o “ramă” satisfăcătoare de ţesut moale, înainte de iniţierea tratamentului restaurator definitiv.33 Protocoalele pentru un sistem cu bonturi implantare bicomponente recomandă în mod obişnuit o poziţionare verticală a capului implantului la aproximativ 3mm apical de zenitul mucoasei planificat al marginilor restauratoare vestibulare.34

Concluzii

Planificarea fiecărui caz în parte este esenţială pentru dobândirea succesului. Când se selectează implantarea imediată ca mod de substituţie a dinţilor frontali şi se efectuează restaurarea provizorie imediată, o serie de etape pot ajuta echipa implantară în atingerea rezultatului optim. În primul rând, este aşteptată abilitatea de a plasa implantul în poziţia ghidată protetic, obţinându-se astfel stabilitatea primară. Apoi trebuie luate în considerare măsurile de compensare pentru modelarea fiziologică a osului după extracţii. Acestea includ în mod normal grefarea osoasă, regenerarea osoasă ghidată şi chiar grefarea ţesutului moale în anumite situaţii. În al treilea rând, o restaurare provizorie conturată anatomic, deosebit de lustruită care se află în afara funcţiei ocluzale trebuie aplicată şi fixată mai degrabă cu un şurub de bont decât cu un ciment temporar. Restaurarea provizorie nu ar trebui înlăturată pentru o perioadă minimă de 8 săptămâni, cu scopul de a proteja dinamica de vindecare a ţesutului dur şi moale şi pentru a evita punerea în pericol a osteointegrării.

Un implant modificat cu fluoruri, cu suprafaţa înăsprită, cu macrodesign prevăzut cu microfileturi coronare se poate insera şi restaura provizoriu imediat cu aşteptarea într-o manieră predictibilă a succesului şi supravieţuirii implantului precum şi a menţinerii osului.

Referinţe bibliografice:

