Restaurări ceramice de calitate cu materiale şi metode de ultimă oră

Originally published in Compendium, an AEGIS publication.

Ceramic Restorations Flourishing With State-of-the-Art Materials, Methods by Nathaniel C. Lawson, DMD, PhD; Hernán Lázaro Villa, MDC; and Augusto Robles, DMD, MS. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 39(10) Nov/Dec 2018. © 2019 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.
Traducere și redactare: Lector Univ. Dr. Blanka Petcu

Acest articol prezintă cele mai actuale materiale disponibile pentru restaurările ceramice, cu intenţia de a furniza clinicienilor informaţii despre metodele de fabricare a coroanelor predominante în laboratoarele dentare.

Un sondaj recent realizat în rândul medicilor dentişti generalişti din Statele Unite a raportat că cel mai frecvent material ales pentru restaurările fixe anterioare unidentare este disilicatul de litiu, urmat de zirconia stratificată şi ceramica de sticlă ranforsată cu leucit.1 Deşi această informaţie reflectă o tendinţă de bază, combinaţiile materialelor şi ale metodelor de fabricaţie din cadrul acestor categorii pot fi modificate în laboratorul dentar.

NOI TIPURI DE CERAMICI DE STICLĂ

Disilicatul de litiu este o structură cristalină care se poate utiliza la ranforsarea materialului ceramic. Restaurările aferente se pot fabrica prin frezarea unui bloc dur de material necristalizat într-o formă dorită, sau forma coroanei se poate tipări în ceară, urmată de ambalare, ardere şi presarea în interior a unui material topit. Diferenţele din prisma proprietăţilor mecanice dintre cele două forme de fabricare par să fie neglijabile.2 Unii dentişti preferă restaurările presate din cauza avantajelor percepute în privinţa detaliilor marginale; cu toate acestea, o serie de studii au raportat lipsa vreunei diferenţe în adaptarea marginală între metodele de fabricare menţionate.3,4

S-au introdus clase mai noi de materiale ceramice sticloase cu ranforsare cristalină cu conţinut de litiu. Această clasă de materiale care conţine cristale de metasilicat de litiu şi ortofosfat de litiu a fost denumită şi silicat de litiu ranforsat cu zirconia, pentru că în faza lor de sticlă conţin zirconia dizolvată în proporţie de 10%, deşi zirconia nu acţionează realmente ca o fază de consolidare.5 Cristalele de metasilicat de litiu (şi ortofosfat de litiu) din compoziţia acestor materiale sunt mai mici decât cele de disilicat de litiu, făcând materialele uşor mai transparente.6 Alte materiale care conţin cristale de litiu includ blocurile de silicat de litiu şi un disilicat de litiu/ aluminosilicat de litiu complet cristalizat.

DIFERITE TIPURI DE ZIRCONIA

O credinţă comună în rândul multor medici dentişti este că toate zirconiile sunt la fel. Acest lucru este oarecum adevărat în ceea ce priveşte faptul că restaurările din zirconia se frezează din pucuri în stare crudă cu consistenţa cretei de trotuar şi multe pucuri sunt compuse din pulberi obişnuite. Cu toate acestea, pucurile de zirconia diferă din prisma faptului că pulberile sunt presate uniaxial versus izostatic dar şi în funcţie de aditivii care sunt amestecaţi cu pulberile pentru a obţine culoare şi transparenţă.

În afară de diferenţele relativ minore dintre mărcile de zirconia, există trei generaţii de zirconia cu variaţii semnificative.7 Prima generaţie s-a utilizat ca material cadru care a necesitat faţetare cu zirconia feldspatică. Cea de-a doua generaţie a fost modificată prin reducerea cantităţii de stabilizator alumină de la 0,25% la 0,05% greutate, ceea ce a sporit transparenţa pentru a permite utilizarea materialului pentru restaurările posterioare monolitice. În cele din urmă, a treia generaţie are o concentraţie crescută de ytria (5 mol%) care stabilizează faza cubică a zirconiei. Includerea fazei cubice face ca această generaţie de zirconia să fie mai transparentă dar mai slabă. A treia generaţie de zirconia deţine suficientă transparenţă pentru a permite realizarea restaurărilor anterioare monolitice.

ADĂUGAREA DE CULORI LA RESTAURĂRI

Aspectul final al unei restaurări ceramice poate fi atins fie prin selectarea nuanţei interne a ceramicii şi pictarea unei pete externe, fie prin aplicarea unui strat de porţelan de faţetare.

Nuanţa internă a ceramicii

Nuanţa internă şi transparenţa unui material de sticlă ceramică, precum disilicatul de litiu, se bazează pe lingoul sau blocul din care se fabrică restaurarea. Blocurile şi lingourile sunt livrate într-o varietate de nuanţe VITA clasice şi multistratificate care prezintă tranziţie în privinţa saturaţiei şi a luminozităţii dinspre cervical spre incizal.

Sunt disponibile şi opţiuni pentru diferite transparenţe: opacitate crescută (high opacity, HO), opacitate medie (medium opacity, MO), transparenţă redusă (low translucency, LT), transparenţă medie (medium translucency, MT) şi transparenţă crescută (high translucency, HT). Materialele HO şi MO sunt utile pentru fabricarea cadrelor, opţiunile LT şi MT pentru coroane monolitice, iar cele HT pentru inlay-uri şi onlay-uri.

