Restaurarea zâmbetului prin utilizarea microabraziunii smalţului asociată procedurii de albire dentară.

Originally published in Compendium, an AEGIS publication.

Smile Restoration through Use of Enamel Microabrasion Associated with Tooth Bleaching by Renato Herman Sundfeld, DDS, MS, PhD; Vanessa Rahal, DDS, MD; Rodrigo Sversut de Alexandre, DDS, MD; André Luiz Fraga Briso, DDS, MS, PhD.
Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 32(3), April 2011. Copyright © 2011 to AEGIS Communications. All rights reserved.
Traducere, redactare şi adaptare: Asisi. Univ. Dr. Blanka Petcu


[fb-like]

Rezumat

Microabraziunea smalţului poate elimina neregularităţile smalţului şi defectele cromatice, îmbunătăţind aspectul dinţilor. Acest articol prezintă cel mai recent protocol terapeutic de microabraziune a smalţului pentru îndepărtarea petelor de la surpafaţa smalţului. S-a dovedit că dinţii supuşi microabraziunii dobândesc o culoare gălbuie datorită subţierii smalţului restant, punând în evidenţă într-o mai mare măsură culoarea ţesutului dentinar. În aceste situaţii clinice, corectarea modelului de culoare al acestor dinţi poate fi atinsă cu o limită considerabilă de succes clinic, prin utilizarea produselor cu peroxid de carbamidă în linguri individuale. Aşadar, pacienţii pot beneficia de pe urma terapiei combinate cu microabraziune/albire dentară, care oferă rezultate cosmetice atractive.

Estetica joacă un rol important în stomatoogia contemporană, îndeosebi pentru că presa subliniază frumuseţea şi sănătatea. În prezent, în numeroase ţări, un zâmbet este considerat frumos dacă imită o apariţie naturală, cu dinţi bine aliniaţi, clari şi forme anatomice bine definite.1-3 Microabraziunea smalţului este o tehnică ce poate fi utilizată pentru corectarea smalţului colorat. Această tehnică a fost elaborată şi puternic susţinută de Croll şi Cavanaugh începând din anul 19864 şi dezvoltată de către alţi cercetători1,2,5-13, care au sugerat îndepărtarea mecanică a petelor de smalţ, utilizând substanţe acide împreună cu agenţi abrazivi.

Microabraziunea smalţului este indicată pentru eliminarea petelor intrinseci de orice culoare şi de textură dură şi este contraindicată pentru petele extrinseci, petele dentinare, la pacienţii cu închideri vestibulare deficitare şi în cazurile în care aplicarea adecvată a digii din cauciuc este imposibilă în timpul procedurii de microabraziune.1,2 Ar trebui subliniat faptul că miroabraziunea smalţului cauzează o microreducere a suprafeţei smalţului3,6,10 şi în unele cazuri, dinţii supuşi microabraziunii pot apărea mai întunecaţi sau gălbui pentru că suprafaţa smalţului restant poate dezvălui o parte din culoarea ţesutului dentinar. În aceste situaţii, potrivit lui Haywood şi Heymann în 1989,14 corectarea modelului cromatic al dinţilor poate fi obţinută prin utilizarea în linguri individuale a produselor de albire cu conţinut de peroxid de carbamidă. S-a arătat o margine considerabilă de succes clinic atunci când pacientul a atins diligenţa după protocoale la domiciliu, sub supraveghere profesională.3 Luând în considerare aceste posibilităţi, articolul prezintă tehnica microabraziunii pentru îndepărtarea petelor de pe smalţul dentar, urmată de albirea dentară cu peroxid de carbamidă şi, la nevoie, de restaurări cu răşini compozite.

Studiu de caz (1)

Un pacient adolescent s-a prezentat la Araçatuba Dental School din Brazilia. La examinare, smalţul dentar al dinţilor anteriori prezenta modificări de culoare (fig. 1). După etapa de profilaxie dentară cu agenţi abrazivi şi apă, s-a utilizat o freză diamantată fină efilată, însoţită de răcire cu apă, pentru a îndepărta stratul superficial al smalţului colorat (fig. 2), procedură urmată de aplicarea digii şi de plasarea un strat de gel solid de parafină între digă şi ţesutul gingival pentru protejarea ţesutului de produsul de microabraziune. În cursul acestei proceduri este importantă protecţia ochilor pacientului, a asistentului şi a medicului.

