CONTINUING EDUCATION: Aplicarea principiilor estetice clasice.

Originally published in Compendium, an AEGIS Property. All rights reserved.

Aplicarea principiilor estetice clasice pentru a crea o iluzie predictibilă a simetriei, cu utilizarea concomitentă a tehnologiei digitale

Applying Classical Esthetic Principles to Create a Predictable Illusion of Symmetry While Using Digital Technology by Joyce Bassett, DDS. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 41(4) April 2020. © 2020 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.

Traducere și redactare: Lector Univ. Dr. Blanka Petcu

Despre autor:
Joyce Bassett, DDS
Private Practice, Scottsdale, Arizona

Recunoaștere:
Sandy Cook, MDT & Karsten Klimmek, MDT 
Laboratory technicians, 
MicroDental Laboratories;

Jean Martin, DDS
for editing. 

The concepts in this article are based on the teachings of the 
Kois Center and the American Academy of Cosmetic Dentistry.

Obiective studiate:

  • discutarea celor șapte principii estetice cheie în analiza zâmbetului;
  • descrierea etapelor utilizate în proiectarea digitală a zâmbetului;
  • explicarea modului în care se pot crea iluzii optice cu ajutorul dimensiunilor dentare.

Înțelegerea temeinică a principiilor estetice clasice, incluzând regulile de bază ale formei dentare este esențială pentru clinicieni. Utilizarea tehnologiei digitale avansate nu anulează necesitatea de a respecta fundamentele atemporale ale stomatologiei estetice. 

Acest articol revizuiește principiile simetriei și armoniei pentru a crea un zâmbet în care stomatologia restauratoare să fie imperceptibilă, iar dentiția restantă să fie protejată de compromisurile structurale.

Atunci când în stomatologia restauratoare se folosesc tehnologii digitale, clinicienii trebuie să înțeleagă în detaliu principiile estetice tradiționale, îndeosebi când tratează cazuri provocatoare. Chiar și utilizarea instrumentelor digitale contemporane necesită o cunoaștere solidă a regulilor de bază privind forma dinților – reguli identificate, rectificate și bine documentate de-a lungul anilor.1-4 

Există o serie de principii estetice clasice pe care clinicienii trebuie să le urmeze, începând cu analiza zâmbetului ce cuprinde toți parametrii conturului și ai formei: linia mediană, lungimea incizală maxilară, dimensiunile dentare, variația formelor dentare ale incisivilor, iluziile optice create pe baza dimensiunilor dentare, textura de suprafață și unghiurile de tranziție. 

PARAMETRII FORMEI DENTARE

Linia mediană

Linia mediană dentară este acea linie verticală imaginară care pornește de la nazion, trece prin punctele subnazal și interincizal, ajungând la pogonion.5 În mod ideal, poziția interpapilară de la nivelul incisivilor centrali maxilari coincide cu linia mediană a feței; cu toate acestea, cercetările au demonstrat că linia mediană maxilară coincide cu cea facială doar în 70% din cazuri, iar deviațiile ușoare ale liniei dentare mediane nu compromit în mod obligatoriu aspectul estetic.6

Lungimea incizală maxilară

Lungimea medie a unui incisiv central variază între 10-11 mm.7 Cu toate acestea, lungimea incizală dorită de către pacient diferă adesea de această medie; de aceea, atunci când se determină locația finală a muchiei incizale, este esențial aportul pacientului.

Dimensiunile dentare

În cadrul unui zâmbet estetic, incisivii centrali sunt dominanți ca formă, dimensiune și poziție, cu un raport ideal lățime-lungime cuprins între 75-80%.8 Lățimea incisivului lateral este de aproximativ 60% din cea a incisivului central adiacent. Caninii se află la joncțiunea dintre segmentele anterioare și posterioare ale dentiției. De obicei, dintr-o perspectivă frontală, doar jumătatea mezială a caninului se poate vizualiza; jumătatea distală poate fi în linie cu suprafețele vestibulare ale dentiției posterioare maxilare. 