În cazul zirconiei, nuanţa internă şi translucenţa se bazează pe forma pucului din care se frezează restaurarea şi pe pigmenţii în care se scufundă materialul. Pucurile de zirconia sunt disponibile în versiuni fără nuanţă, nuanţate şi multistratificate. Zirconia nenuanţată se poate modifica prin aplicarea pigmenţilor de scufundare la zirconia cât încă se află în stadiu crud (verde, presinterizat), permiţând acestor pigmenţi să penetreze în zirconia. Ulterior, culoarea va apărea în zirconia atunci când se sinterizează în cuptor. Întreaga coroană se poate scufunda în pigment sau pigmentul se poate aplica în mod selectiv pe coroană (de exemplu pigmentul galben/portocaliu în zona cervicală, violet/albastru în apropiere de incizal) (fig. 1, stânga). Utilizarea pucurilor de zirconia nenuanţate permite laboratorului să obţină restaurări cu nuanţe diferite, reducând necesitatea de a stoca pucuri cu nuanţe multiple. Pucurile multistratificate variază în saturaţie şi luminozitate dinspre vârful spre baza pucului. Aceste pucuri reduc gradul de pigmentaţie externă care trebuie efectuat de laborator pentru a obţine aspectul unei coroane naturale. În plus, unele pucuri variază în privinţa translucenţei.

Pigmentaţii externe

Pe măsură ce materialele ceramice sticloase au devenit mai rezistente şi materialele zirconia şi-au îmbunătăţit transparenţa, au devenit disponibile restaurări ceramice monolitice estetice. Pentru a obţine culoarea şi caracterizarea finală la o restaurare monolitică, pe suprafaţa sa se pictează pete externe (fig. 1, dreapta). Petele externe se aplică alături de stratul de glazură sau sub acesta. Petele de suprafaţă se pot utiliza pentru a conferi o caracterizare a coroanei cu scopul de a se potrivi cu anumite trăsături specifice precum pigmentaţiile, petele albe sau fisurile şi să mimeze transparenţa prin adăugarea de nuanţe violet, albastre sau cenuşii. O preocupare ar consta în faptul că la pacienţii cu expunere frecventă la acizii gastrici sau alimentari, pigmenţii care doar se aplică pe suprafaţă se pot eroda în timp.

Stratul de porţelan de faţetare

Probabil cea mai estetică opţiune disponibilă pentru o coroană ceramică este un bont ceramic stratificat cu porţelan feldspatic. Zirconia şi disilicatul de litiu deopotrivă se pot utiliza ca materiale de bont deasupra cărora se stratifică porţelanul. Porţelanul de stratificare permite caracterizarea culorilor şi a transparenţei într-o adâncime a coroanei care poate fi mimată exclusiv prin pictarea de suprafaţă. Cu alte cuvinte, porţelanul feldspatic se poate aplica în straturi, astfel încât anumite pete şi umbre să se poată plasa deasupra altor pete.

Se pot utiliza mai multe metode pentru aplicarea porţelanului de faţetare pe bontul ceramic. O metodă tradiţională de aplicare a porţelanului constă în aplicarea manuală a suspensiilor de pulbere de porţelan de către ceramistul dentar pe suprafaţa coroanei (fig. 2). Ceramistul poate aplica pe bont mai multe pulberi de porţelan cu nuanţe şi transparenţe diferite în acelaşi timp şi apoi să le ardă pe bont. Stratificarea manuală a porţelanului impune îndemânare artistică şi poate necesita timp.

Metode mai puţin sensibile la tehnică pentru aplicarea porţelanului pe un bont ceramic implică presarea unui strat de porţelan sau adeziunea pe bont a unui strat frezat de porţelan. În cadrul ambelor tehnici pe ceramică, se aplică o singură nuanţă şi transparenţă de porţelan. Acest strat de porţelan conferă restaurării o transparenţă asemănătoare cu cea a smalţului, dar nu asigură caracterizarea detaliată ce se poate dobândi cu ajutorul porţelanului stratificat manual.

Porţelanul se poate aplica pe toate suprafeţele unei coroane stratificate sau doar pe suprafaţa vestibulară sau aria incizală vestibulară. Nu se recomandă aplicarea porţelanului de faţetare pe suprafaţa orală a coroanelor maxilare anterioare, întrucât porţelanul de faţetare cauzează o uzură mai marcată a structurilor dentare antagoniste decât disilicatul de litiu sau zirconia.8 Stratificarea porţelanului doar pe partea incizală vestibulară a coroanei se numeşte stratificarea cut-back sau microstratificare. Necesită o reducere mai mică a dintelui în segmentul cervical al coroanei. În plus, dacă tehnica cut-back nu ajunge la suprafaţa orală a bontului, materialul de bont poate proteja porţelanul de faţetare mai slab în deplasările excursive. Restaurările indirecte continuă să evolueze pentru îmbunătăţirea stomatologiei şi, mai important, în beneficiul pacienţilor. Asistate de materiale de ultimă oră şi de metode de fabricare a coroanelor inovatoare, restaurările ceramice oferă soluţii robuste, estetice.

Despre autori:

Nathaniel C. Lawson, DMD, PhD
Assistant Professor and Division Director of Biomaterials,
Department of Clinical and Community Sciences,
University of Alabama at Birmingham School of Dentistry, Birmingham, Alabama

Hernán Lázaro Villa, MDC
Director, Master Dental Ceramist Program,
Department of Clinical and Community Sciences,
University of Alabama at Birmingham School of Dentistry, Birmingham, Alabama

Augusto Robles, DMD, MS
Associate Professor, Division of General Dentistry,
Department of Restorative Sciences, University of Alabama at Birmingham School of Dentistry, Birmingham, Alabama

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!