Produsul de microabraziune a fost presat la suprafeţele dentare utilizând o cupă de cauciuc montată la o piesă de mână standard cu turaţii reduse, la o reducţie de 10:1, pentru a evita împroşcarea produsului (fig. 3). Compusul a fost aplicat cu grijă timp de 1 minut, în trei intervale. Între fiecare interval dinţii au fost spălaţi cu apă. După finalizarea celor trei aplicări, compusul a fost clătit de pe dinţi cu spray-ul de apă, apoi dinţii au fost uscaţi şi lustruiţi cu pastă cu fluoruri (fig. 4). Pe suprafeţele de smalţ supuse microabraziunii s-a aplicat un gel cu fluorură de sodiu 2% cu pH neutru şi a fost lăsat să acţioneze pentru 4 minute. S-a îndepărtat diga şi pacientul a fost rugat să nu ingereze alimente solide timp de 30 minute1. Când se foloseşte o freză diamantată pentru îndepărtarea stratului superficial de pete, sunt necesare de obicei numai două sau trei aplicări ale produsului de microabraziune în scopul obţinerii unui efect estetic satisfăcător.

La o lună după procedura de microabraziune, albirea dentară poate fi iniţiată utilizând un agent care conţine ca ingredient activ peroxidul de carbamidă (fig. 5). În acest caz, lingurile individuale de albire pentru arcadele maxilară şi mandibulară au fost obţinute pe baza unor amprente de alginat. După confecţionarea iniţială, lingurile au fost adaptate la cavitatea orală a pacientului. Apoi pacientul a fost instruit să aplice o picătură mică din produsul de albire în fiecare godeu dentar al lingurilor. Imediat după plasarea pe arcade, pacientul a fost sfătuit să îndepărteze excesul de produs cu ajutorul unei perii de dinţi (fig. 6). Totodată a fost instruit să utilizeze lingurile timp de 4 săptămâni, zilnic câte 4 ore. După obţinerea culorii satisfăcătoare (fig. 7, 8), pacientul a fost sfătuit să aplice local gel cu fluoruri cu pH neutru 2% timp de 1 săptămână, zilnic câte 4 minute.

Studiu de caz (2)

Un pacient adolescent s-a prezentat la Araçatuba Dental School (Brazilia), cu modificări de culoare şi neregularităţi de suprafaţă la nivelul suprafeţei vestibulare a incisivului central superior drept şi o restaurare din compozit pe suprafaţa vestibulară a incisivului central superior stâng, cu modificări de culoare şi infiltraţii marginale (fig. 9). S-au îndepărtat zonele modificate de culoare, s-a nivelat suprafaţa de smalţ a incisivului central superior drept şi s-a netezit stratul superficial al răşinii compozite de pe suprafaţa vestibulară a incisivului central superior stâng, cu ajutorul unei freze diamantate fine efilate. Apoi s-a efectuat microabraziunea smalţului timp de 1 minut la nivelul fiecărui dinte (fig. 10), cu o cupă de cauciuc destinată în mod special acestei proceduri, montată la o piesă de mână standard.

Produsul de microabraziune a fost inserat de trei ori şi dinţii au fost clătiţi cu apă între fiecare aplicare (fig. 11). După 1 lună s-a efectuat albirea dentară vitală cu un gel cu peroxid de carbamidă, conform procedurii descrise la primul raport, exceptând faptul că în acest caz pacientul a fost instruit să efectueze albirea zilnic timp de 3 săptămâni.

La o săptămână după finalizarea albirii, incisivul central superior stâng a fost restaurat cu răşină compozită. S-au aplicat două nuanţe diferite, fiecare în aria corespunzătoare a dintelui. Mai întâi s-a aplicat culoarea dentinei (care este mult mai opacă) şi apoi culoarea corespunzătoare smalţului (mai translucentă) (fig. 12).

Discuţii

Tehnica de microabraziune a smalţului este o metodă excelentă pentru eliminarea petelor de smalţ intrinseci de orice etiologie şi culoare, precum şi pentru corectarea neregularităţilor superficiale de la nivelul surpafeţei vestibulare a smalţului, cauzate fie de amelogeneza imperfectă, fie de defectele dobândite după îndepărtarea dispozitivelor ortodontice.2-7,9-12,15-19 Totuşi, aceste modificări, ar trebui să aibă o textură dură şi pot influenţa straturile superficiale ale smalţului dentar. Întrucât este foarte dificilă determinarea profunzimii reale a petelor instrinseci sau a neregularităţilor de suprafaţă, aplicarea tehnicii de miroabraziune asupra petelor intrinseci, indiferent de dimensiunea sau profunzimea lor, ar trebui întotdeauna considerată înainte de practicarea unei proceduri restauratoare.1,2

