CONTINUING EDUCATION: Diagnosticul cancerului oral – perspective

Originally published in Compendium, an AEGIS Property. All rights reserved. 

Diagnosticul cancerului oral – perspective

detectare precoce; conștientizarea personalului medical; 
educația pacienților; tehnologie 

The Future of Oral Cancer Diagnosis: Merging Provider Awareness, Patient Education, and Technology to Achieve Early Detection by Leonard B. Goldstein, DDS, PhD; Mai-Ly Duong, DMD, MPH, MAEd; Robert Levine, DDS; and Jack Dillenberg, DDS, MPH. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 40(4) April 2019. © 2019 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.

Traducere și redactare: Dr. Ioana Roșca, medic specialist

Despre autori:

Leonard B. Goldstein, DDS, PhD
Assistant Vice President for Clinical Education Development, 
Arizona School of Dentistry & Oral Health, 
A.T. Still University, Mesa, Arizona; 
The ATSU Center for the Future of the Health Professions

Mai-Ly Duong, DMD, MPH, MAEd
Assistant Professor, Arizona School of Dentistry & Oral Health, 
A.T. Still University, Mesa, Arizona; 
Private Practice, Phoenix, Arizona

Robert Levine, DDS
Director of Laser Dentistry, 
Arizona School of Dentistry & Oral Health, 
A.T. Still University, Mesa, Arizona; 
Founder, Global Laser Oral Health, LLC, Scottsdale, Arizona

Jack Dillenberg, DDS, MPH
Dean Emeritus, Arizona School of Dentistry & Oral Health, 
A.T. Still University, Mesa, Arizona; 
The ATSU Center for the Future of the Health Professions

Obiective studiate:

  • conturarea frecvenței cu care clinicienii și echipele medicale trebuie să practice screening-ul pentru cancerul oral;
  • explicarea metodelor și a modului de desfășurare a screening-ului oral de bază;
  • discutarea factorilor de diagnostic precum vizualizarea fluorescenței țesuturilor orale, biomarkerii salivari și analiza metabolomică.  

Screeningul pentru cancerul oral poate fi realizat de către membrii instruiți ai echipei medicale în doar câteva minute. Deoarece unele afecțiuni orale, mucozale prezintă un potențial ridicat de degenerare malignă, atenția trebuie concentrată asupra rolului important deținut de HPV, tehnologia fluorescentă și biomarkerii salivari în prevalența și diagnosticul cancerelor orale și oro-faringiene.  

În plus, prezentul articol examinează folosirea luminii fluorescente în screening, analizează biomarkerii salivari ca unealtă de diagnostic și prognostic în cazurile de carcinom cu celule scuamoase și potențialul analizei metabolomice pentru țesuturile orale. 

Autorii încurajează medicii dentiști să abordeze cu pacienții lor subiectul factorilor de risc și al modului de viață care predispun la cancer oral.

Cancerul oral continuă să aibă un efect tragic asupra sănătații, vieții și mortalității. Asociația Americană a Cancerului (American Cancer Society) a declarat 51,540 cazuri noi de cancer oral numai în 2018 cu 10,030 decese.1 În ciuda conștientizării continue a medicilor, numerele continuă să crească în fiecare an. Prin natura profesiei, medicii dentiști și ceilalți membri ai echipei stomatologice au oportunitatea identificării precoce a leziunilor suspecte și, prin urmare, dețin și responsabilitatea pacienților lor.

Un screening eficient durează câteva minute și poate fi efectuat de către membrii instruiți ai echipei. În plus, această scurtă examinare are un impact pozitiv asupra sănătății pacientului, determinându-l pe acesta să aprecieze și mai mult gradul de implicare al personalului stomatologic. De asemenea, membrii echipei pot educa pacienții cu privire la factorii de risc ai cancerului oral, recomandând măsuri preventive. Este foarte important ca personalul medical și cei care oferă servicii de asigurări medicale să colaboreze pentru a crea o strategie ce poate reduce sau chiar elimina apariția cancerului.

Deși s-au făcut eforturi semnificative pentru sporirea depistării precoce, ratele de supraviețuire la 5 ani și prognosticul carcinomului oral cu celule scuamoase (Oral Squamos Cell Carcinoma, OSCC) nu s-au îmbunătățit, diagnosticarea întârziată fiind principalul motiv.2 Cauzele acestei întârzieri pot include: un screening inadecvat sau lipsa acestuia, prețul crescut al testelor de diagnostic și al biopsiilor, lipsa educației personalului medical sau faptul că, în lipsa durerii, pacienții nu consideră că „ceva este în neregulă”. Diagnosticul precoce și tratamentul în fazele cât mai incipiente sunt esențiale pentru creșterea prognosticului și a ratelor de supraviețuire. 