  1. Buser D, Halbirtter S, Hart C, et al. Early implant placement with simultaneous guided bone regeneration following single-tooth extraction in the esthetic zone: 12-month results of a prospective study with 20 consecutive patients . J Periodontol. 2009;80(1):152-162.
  2. Schwarz F, Herten M, Sager M, et al. Bone regeneration in dehiscence-type defects at chemically modified (SLActive) and conventional SLA titanium implants: a pilot study in dogs . J Clin Periodontol. 2007;34(1):78-86.
  3. Magne P, Paranhos MP, Burnett LH Jr, et al. Fatigue resistance and failure mode of novel-design anterior single-tooth implant restorations: influence of material selection for type III veneers bonded to zirconia abutments . Clin Oral Implants Res. 2001;22(2):195-200.
  4. De Rouck T, Collys K, Cosyn J. Single-tooth replacement in the anterior maxilla by means of immediate implantation and provisionalization: a review . Int J Oral Maxillofac Implants. 2008;23(5);897-904.
  5. Shapoff CA, Lahey BJ. Crestal bone loss and the consequences of retained excess cement around dental implants . Compend Contin Educ Dent. 2012;33(2):94-102.
  6. Patras M, Naka O, Doukoudakis S, Pissiotis A. Management of provisional restorations’ deficiencies: a literature review . J Esthet Restor Dent. 2012;24(1):26-38.
  7. Tarnow DP, Emtiaz S, Classi A. Immediate loading of threaded implants at stage 1 surgery in edentulous arches: ten consecutive case reports with 1- to 5-year data . Int J Oral Maxillofac Implants. 1997;12(3):319-324.
  8. Degidi M, Nardi D, Piattelli A. A comparison between immediate loading and immediate restoration in cases of partial posterior mandibular edentulism: a 3-year randomized clinical trial. Clin Oral Implants Res.2010;21(7):682-687.
  9. Levin B. Immediate temporization of immediate implants in the esthetic zone: evaluating survival and bone maintenance . Compend Contin Educ Dent. 2011;32(4):52-62.
  10. Norton MR. Biologic and mechanical stability of single-tooth implants: 4- to 7-year follow-up . Clin Implant Dent Relat Res. 2001;3(4):214-220.
  11. De Rouck T, Collys K, Wyn I, Cosyn J. Instant provisionalization of immediate single-tooth implants is essential to optimize esthetic treatment outcome . Clin Oral Implant Res. 2009;20(6):566-570.
  12. Valentini P, Abensur D, Albertini JF, Rocchesani M. Immediate provisionalization of single extraction-site implants in the esthetic zone: a clinical evaluation . Int J Periodontics Restorative Dent. 2010;30(1):41-51.
  13. Vignoletti F, de Santis M, Berglundh T, et al. Early healing of implants placed into fresh extraction sockets: an experimental study in the beagle dog. III: soft tissue findings . J Clin Periodontol. 2009;36(12):1059-1066.
  14. Canullo L, Fedele GR, Iannello G, Jepsen S. Platform switching and marginal bone-level alterations: the results of a randomized-controlled trial . Clin Oral Implants Res. 2010;21(1):115-121.
  15. Berglundh T, Abrahamsson I, Albouy JP, Lindhe J. Bone healing at implants with a fluoride-modified surface: an experimental study in dogs . Clin Oral Implants Res. 2007;18(2):147-152.
  16. Guida L, Annunziata M, Rocci A, et al. Biological response of human bone marrow mesenchymal stem cells to fluoride-modified titanium surfaces . Clin Oral Implants Res. 2010;21(11):1234-1241.
  17. Kim JJ, Lee DW, Kim CK, et al. Effect of conical configuration of fixture on the maintenance of marginal bone level: preliminary results at 1 year of function . Clin Oral Implants Res. 2010;21(4):439-444.
  18. Hudieb MI, Wakabayashi N, Kasugai S. Magnitude and direction of mechanical stress at the osseointegrated interface of the microthread implant . J Periodontol. 2011;82(7):1061-1070.
  19. Araújo MG, Wennström JL, Lindhe J. Modeling of the buccal and lingual bone walls of fresh extraction sites following implant installation . Clin Oral Implants Res. 2006;17(6):606-614.
  20. Botticelli D, Berglundh T, Lindhe J. Hard-tissue alterations following immediate implant placement in extraction sites . J Clin Periodontol. 2004;31(10):820-828.
  21. Sanz M, Cecchinato D, Ferrus J, et al. A prospective, randomized-controlled clinical trial to evaluate bone preservation using implants with different geometry placed into extraction sockets in the maxilla . Clin Oral Implants Res. 2010;21(1):13-21.
  22. Wilson TG Jr, Schenk R, Buser D, Cochran D. Implants placed in immediate extraction sites: a report of histologic and histometric analyses of human biopsies . Int J Oral Maxillofac Implants. 1998;13(3):333-341.
  23. Spray JR, Black CG, Morris HF, Ochi S. The influence of bone thickness on facial marginal bone response: stage 1 placement through stage 2 uncovering . Ann Periodontol. 2000;5(1):119-128.
  24. Barone A, Ricci M, Calvo-Guirado JL, Covani U. Bone remodeling after regenerative procedures around implants placed in fresh extraction sockets: an experimental study in Beagle dogs . Clin Oral Implants Res. 2011;22(10):1131-1137.
  25. Maló P, Nobre Md. Flap vs. flapless surgical techniques at immediate implant function in predominantly soft bone for rehabilitation of partial edentulism: a prospective cohort study with follow-up of 1 year . Eur J Oral Implantol. 2008;1(4):293-304.
  26. Araújo MG, Lindhe J. Ridge alterations following tooth extraction with and without flap elevation: an experimental study in the dog . Clin Oral Implants Res. 2009;20(6):545-549.
  27. Chen ST, Darby IB, Reynolds EC, Clement JG. Immediate implant placement postextraction without flap elevation . J Periodontol. 2009;80(1):163-172.
  28. Huynh-Ba G, Pjetursson BE, Sanz M, et al. Analysis of the socket bone wall dimensions in the upper maxilla in relation to immediate implant placement . Clin Oral Implants Res. 2010;21(1):37-42.
  29. Braut V, Bornstein MM, Belser U, Buser D. Thickness of the anterior maxillary facial bone wall—a retrospective radiographic study using cone beam computed tomography . Int J Periodontics Restorative Dent. 2011;31(2):125-131.
  30. Januário AL, Duarte WR, Barriviera M, et al. Dimension of the facial bone wall in the anterior maxilla: a cone-beam computed tomography study . Clin Oral Implants Res. 2011;22(10):1168-1171.
  31. Brodala N. Flapless surgery and its effect on dental implant outcomes . Int J Oral Maxillofac Implants. 2009;24 suppl:118-125.
  32. Glauser R, Sailer I, Wohlwend A, et al. Experimental zirconia abutments for implant-supported single-tooth restorations in esthetically demanding regions: 4-year results of a prospective clinical study . Int J Prosthodont. 2004;17(3):285-290.
  33. Stein JM, Nevins M. The relationship of the guided gingival frame to the provisional crown for a single-implant restoration . Compend Contin Educ Dent. 1996;17(12):1175-1182.
  34. Martin W, Morton D, Ruskin J. Planning for esthetics—part 1: single tooth bone level implant restorations . Tex Dent J. 2011;128(12):1298-1299.

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!