Sundfeld şi colab.6 au cuantificat pierderea de smalţ utilizând analiza prin miroscopia optică sub lumină polarizată. Ei au observat o pierdere de smalţ variind între 25-140µm, respectiv pentru 3-15 aplicări, la utilizarea pastei de microabraziune cu acid clorhidric 18% şi agenţi abrazivi; şi între 25-200µm, respectiv pentru 1-10 aplicări, la utilizarea produsului de microabraziune.10 Autorii au concluzionat că această pierdere de smalţ poate fi considerată nerelevantă clinic, în comparaţie cu suprafaţa de smalţ restantă.6,10

Microabraziunea poate fi efectuată exclusiv cu produse pentru microabraziune în cazul prezenţei numai a petelor de smalţ, îndeosebi dacă acestea afectează întreaga suprafaţă vestibulară. Totuşi, această procedură poate necesita o perioadă extinsă de timp pentru eliminarea petelor. Astfel, potrivit unor studii efectuate în acest sens1,2,9-11,16,18,20 poate fi convenabilă iniţierea procedurilor de microreducere a smalţului afectat, utilizând o freză diamantată fină şi efilată. Încorporarea acestei etape în procedură poate reduce aplicarea produselor de microabraziune la două sau trei intervale, reducând semnificativ durata totală a procedurii, alături de cantitatea produsului de microabraziune utilizat.

La evaluarea miroscopică, un studiu efectuat8 a conchis că dinţii supuşi microabraziunii au demonstrat o suprafaţă de smalţ deosebit de regulată, cu un aspect neted şi lucios, care s-a îmbunătăţit de-a lungul anilor, datorită compactării mineralelor restante la suprafaţa smalţului după acţiunea erozivă şi abrazivă a compusului de microabraziune. Un alt studiu5 utilizând microscopia cu lumină polarizată a demonstrat că suprafaţa supusă microabraziunii tinde să prezinte o rezistenţă mai crescută la demineralizare şi protejează dinţii de colonizarea cu Streptococcus mutans.

Din anul 1990, Sundfeld şi colab.6 au evaluat eficienţa clinică şi de laborator a tehnicii de microabraziune utilizând agenţi abrazivi (hydrochloric acid pumice)7 sau în asociere cu aplicarea premergătoare a frezei diamantate.1,2,9-11,20,21 Produsele mai noi de microabraziune au indicat, de asemenea, obţinerea unor rezultate clinice excelente şi sigure.2,22

Cu toate acestea, microabraziunea smalţului favorizează microreducerea suprafeţei smalţului; în unele cazuri, dinţii supuşi microabraziunii pot dobândi o culoare mai întunecată sau galbenă, datorită subţierii suprafeţei de smalţ restante, cu dezvelirea mai evidentă a ţesutului dentinar (care determină de obicei culoarea dentară). În aceste situaţii, potrivit lui Haywood şi Heymann14 corectarea modelului de culoare a dinţilor poate fi obţinută cu produse conţinând peroxid de carbamidă, aplicate în linguri individuale. În studiile lor, dinţii albiţi nu au prezentat sensibilitate în cursul sau după aplicarea produselor de albire, ceea ce confirmă rezultatele clinice ale autorilor, potrivit cărora utilizarea în linguri individuale a agenţilor de albire pe bază de peroxid de carbamidă poate fi prescrisă în siguranţă, dacă se aplică pe dinţi indemni de carie sau corect restauraţi, fără ţesut dentinar expus în regiunile cervicale sau incizale şi sub supravegherea medicului dentist.1,2

Având în vedere cazurile de faţă şi în acord cu experienţa clinică a autorilor1,2,9-12,20 ei consideră că microabraziunea smalţului, utilizată în asociere cu un agent de albire pe bază de peroxid de carbamidă, este o procedură conservatoare, sigură şi eficientă, cu rezultate estetice satisfăcătoare şi semnificative.