În prezent, metodologiile folosite în diagnosticarea și detectarea OSCC impun efectuarea biopsiei pentru confirmare. Colorația vitală, fotodinamica și citologia (test Papanicolau și tehnica brush-biopsy) pot fi de ajutor, fiind folosite din ce în ce mai mult. Biomarkerii salivari și analiza metabolomică vor putea ajuta, în viitor, la detectarea timpurie, oferind metode non-invazive și accesibile financiar pentru a evalua condiția fiziologică, dar și patologică în stadiile inițiale.3

Biopsia cu perie (brush biopsy) este o procedură în general nedureroasă, prin care sunt colectate celule epiteliale profunde pe peria concepută special în acest scop și care se trimite ulterior unui laborator de anatomie patologică. Această metodă poate ajuta la diagnosticul leziunilor albe orale, eliminând unele probleme întâlnite la frotiurile pentru testul Papanicolau. De exemplu, acestea din urmă nu au reușit să identifice celulele displazice în leucoplazii, deoarece leziunile albe orale au un strat mai gros de keratină decât cele cervicale.4 Totuși, biopsia cu perie nu poate asigura diagnosticul definitiv. Biopsia incizională rămâne metoda de elecție pentru confirmare.5

Examinarea completă a cavității și a structurilor învecinate rămâne una dintre cele mai eficiente metode de depistare precoce a patologiilor orale și de identificare timpurie a afecțiunilor sistemice. Screening-ul de bază pentru cancerul oral include inspecția minuțioasă a țesuturilor orale, însoțită de palpare, inclusiv a regiunilor învecinate. Deoarece afecțiunile orale și mucozale pot maligniza, este vital ca personalul medical să fie conștient de rolurile importante deținute de HPV (Human Papillomavirus), tehnologia fluorescentă și biomarkerii salivari în prevalența și, respectiv, diagnosticul cancerelor orale și oro-faringiene.

Virusul papiloma uman și cancerele din sfera oro-maxilo-facială

HPV este cea mai comună boală cu transmitere sexuală în Statele Unite ale Americii. Principala cale de transmitere este prin contactul tegumentelor; prin urmare, virusul se poate transmite și direct, prin sărut, sau indirect, prin folosirea de obiecte contaminate (tacâmuri, pahare, etc), pe lângă calea sexuală. Centrul American de Prevenție și Control al Bolilor (Disease Control and Prevention, CDC) raportează că 80% dintre americani sunt expuși la HPV în timpul vieții; totuși aproximativ 99% dintre acești indivizi se vindecă (virusul dispare în timp) datorită unui sistem imunitar sănătos.6 Cei care nu depășesc infecția inițială prezintă un risc crescut de negi (veruci) genitali, și chiar cancer. Pe lângă cancerul cervical, HPV poate cauza cancer vaginal, anal, al penisului sau oral și oro-faringian. S-a demonstrat că tulpinile HPV-16 și HPV-18 au o strânsă legătură cu cancerul cervical, și că se descriu aproximativ 40 tulpini HPV ce pot afecta gâtul și cavitatea orală, cauzând neoplasm.1

Nu există nici o metodă prin care se pot identifica pacienții cu HPV care vor dezvolta cancer (fig. 1). Se estimează că HPV este asociat în prezent cu peste 9000 cazuri de cancer în zona capului și gâtului în America. Boala este de 4 ori mai prevalentă la femei decât la bărbați. Deși corelația între HPV și cancerul oro-faringian a fost propusă pentru prima oară în 1983,7 o meta-analiză recentă a demonstrat o relație cauzală între ADN-ul virusului papiloma uman și cancerul oral.8 Este posibil ca și criptele amigdaliene și pungile parodontale adânci să se comporte ca rezervoare, de unde și prevalența crescută a cancerelor amigdaliene cauzate de HPV. În prezent, nu există teste care să determine statusul HPV al pacienților, și nici o metodă prin care HPV să poată fi identificat în mediul oral sau la nivelul gâtului. Dar este disponibil un vaccin sigur și eficace, care administrat grupurilor de vârstă recomandate, protejează împotriva bolilor, inclusiv a cancerelor, cauzate de HPV. 

CDC recomandă administrarea a două doze de vaccin la pacienții cu vârste cuprinse între 11-12 ani, băieți și fete, pentru a preveni cancerul cervical și alte neoplasme genitale mai puțin comune. În prezent, există 3 vaccinuri aprobate de FDA (US Food and Drug Aministration) pentru protecția împotriva HPV, unul fiind disponibil în Statele Unite. În plus, în octombrie 2018, FDA a aprobat o indicație suplimentară pentru Gardasil 9 (vaccin HPV 9-valent, recombinant), acesta putând fi administrat ambelor sexe, între 27-45 ani. Vaccinurile protejează împotriva HPV – tulpinile 16 și 18, acestea fiind răspunzătoare pentru neoplasme cervicale, vulvare și anale. Două dintre vaccinurile disponibile protejează și împotriva tulpinilor 6 și 11, ce cauzează verucile genitale. Este posibil ca acest vaccin să protejeze și împotriva cancerelor orale, pentru că previne infecția inițială cu HPV ce poate determina acest tip de boală. Studii conduse în 2013, 2014 și 2016 au demonstrat că aceste vaccinuri sunt la fel de sigure ca orice altele și nu afectează fertilitatea.9

Toate vaccinurile pot avea efecte adverse; însă cele care pot apărea în cazul vaccinurilor anti-HPV sunt atât de rare, încât, până acum nu au fost raportate. CDC confirmă că HPV cauzează 70% dintre cancerele oro-faringiene din Statele Unite. Dintre acestea, 60% sunt cauzate de HPV-16, infecție ce poate fi prevenită prin administrarea vaccinului. Mai mult ca oricând, este important ca medicii dentiști să își unească forțele cu pediatrii și doctorii de familie pentru a discuta vaccinul anti-HPV, precum și indicațiile corecte ale acestora.

Deoarece prevalența neoplasmelor oro-faringiene este în creștere, atât medicii stomatologi, cât și cei generaliști trebuie să fie informați în legătură cu bolile cu transmitere sexuală și comportamentele sexuale cu risc înalt. De asemenea, aceștia ar trebui să se simtă confortabil să discute cu pacienții despre strategii de prevenție. În literatura de specialitate există ghiduri care s-au dovedit a fi de succes cu privire la educația pacienților și a părinților despre HPV și cancer.10,11

Fluorescența țesuturilor orale

Deși cavitatea orală este o zonă accesibilă inspecției și vizualizării directe, multe carcinoame din această regiune sunt diagnosticate târziu, în stadiul III sau chiar IV. Diagnosticarea întârziată reduce șansa de supraviețuire la 5 ani la 57%, agravând morbiditatea și mortalitatea bolii12 (conform rezultatelor oferite de agenția americană de monitorizare, epidemiologie și deces, această rată este de 65%13). Examinarea convențională a cavității orale la lumină albă încă reprezintă standardul de aur pentru depistarea și monitorizarea carcinomului oral cu celule scuamoase. Inspecția include analiza schimbărilor de textură a suprafeței, de culoare, de mărime, de integritate tisulară mucozală și de mobilitate a țesuturilor.14

Mucoasa orală este alcătuită din două straturi – epiteliul și stroma. Epiteliul este un țesut scuamos stratificat ce conține celule scuamoase bazale, superficiale și intermediare. Stroma este alcătuită din țesut conjunctiv, în principal colagen, și capilare. La exterior poate fi prezent un strat de keratină. Anumite tipuri de mucoasă orală sunt keratinizate, altele pot deveni keratinizate ca urmare a traumei cronice sau a anumitor boli.

Fiecare celulă din corpul uman conține molecule capabile de auto-fluorescență, mai ales când sunt activate cu anumite unde luminoase.15 Gradul de fluorescență emis de țesutul viu este foarte mic. Totuși, dacă se utilizează lumină albastră sau violet într-o cameră întunecoasă iar clinicianul folosește ochelari care filtrează toată lumina reflectată, permițând doar transmiterea undelor emise de țesuturile fluorescente, auto-fluorescența este foarte ușor de observat. Lungimile de undă (excitation emission matrix [EEM]) care determină ca țesuturile să emită cea mai mare fluorescență sunt cuprinse între 400-600 nm, de ex. lumina violet și cea albastră.

Reducerea morbidității și a mortalității OSCC depinde de abilitatea de a recunoaște acele condiții cu potențial malign, deoarece 50% din cazurile de cancer sunt precedate de aceste leziuni. Asocierea între dezvoltarea neoplasmelor și pierderea fluorescenței normale a țesuturilor a fost demonstrată pentru variate țesuturi și organe.16,17 În mare, se crede că pierderea auto-fluorescenței reflectă schimbările complexe morfologice și biochimice tipice carcinogenezei scuamo-epiteliale.18,19

Tehnologia bio- sau auto-fluorescentă (fig. 2) presupune un mecanism ce utilizează fluorescența naturală a țesuturilor pentru a spori eficiența inspecției mucoasei orale sau a regiunii de examinat și diagnosticarea precoce a leziunilor potențial maligne.16-20

Tehnologia cu auto-fluorescență utilizează fluoroforii prezenți în mod natural în țesut pentru a identifica anomaliile tisulare. Fluoroforii includ complexe de aminoacizi, colagen, keratină și coenzimele FAD (flavin adenine dinucleotid) și NADH (nicotinamide adenine dinucleotide).18 Abilitatea de a identifica modificări displazice ale țesuturilor moi orale permite clinicienilor să trateze leziunile înainte să se producă schimbări ireversibile, cu alte cuvinte înainte ca membrana bazală să fie deja afectată. De aceea, această metodă adjuvantă accentuează senzitivitatea examinării orale vizuale și poate fi extrem de eficientă în cazul pacienților cu risc crescut.