Nu există nicio măsurătoare standard care să definească absolut dimensiunile dentare; cu toate acestea, conform regulii de aur a proporțiilor, raportul dintre lățimea dinților anteriori maxilari ar trebui să fie de 1,618 în cazul incisivului central, de 1 la incisivul lateral și de 0,618 pentru canin. Termenul de “proporții de aur” este o teoremă matematică referitoare la proporțiile dentiției, ce dictează doar lățimea dinților.9,10 Astfel, dinspre frontal, când este privit dinspre anterior spre posterior, fiecare dinte frontal reprezintă aproximativ 60% din dimensiunea dintelui adiacent precedent. 

Este esențială înțelegerea acestor principii; totuși, deoarece aplicarea strictă poate fi prea limitantă, se recomandă mai degrabă determinarea individuală a dimensiunilor dentare adecvate prin luarea în considerare a formei arcadei, dinamicii buzelor și a proporțiilor faciale.11

Teoria proporției continue afirmă că același raport al lățimilor dentare stabilit între incisivii centrali și laterali (nelimitat la 60% ca în regula proporției de aur) se poate utiliza și în segmentul distal atunci când se proiectează zâmbetul pacientului. Iar conceptul proporției dentare estetice recurente permite dentistului să aleagă acea proporție ce se potrivește cel mai bine pacientului. O proporție constantă și consecventă va fi plăcută ochiului, întrucât privirea interlocutorului se deplasează distal în vizualizarea dentiției.12

Variația formelor dentare ale incisivilor

Există trei forme dentare predominante pentru incisivi: pătrat, ovoid și triunghiular.13 În cazul unui tip de dinte pătrat, contururile meziale și distale sunt drepte și paralele și se prezintă cu un volum cervical generos. Muchia incizală este dreaptă sau ușor curbată (fig. 1). În cazul dintelui ovoid, formele conturului mezial și distal sunt curbate și prezintă un volum cervical îngustat. Muchia incizală este relativ îngustă și ocazional rotunjită. Conturul de tranziție este neted, fără lobi care să prezinte convergență incizală și cervicală (fig. 2). 

La o formă dentară triunghiulară, conturul distal nu este paralel cu conturul mezial, ci clar înclinat, definind o arie cervicală îngustă cu o muchie incizală lată, ușor curbată. Dintele prezintă un contur drept cu unghiuri marcate ale liniei de tranziție. Lobii afișează înclinația distală a conturului distal (fig. 3). 

Incisivii laterali au o formă pe jumătate ovală, iar zenitul gingival este centrat pe axul longitudinal al dintelui. Ei diferă de incisivii centrali din prisma faptului că au dimensiuni mai mici și unghiuri ale liniei de tranziție mai rotunjite.14 Pot prezenta o ușoară depresiune a unghiului liniei distale la nivelul conturului cervical. Incisivii laterali au cea mai mare variație a formei în rândul dinților anteriori și asigură personalitatea unui zâmbet.15 În cadrul proiectării digitale a zâmbetului, incisivii laterali tind să nu se potrivească identic.

Caninii au formă eliptică și o grosime mai mare în sens vestibulo-oral. Zenitul gingival al caninului se poziționează distal față de axul lung al dintelui. Conturul mezial este convex, asemănător incisivului lateral, în vreme ce conturul distal este plat sau concav și se aseamănă cu cel al premolarului.

Iluzii optice pe baza dimensiunilor dentare

Dinții pot fi modelați să pară mai înguști sau mai lați, utilizând o varietate de tehnici. Dacă versantul distal al dintelui este lingualizat, dintele va apărea mai îngust atunci când este privit dinspre facial. Unghiurile interincizale (fig. 4), mezio- și disto-incizale definesc spațiul întunecat negativ din spatele dinților care se afișează atunci când pacienții deschid gura sau își distanțează arcadele dentare. 