Referinţe bibliografice

  1. Sundfeld RH, Croll TP, Briso AL, et al. Considerations about enamel microabrasion after 18 years. Am J Dent. 2007;20(2):67-72.
  2. Sundfeld RH, Rahal V, Croll TP, et al. Enamel microabrasion followed by dental bleaching for patients after orthodontic treatment—case reports. J Esthet Restor Dent. 2007;19(2):71-78.
  3. Sundfeld RH, Sundfeld Neto D, Machado LS, et al. A eficiência do clareamento dental: relato de casos clínicos. Dentistry Brasil, 2009;1(14):22-28.
  4. Croll TP, Cavanaugh RR. Enamel color modification by controlled hydrochloric acid-pumice abrasion. I. Technique and examples. Quintessence Int. 1986;17(2):81-87.
  5. Segura A. The Effects of Microabrasion on Colonization and Demineralization on Enamel Surfaces [master’s thesis]. Iowa City, IA: University of Iowa; 1993.
  6. Sundfeld RH, Komatsu J, Russo M, et al. Remoção de manchas no esmalte dental: estudo clínico e microscópico. Rev Bras Odontol. 1990;47(3):29-34.
  7. Sundfeld RH, Komatsu J, Mestrener SR, et al. Remoção de manchas e de irregularidades superficiais no esmalte dental. Ambito Odontol. 1991;1(3):63-66.
  8. Donly KJ, O’Neill M, Croll TP. Enamel microabrasion: a microscopic evaluation of the “abrosion effect.” Quintessence Int. 1992;23(3):175-179.
  9. Sundfeld RH, Mauro SJ, Briso AL, et al. Recuperação do sorriso II. Efeitos das técnicas da microabrasão e do clareamento dental. Rev Bras Odontol. 1999;56(6):311-318.
  10. Sundfeld RH, Croll TP, Killian CM. Recuperação do sorriso VII—comprovação da eficiência e versatilidade da técnica da microabrasão do esmalte dental. J Bras Dent Estet. 2002;1:77-86.
  11. Sundfeld RH, Croll TP, Mauro SJ, et al. Recuperação do sorriso. A comprovação da eficiência e versatilidade da técnica da microabrasão do esmalte dental. Rev Bras Odontol. 1995;52(3):30-65.
  12. Sundfeld RH, Menegazzo MM, Pásqua Neto JD. Recuperação do sorriso VI—associação da microabrasão do esmalte dental com o clareamento dentinário. J Bras Clin Estet Odontol. 2001;5:217-222.
  13. Higashi C, Dall’Agnol AL, Hirata R et al. Association of enamel microabrasion and bleaching: a case report. Gen Dent. 2008 May;56(3):244-249.
  14. Haywood VB, Heymann HO. Nightguard vital bleaching. Quintessence Int. 1989;20(3):173-176.
  15. Croll TP. Enamel microabrasion for removal of superficial dysmineralization and decalcification defects. J Am Dent Assoc. 1990;120(4):411-415.
  16. Croll TP. Hastening the enamel microabrasion procedure eliminating defects, cutting treatment time. J Am Dent Assoc. 1993;124(4):87-90.
  17. Croll TP, Segura A, Donly KJ. Enamel microabrasion: new considerations in 1993. Pract Periodontics Aesthet Dent. 1993;5(8):19-28.
  18. Croll TP, Bullock GA. Enamel microabrasion for removal of smooth surface decalcification lesions. J Clin Orthod. 1994;28(6):365-370.
  19. Killian CM, Croll TP. Enamel microabrasion to improve enamel surface texture. J Esthet Dent. 1990;2(5):125-128.
  20. Sundfeld RH, Mauro SJ, Komatsu J, et al. Recuperação do sorriso. Uma conquista promissora no campo da odontologia estética. Rev Bras Odontol. 1997;54(6):351-155.
  21. Limeback H, Vieira AP, Lawrence H. Improving esthetically objectionable human enamel fluorosis with a simple microabrasion technique. Eur J Oral Sci. 2006;114(suppl 1):123-129.
  22. da Silva SM, de Oliveira FS, Lanza CR, Machado MA. Esthetic improvement following enamel microabrasion on fluorotic teeth: a case report. Quintessence Int. 2002;33(5):366-369.

Despre autori:

Renato Herman Sundfeld, DDS, MS, PhD
Full Professor, Discipline of Restorative Dentistry
Araçatuba Dental School
Universidade Estadual Paulista
Araçatuba, Brazil

Vanessa Rahal, DDS, MD
Graduate Student, Discipline of Restorative Dentistry
Araçatuba Dental School,
Universidade Estadual Paulista
Araçatuba, Brazil

Rodrigo Sversut de Alexandre, DDS, MD
Graduate Student, Department of Restorative Dentistry
Guarulhos Dental School, UNG
Guarulhos, Brazil

André Luiz Fraga Briso, DDS, MS, PhD
Assistant Professor, Discipline of Restorative Dentistry
Araçatuba Dental School,
Universida de Estadual Paulista
Araçatuba, Brazil

Daniel Sundfeld Neto
Undergraduate Student,
Piracicaba Dental School,
Unicamp
Piracicaba, Brazil

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *