Terapia cu botox în cabinetul dentar.

Originally published in Compendium, an AEGIS publication.

Botox Therapy in the Dental Practice by Constantinos Laskarides, DMD, DDS, PharmD, FICD; Ronald Goldstein, DDS; and Louis Malcmacher, DDS, MAGD.

Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 32(3), April 2011. Copyright © 2011 to AEGIS Communications. All rights reserved.
Traducere şi redactare: Asist. Univ. Dr. Blanka Petcu


[fb-like]

(Q): Terapia cu botox şi procedurile de augmentare dermică ar putea fi efectuate de către medicii dentişti?

(A): Dr. Constantinos Laskarides, DMD, DDS, PharmD, FICD:

“Dacă medicul dentist deţine cunoştinţe, calificarea şi îndemânarea adecvată nu doar pentru a oferi serviciul, ci mai ales pentru a rezolva posibilele complicaţii, atunci el este îndreptăţit să includă acest serviciu în cabinetul său dentar. Ar trebui să existe un singur standard de îngrijire oferit pacienţilor: cel mai înalt. În consecinţă, răspunsul este afirmativ, numai dacă se asigură toate condiţiile menţionate anterior.

Actualmente, în medicina dentară doar calificarea de specialitate în chirurgia orală şi maxilo-facială include baza de cunoştinţe necesară şi instruirea amplă pentru efectuarea procedurilor cosmetice faciale, inclusiv a celor invazive şi non-invazive. Îmbunătăţirea esteticii faciale nu poate fi privită ca o capacitate izolată de injectare sub piele a unei medicaţii sau substanţe de augmentare. Un plan de tratament corect reclamă un medic competent, experimentat şi bine informat care poate evalua, analiza şi oferi o soluţie comprehensivă la preocupările pacientului, fără limitări.

Lipsa pregătirii adecvate şi micile capcane pot genera probleme considerabile, compromiterea îngrijirii pacientului şi răspundere ulterioară. De exemplu, un pacient vârstnic, care prezintă ridurile dinamice orizontale proeminente la nivelul regiunii frontale (frunte), apelează la ajutorul clinicianului pentru chemodenervaţie cu toxină botulinică. Dacă acest pacient prezintă concomitent o „glugă” excesivă a pleoapei superioare şi/sau ptoza sprâncenelor şi clinicianul fie nu identifică, fie este incapabil să abordeze această problemă, atunci injectarea toxinei botulinice poate să agraveze estetica periorbitală, şi, în plus, poate genera o problemă funcţională cu afectarea vederii periferice a pacientului.
Cred că, similar celorlalte aspecte ale profesiei de medic dentist, pregătirea corespunzătoare şi eligibilitatea pentru certificare din partea autorităţilor responsabile cu reglementarea legislaţiei de profil (precum colegiul medicilor dentişti) trebuie să fie conferite de instituţiile academice şi nu de către companiile comerciale.

Consider, de asemenea, că practicianul dentar generalist poate şi ar trebui instruit în tehnicile cosmetice faciale non-invazive, dar pregătirea trebuie să fie completă. Calitatea de director al departamentului de chirurgie orală şi maxilo-facială din cadrul Facultăţii de Medicină Dentară a Universităţii Tufts, SUA, mi-a oferit oportunitatea de a introduce pentru prima dată acest subiect în curriculum-ul studenţilor. Acesta a fost un prim pas în direcţia corectă înspre care sperăm să ne dezvoltăm.”

(A): Dr. Ronald Goldstein, DDS:

“Riscul unui posibil proces de malpraxis merită recompensa financiară a cabinetului Dvs. dentar? Îngrijirea interdisciplinară a sănătăţii reprezintă tendinţa actuală în domeniul medical, dar ceea ce mă îngrijorează este dacă prin frecventarea unui curs de 2 zile practicianul dentar poate asimila calificările unui chirurg plastician sau ale unui dermatolog care efectuează în mod tipic aceste proceduri. Nu am niciun fel de problemă cu efectuarea procedurii de către un chirurg oral instruit în mod adecvat, dar când un pacient este pregătit să îşi aleagă un profesionist pentru injecţii faciale, de ce nu şi-ar căuta un expert medical care realizează în mod curent aceste tratamente şi este specializat în această sferă?

Cu posibilele procese rezultate din paralizii sau necroze, un cabinet de medicină dentară şi-ar asuma un risc permanent mai crescut decât cu majoritatea altor proceduri dentare normale. Un articol publicat în vara anului 2008 al TDIC (The Dentists Insurance Company) relevă modul în care o pacientă care a suferit o necroză labială a fost capabilă să demareze un proces împotriva medicului ei dentist pentru neglijenţă în efectuarea procedurii dermice. După intervenţie, pacienta nu mai putea vorbi inteligibil, decât dacă îşi încleşta buza inferioară îngroşată. Cariera sa ca instructor specialist pentru un grup naţional de îngrijire a sănătăţii s-a sfârşit, veniturile ei reducându-se semnificativ. Acum numele acestui medic dentist este răspândit pe internet din motive de eroare, iar prima căutare cu numele său duce direct la articolul referitor la cazul menţionat.