Aceste unghiuri pot fi manipulate pentru a crea iluziile dorite ale lățimii dintelui. Rotunjirea colțurilor incizale deschide ambrazura interincizală, creând astfel un spațiu negativ mai întunecat și conferindu-i astfel dintelui un aspect mai îngust. Din contră, închiderea ambrazurii incizale produce iluzia unui dinte mai lat atunci când este privit dinspre frontal, în timpul râsului sau cu cavitatea orală deschisă.

Textura suprafeței

Textura suprafeței reprezintă gradul de asperitate sau de rugozitate pe care îl prezintă dintele. Pe măsură ce rugozitatea se amplifică, se reflectă mai multă lumină, iar dintele poate apărea mai luminos. Direcția liniilor de textură poate crea iluzia unor dinți mai lungi, subțiri sau a unora mai scurți și lați.13 Liniile orizontale paralele, denumite liniile lui Retzius sau perikymata în aspectul macroscopic, fac ca dintele să apară mai lat și mai scurt. Liniile verticale și gropițele care segmentează lobii de dezvoltare creează aparența unui dinte mai subțire și mai lung.

Unghiurile de tranziție

Forma incisivului este legată de anatomia crestelor interproximale, denumite la rândul lor muchii ale liniei de tranziție.13 Aceste linii sunt ușor curbate și orientate vertical și reprezintă intersecția suprafețelor faciale și reflective, generată de contactul interproximal.14 

Unghiurile pot fi plasate strategic astfel încât să modifice modul în care lumina se reflectă pe dinte. Dintele va apărea mai lung dacă unghiurile mezio- și distofaciale sunt deplasate spre centrul dintelui. Dacă unghiurile se plasează pe un traiect mai larg, dintele va fi perceput mai scurt și mai lat.

Când dintele este privit dintr-o perspectivă incizală, în cazul în care conturul facial dintre aceste unghiuri ale liniei de tranziție este concav, dintele va apărea mai subțire. Când conturul facial dintre aceste unghiuri ale liniei de tranziție este convex, dintele va apărea  mai gros (fig. 5).

PREZENTARE DE CAZ

Acest caz ilustrează diagnosticul, planificarea și execuția clinică pentru a masca absența congenitală a unui incisiv lateral, prezervând dentiția naturală contralaterală. Utilizând principiile simetriei (cu crearea unei imagini în oglindă în jurul liniei mediane) și ale armoniei (creând o temă recurentă de la stânga la dreapta), obiectivul a fost de a crea un zâmbet în cadrul căruia stomatologia restauratoare să fie imperceptibilă, dar cu protejarea dentiției restante față de compromisurile structurale. Pentru clinician a fost esențial să înțeleagă principiile estetice expuse mai sus, cu scopul de a gestiona discrepanțele severe de contur și formă dintre partea stângă și dreaptă a pacientului.

Istoricul, evaluarea, diagnosticul și planificarea tratamentului

O femeie în vârstă de 40 ani s-a prezentat pentru o evaluare minuțioasă a stării dentare, fiind nemulțumită de lipsa de simetrie a dentiţiei, de marginile neregulate ale frontalilor şi de colorarea neatrăgătoare a dinţilor. S-a realizat o examinare comprehensivă, incluzând o serie de radiografii full-mouth, evaluare parodontală şi fotografii diagnostice (fig. 6). Istoricul medical s-a consemnat ca fiind necontributiv. 

La nivel dentar, s-a notat absența congenitală a incisivilor lateral stâng maxilar şi central stâng mandibular. De asemenea, caninul stâng maxilar era poziţionat în spaţiul incisivului lateral, prezentând o restaurare inestetică. În plus, premolarul secund stâng maxilar era rotat cu 90°, iar muchiile incizale mandibulare şi maxilare erau fracturate şi uzate (fig. 7).

Zeniturile gingivale sunt poziţionate în cele mai apicale puncte ale coroanei clinice.16 Când se apreciază afişarea gingivală, este importantă utilizarea zâmbetului Duchenne al pacientului, în cadrul căruia survine dinamica maximă a buzelor, cu implicarea muşchilor zigomatici mari şi orbiculari oculari deopotrivă16; se consideră a fi o expresie autentică a fericirii. 

Zâmbetul Duchenne al pacientei din cazul de faţă genera afișarea doar a zenitului gingival al incisivului lateral drept maxilar, în timp ce la nivelul celorlalți dinţi restanţi se evidenția o linie medie a zâmbetului, cu expunerea doar a papilelor interproximale, însă nu şi a zenitelor gingivale. 

Dintr-o perspectivă frontală, zâmbetul pacientei era larg. Pe partea dreaptă era vizibilă suprafața distală a primului molar drept maxilar, însă în partea stângă se vizualiza un coridor vestibular întunecat. Centrul arcului lui Cupidon nu coincidea cu linia mediană a incisivilor centrali, de formă triunghiulară. Caninul drept maxilar avea o formă rotunjită, fiind proeminent vestibular şi foarte atractiv.

Pentru a obţine simetria bilaterală, s-a recomandat o consultaţie ortodontică. Obiectivul terapiei ortodontice ar fi constat în egalizarea spaţierii drepte şi stângi, prin deplasarea caninului stâng în poziţia corectă şi crearea spaţiului necesar inserărrii unui implant unidentar în poziţia corespunzătoare lateralului absent congenital (incisivul 2.2.). Pacienta s-a prezentat la consultul de specialitate, dar a refuzat tratamentul ortodontic, în primul rând din cauza duratei extinse care ar fi fost necesară. A solicitat o soluţie restauratoare care să fie mai rapidă decât terapia ortodontică, chiar dacă ar fi fost „mai puţin ideală”. 

După consimțământul pacientei cu privire la modificarea zâmbetului, utilizând principiile simetriei şi armoniei, s-au practicat înregistrări complete, inclusiv modele diagnostice, înregistrări de ocluzie şi cu arc facial.

Digital Smile Design

Primul pas în procesul de proiectare a zâmbetului constă în realizarea unei fotografii cu faţa completă, cu pacientul care se uită direct la lentila camerei, cu un zâmbet complet, natural. Reperele de pe fotografie sunt apoi corelate cu reperele din designul digital, evaluându-se linia mediană şi gradul de supraînălţare (canting). Conturarea formelor dentare preoperatorii cu utilizarea software-ului pentru digital smile design permite ceramistului şi dentistului să vizualizeze orice disimilitudini sau neconcordanţe de la dreapta la stânga pacientului (fig. 8). Acest pas este esenţial pentru orice caz cu discrepanţă semnificativă de spaţiu şi dimensiune, astfel încât pot fi identificate formele dentare existente şi neconcordanţele.

Aplicând teoria proporţiei continue în proiectarea zâmbetului, clinicianul poate utiliza raportul lăţimii stabilit între incisiviul central şi lateral, în timp ce progresează distal.12 În acest caz, utilizând software-ul de proiectare, conturul formei dinţilor din partea dreaptă a fost oglindit şi suprapus digital peste segmentul dentar din partea stângă (fig. 9). Această evaluare a evidenţiat necesitatea deplasării liniei mediane spre stânga pentru a egaliza discrepanţa spaţială de la dreapta la stânga (fig. 10). După deplasarea liniei mediane, urma lăţirea incisivului lateral drept maxilar, cu repoziţionarea spre stânga a incisivului central drept maxilar şi cu micşorarea caninului stâng maxilar.

Şabloanele din partea stângă a pacientului au fost apoi montate pe dinţi la nivelul marginilor gingivale (fig. 11). Alungirea incisivilor laterali (rezultând astfel un spaţiu mai puţin întunecat la deschiderea gurii) urmată de închiderea ambrazurilor mezio- şi distoincizale ale lateralului 1.2. ar crea iluzia unui dinte mai lat în poziţia incisivului lateral drept. Rotunjirea şi deschiderea ambrazurii distoincizale a caninului stâng ar crea iluzia unui dinte îngustat (fig. 12). 