Îngrijorarea mea nu se bazează de fapt pe injectarea propriu-zisă. Dacă încerci să cauţi pe Google informaţii despre „eşecuri cu botox” primul link afişat prezintă opt celebrităţi care vorbesc despre dezastrul lor legat de botox. Şaptezeci şi două de pagini ulterioare de Google dezbat tot tema eşecului cu botox. Nereuşita poate însemna nu doar necroză, paralizie sau alte prejudicii la nivelul nervilor, ci poate implica, de asemenea, eşec estetic, când pacientul nu este mulţumit de rezultatele estetice. Din păcate, condiţia de dentist specializat este umbrită de domenii medicale estetice hibride.
Deci care este motivaţia pentru a concura cu colegii noştri medici? Cel mai frecvent răspuns pe care l-am primit este acela că injectarea botoxului sau a substanţelor de umplere poate fi o nouă sursă de venit într-o economie slăbită.

În 1976 am scris primul manual comprehensiv din lume despre stomatologia estetică, ce includea studiul şi tratamentul esteticii faciale totale. Puţine persoane sunt mai preocupate decât mine când vine vorba de îmbunătăţirea aspectului facial total. Dar dorim noi, medicii dentişti, să preluăm responsabilitatea adiţională a unor posibile rezultate negative ale acestor tratamente cu injecţii faciale? Fiecare dintre noi trebuie să decidă pentru sine direcţia propriului cabinet. Aşadar, riscul cântăreşte mai mult decât recompensa? Pentru mine, nu.”

(A): Dr. Louis Malcmacher, DDS, MAGD

“Există o concepţie greşită şi multă confuzie potrivit căreia terapia cu botox şi augmentarea dermică nu aparţine sferei de lucru a medicului dentist şi stomatologiei. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Actualmente, peste jumătate din statele SUA şi câteva provincii din Canada permit medicilor dentişti să efectueze proceduri cu botox şi substanţe de umplere dermică în toate ariile orale şi maxilo-faciale atât în scop cosmetic, cât şi terapeutic.

Spre deosebire de chirurgii esteticieni, dermatologi, internişti, obstetricieni/ginecologi, oftalmologi, pediatri, asistenţi medicali şi esteticienii medicali care poate nici nu sunt instruiţi medical în terapia cu botox sau substanţe de umplere dermică specific în ariile orale şi maxilo-faciale, este neapărat timpul să recunoaştem că medicii dentişti sunt mult mai competenţi în injecţii decât oricare dintre aceşti furnizori de îngrijire medicală. Medicii dentişti sunt numiţi totodată „specialişti” în ariile orale şi maxilo-faciale. Noi suntem mult mai informaţi decât majoritatea altor furnizori în privinţa musculaturii masticatorii şi ai expresiei faciale, care prestează în mod curent aceste tratamente.

Medicii dentişti se tem uneori că botoxul şi substanţele de augmentare dermică aparţin arenei medicale şi doar medicii generalişti ar trebui să efectueze aceste proceduri. În primul rând noi facem parte din sfera medicală şi suntem „medici adevăraţi”. De fiecare dată când injectezi pacientului un anestezic local, distribui un agent medicamentuos în organismul său, ce poate implica complicaţii sistemice reale. Singura diferenţă este că ai învăţat şi ai fost instruit să introduci anestezice locale în organismul uman şi eşti pregătit să tratezi complicaţiile. De asemenea, reacţiile adverse şi complicaţiile asociate anestezicelor locale utilizate de către dentişti sunt de departe mai serioase decât cele asociate cu botoxul sau materialele de umplere dermică.

După o instruire adecvată, un practician dentar va deveni la fel de confortabil în utilizarea botoxului şi a agenţilor de umplere a pielii, ca şi cu anestezicele locale. Având în momentul de faţă mii de practicieni instruiţi, inclusiv clinicieni stomatologi, medici generalişti şi asistente în terapia cu botox şi augmentare dermică, eu pot depune mărturie că medicii dentişti sunt cei mai uşor de instruit, cei mai realişti şi conservatori în tratament, de departe cei mai desăvârşiţi în practicarea injecţiilor şi dintre cei mai buni profesionişti în îngrijirea sănătăţii, când vine vorba de tratarea complicaţiilor în regiunile cranio-faciale.
Suntem noi, medicii dentişti, mai puţin calificaţi pentru realizarea acestor proceduri? Consider că ne numărăm printre cei mai bine calificaţi practicieni în acest scop. Trebuie să regândim în mod serios aceste aspecte din prisma profesiei şi să nu permitem politicii să ne stea în calea judecăţii care susţine ideea că nouă ne revine rolul de a oferi cele mai bune rezultate estetice pentru pacienţii noştri.”

Despre autori:

Constantinos Laskarides, DMD, DDS, PharmD, FICD
Assistant Professor, Course Director, Oral & Maxillofacial Surgery
Tufts University Boston, Massachusetts

Ronald Goldstein, DDS
Private Practice
Atlanta,Georgia
Clinical Professor of Oral Rehabilitation
Georgia Health Sciences University— School of Dentistry
Augusta, Georgia

Louis Malcmacher, DDS, MAGD
President of the American Academy of Facial Esthetics
General and Private Practice
Cleveland, Ohio

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!