Designul digital din fotografia preoperatorie a fost aliniat cu exactitate şi sincronizat cu modelul 3D folosind repere albastre (fig. 13). Rezultatul final al alinierii preoperatorii apare în gri în designul digital propus, cu structura dentară naturală expusă vizibil sub formă de zone albe (fig. 14). Contururile finale sunt imitate în alb de la dreapta la stânga pacientei cât mai aproape posibil de modelul 3D, ţinând cont de emergenţa restaurărilor de la marginea gingivală liberă existentă a coroanelor clinice. Clinicianul poate analiza apoi relaţia designului propus cu situaţia originală preoperatorie şi poate determina dacă designul digital este fezabil pentru a putea fi implementat şi dacă va întruni obiectivele declarate.

Aceste imagini 2D sunt introduse apoi în designul 3D sub formă de suprapuneri (fig. 15). Această etapă creează designul 3D final propus (fig. 16). Prototipurile digitale au fost plasate virtual în fotografia cu faţa completă cu ajutorul reperelor pentru a permite ceramistului şi dentistului să realizeze proba virtuală. Designul se poate modifica ulterior pentru a optimiza integrarea esteticii generate facial, cu minimizarea sacrificiului de structură dentară (fig. 17).

La finalizarea probei digitale, se poate freza o suprapunere din polimetil-metacrilat (PMMA) sau ceară albă, care apoi se poate atașa unui model pentru a fi utilizat ca wax-up diagnostic. Morfologia suprafeţei şi contururile pot fi perfecţionate fie de către ceramist în acest moment, fie de către medicul dentist în cursul fazei prototipului compozit.

Şedinţa de preparare

În şedinţa de preparare s-a administrat anestezie locală. Matricea incizală solidă fabricată pe baza designului digital s-a folosit pentru a dicta contactele ce urmau a fi deschise. Atunci când se deplasează linii mediane şi se modifică lăţimi, este necesară deschiderea contactelor în cursul fazei de preparare. În acest caz au fost deschise mezialul lateralului 1.2., mezialul și distalul centralului 1.1. şi mezialul incisivului 2.1. Contactul distal al incisivului central drept 1.1. a fost primul contact ce urma a fi deschis. Aceasta a furnizat spațiul necesar pentru îngustarea și modificarea formei conturului incisivilor centrali de la forma triunghiulară la cea pătrată și a creat spațiu pentru lățirea incisivului lateral drept (fig. 18). Apoi a urmat deschiderea contactului dintre incisivii centrali astfel încât linia mediană să poată fi deplasată spre stânga pacientei.

Matricea provizorie din material solid fabricată pe baza designului digital a fost umplută cu material compozit provizoriu (nuanța B1) și s-a plasat intraoral. Pacienta a previzualizat și a aprobat designul; apoi, pe versantul vestibular al dinților s-au folosit freze diamantate pentru marcarea adâncimilor (0,3/0,5/0,7 mm), stabilindu-se astfel reducția facială necesară.17 S-au folosit frezări de marcaj și pe muchiile incizale pentru a ghida îndepărtarea unei lungimi de 2 mm din muchia incizală definitivă postoperatorie. 

S-a finalizat prepararea celor șase dinți, urmată de amprentarea cu material polivinilsiloxan și înregistrarea intercuspidației maxime cu un material scanabil. S-au realizat fotografii cu umbră pentru documentația color. Restaurările provizorii au fost fabricate cu compozit provizoriu B1, cimentate cu ciment provizoriu și documentate cu fotografii.

Pacienta a revenit 3 zile mai târziu pentru o reevaluare estetică și analiză ocluzală. Ea a solicitat ca incisivul lateral stâng să fie mai îngust iar dinții laterali stângi maxilari să fie mai vizibili. Drept rezultat, distalul incisivului lateral stâng a fost „ascuns” astfel încât dintele să pară mai subțire iar coridorul vestibular al părții stângi a fost construit prin augmentarea volumului la canin și premolari cu utilizarea compozitului fluid. Morfologia de suprafață și contururile au fost perfecționate cu utilizarea protocoalelor pentru unghiurile liniei discutate anterior. S-a generat o prescripție detaliată pentru laborator ce a indicat culoarea finală, textura de suprafață și translucența incizală. Ceramistului i s-au trimis fotografii și modelele provizorii aprobate de pacientă pentru a fi utilizate ca prototip pentru restaurările definitive din porțelan.

S-a selectat un lingou de ceramică de disilicat de litiu pentru rezistență și pentru a obține culoarea finală dorită care să se potrivească cu dentiția existentă a pacientei.18 Ceramistul a utilizat tranziții distincte de nuanță și textură de suprafață terțiară orizontală și verticală pe porțelan pentru a crea o iluzie de simetrie de la dreapta spre stânga pacientei (fig. 19).

Ședința finală

S-au înlăturat cele șase unități maxilare prototip iar restaurările din disilicat de litiu s-au plasat intraoral pentru evaluarea estetică, utilizându-se gel de probă. Pacienta și-a exprimat acordul scris pentru restaurări și, prin urmare, acestea au fost cimentate cu respectarea protocoalelor standard utilizându-se gravarea selectivă, un agent adeziv universal și ciment adeziv (fig. 20).

ConcluziiUtilizarea principiilor estetice clasice în combinație cu tehnologia de ultimă generație a permis clinicianului să evalueze eficient, în mod virtual, poziționarea tuturor dinților și opțiunile dimensionale. Această evaluare digitală a asigurat totodată faptul că planul estetic selectat a fost minim invaziv și nu a compromis structurile dentare de susținere. Rezultatul obținut predictibil a satisfăcut pacienta, demonstrând că dimensiunea percepută a unui dinte poate conta mai mult decât dimensiunea reală a dintelui.

1. Forma conturului la un dinte pătrat.
2. Forma conturului la un dinte ovoid.
3. Forma conturului la un dinte triunghiular.
4. Unghiurile interincizale. Între cei doi incisivi centrali se formează un “V” inversat îngust; între incisivul central și lateral se formează “V”-uri inversate asimetrice; între incisivii laterali și canini se formează “V”-uri inversate late.
5. Dintr-o perspectivă incizală, un contur vestibular concav determină ca dintele să apară mai subțire, în timp ce un contur vestibular convex cauzează apariția unui dinte mai lat.
6. Zâmbetul preoperator; caninul stâng maxilar se afla în spațiul incisivului lateral iar arcul lui Cupidon se poziționa deasupra centrului incisivului central drept.
7. Aspectul ocluzal preoperator; premolarul stâng secund era rotat cu 90°, iar incisivii laterali aveau disparități dimensionale semnificative.
8. Conturarea formelor dentare preoperatorii a permis vizualizarea neconcordanțelor.
9. Folosind principiul proporției continue, forma conturului preoperator al părții drepte a dentiției a fost oglindit și plasat deasupra dinților din partea stângă.
10. Discrepanța spațială de la dreapta la stânga s-a egalizat prin deplasarea liniei mediane spre stânga pacientei.
11. Șablonul digital a fost mutat apoi la nivelul marginilor gingivale ale dinților din partea stângă.
12. S-au alungit ambii incisivi laterali, iar iluzia lățimii crescute a incisivului 1.2. a fost creată prin închiderea ambrazurilor mezio- și distoincizale. Pentru a crea iluzia unui canin stâng mai îngust, s-a deschis ambrazura distoincizală și s-a rotunjit versantul distal.
13. Designul zâmbetului a fost sincronizat cu fotografia preoperatorie prin suprapunerea reperelor albastre.
14. Suprapunerea designului a facilitat analiza designului digital propus, inclusiv a adaptării gingivale (încercuită).
15. Două imagini bidimensionale au fost introduse ca suprapuneri în designul tridimensional (adaptarea gingivală încercuită).
16. Designul final 3D propus.
17. Prototipurile digitale au fost plasate în cadrul feței în vederea efectuării unei probe virtuale.
18. Contactul dintre mezialul lateralului 1.2. și distalul centralului 1.1. a fost deschis pentru a lăți dintele 1.2. și pentru a îngusta dintele 1.1., iar apoi s-a deschis contactul dintre dintele 1.1. și 2.1. pentru a permite modificările dorite ale lățimii dentare cu scopul de a permite deplasarea liniei mediane spre stânga pacientei.
19. Restaurările din disilicat de litiu; se observă tranzițiile de nuanță distincte și utilizarea texturii de suprafață terțiară orizontală și verticală pe porțelan pentru a crea iluzia simetriei.
Imaginea postoperatorie a restaurărilor din disilicat de litiu; s-a creat un zâmbet armonios cu aspect natural prin utilizarea planificării protetice 3D.

Referințe bibliografice:

1. Magne P, Versluis A, Douglas WH. Rationalization of incisor shape: experimental-numerical analysis. J Prosthet Dent. 1999;81(3):345-355.

2. Rufenacht CR. Fundamentals of Esthetics. Berlin: Quintessence Publishing; 1990:67-134.

3. Chiche GJ, Pinault A. Artistic and scientific principles applied to esthetic dentistry. In: Chiche GJ, Pinault A, eds. Esthetics of Anterior Fixed Prosthodontics. Chicago, IL: Quintessence Publishing; 1994:13-32.

4. Sieber C. Voyage: Visions in Color and Form. Berlin: Quintessence Publishing; 1994.

5. Gürel G. The Science and Art of Porcelain Laminate Veneers. Hanover Park, IL: Quintessence Publishing; 2003:61.

6. Johnston CD, Burden DJ, Stevenson MR. The influence of dental midline discrepancies on dental attractiveness ratings. Eur J Orthod. 1999;21(5):517-522.

7. Allen EP. Use of mucogingival surgical procedures to enhance esthetics. Dent Clin North Am. 1988;32(2):307-330.

8. Gillen RJ, Schwartz RS, Hilton TJ, Evans DB. An analysis of selected normative tooth proportions. Int J Prosthodont. 1994;7(5):410-417.

9. Heymann HO. The artistry of conservative esthetic dentistry. J Am Dent Assoc. 1987;spec no:14E-23E.

10. Levin EI. Dental esthetics and the golden proportion. J Prosthet Dent. 1978;40(3):244-252.

11. Lombardi RE. The principles of visual perception and their clinical application to dental esthetics. J Prosthet Dent. 1973;29(4):358-382.

12. Ward DH. Proportional smile design using the recurring esthetic dental (red) proportion. Dent Clin North Am. 2001;45(1):143-154.

13. Magne P, Belser U. Bonded Porcelain Restorations in the Anterior Dentition: A Biometric Approach. Hanover Park, IL: Quintessence Publishing; 2002.

14. Sesemann MR. Understanding and providing appropriate line angles to optimize smile design restorations. J Cosmet Dent. 2017;33(3):66-75.

15. Wells DJ. The lateral incisor: the unsung hero in smile design. AACD Journal. 1999;15(3):38-46.

16. Duchenne de Boulogne GB. The Mechanism of Human Facial Expression. Cambridge, UK: Cambridge University Press; 1990.

17. Magne P, Belser UC. Novel porcelain laminate preparation approach driven by a diagnostic mock-up. J Esthet Restor Dent. 2004;16(1):7-18.18. IPS e.max® Press Scientific Documentation. Schaan, Liechtenstein: Ivoclar Vivadent AG; 2011.

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!