Proteinele din țesuturi absorb lumina auto-fluorescentă, producând o reacție vizuală prin emiterea unei alte lungimi de undă (405-460nm) ce poate avea semnificație diagnostică.18 Rolurile vizualizării fluorescenței directe sunt: 

(1) detectare (screening);
(2) ghidarea unei biopsii;
(3) delimitarea marginilor de incizie chirurgicală;
(4) monitorizare. 

Tehnologia auto-fluorescentă sau tehnologia cu lumină în bandă îngustă este o metodă complementară a clasicei inspecții și a palpării, dar fără să le înlocuiască. Este în mod fundamental diferită de reflexia luminii albe.18 Pentru a putea utiliza cu succes tehnologiile fluorescente trebuiesc înțelese variațiile normale ale țesuturilor sănătoase, ale celor traumatizate, inflamate, dar și caracteristicile unor afecțiuni ce pot mima variații displazice.17,21 Pe scurt, pierderea auto-fluorescenței reflectă schimbările complexe ce au loc la nivel morfologic si biochimic, tipice carcinogenezei scuamo-epiteliale.17-19,21

Reflexia difuză este modul în care ochiul liber percepe obiectele în lumină albă. Fotonii luminoși pătrund într-un obiect, sunt răspândiți sau reflectați de pe obiect, întorcându-se la ochi. Aceste lungimi de undă nu sunt primele absorbite. Lumina albă este compusă din toate lungimile de undă ale spectrului de lumină vizibilă (bleu, verde, galben, roșu). Lungimile scurte de undă, cum este cea albastră, sunt puternic absorbite de țesutul mucozal.21 Fotonii de lumină albastră sunt aproape în întregime absorbiți și foarte puțini ies din țesut.

Când țesutul este iluminat cu lumina unei lungimi de undă potrivită, cunoscută și sub denumirea de EEM (sau intensitatea luminii diodei emițătoare de lumină [LED]), lumina intră în țesut la fel ca în cazul reflexiei, dar este absorbită de anumite molecule din țesut numite fluorofori. Acești fluorofori absorb stimulul de lumină albastră și apoi reemit lumină la o lungime de undă mai lungă. Lumina albastră stimulează fluoroforii atât din ​​epiteliu, cât și din stromă.

Fluorescența naturală din țesut este relativ slabă, mult mai puțin strălucitoare decât lumina reflectată în albastru și poate fi vizualizată cu ajutorul unor sisteme de filtrare care blochează lumina albastră mai intensă.21 Aceste sisteme de filtrare optimizează contrastul între țesuturile normale și cele alterate. Fluoroforii din epiteliu și stromă au fluorescență verde când sunt iluminați cu lumină albastră. Smalțul dinților are fluorescența mai puternică decât orice altă structură din cavitatea orală.

Așadar, de ce este fluorescența un instrument util pentru screening-ul țesuturilor moi orale? Anumite modificări biochimice, morfologice și de mediu pot însoți uneori procesul bolii. Proprietățile de absorbție naturale ale țesutului pot fi alterate, ducând la modificări ale fluorescenței. Auto-fluorescența este întotdeauna evaluată în raport cu țesutul adiacent din câmpul vizual.15,22,23

Unul dintre fluoroforii principali din mucoasa orală este FAD, principalul responsabil de fluorescența epitelială sub lumină albastră. Este o coenzimă implicată în ciclul Krebs, fiindcorelată cu activitatea metabolică celulară. Când o celulă metabolizează activ, există o concentrație mai mică de FAD. Prin urmare, comportamentul țesutului extrem de displazic se va corela cu o activitate metabolică crescută, concentrații mai mici de FAD și o scădere a nivelului de fluorescență violet închis sau neagră (fiind emisă lungimea de undă mai lungă).24,25 Astfel, metabolismul celular este o componentă cheie în comportamentul luminos fluorescent al țesutului. Ambele coenzime, atât FAD, cât și NADH sunt corelate cu activitatea metabolică celulară. Doar FAD este stimulat de lumina albastră. Creșterea oxidării glucozei se va corela cu o creștere a NADH și o scădere a FAD, așa cum s-a menționat anterior.16,26

Un alt fluorofor principal pentru fluorescența stromală este colagenul împreună cu legăturile colagenice încrucișate ce ajută la menținerea integrității structurale a matricii de colagen. Reticulele de colagen capătă fluorescență atunci când sunt sub lumina albastră. Pe măsură ce displazia progresează, matricea de colagen începe să se descompună, permițând invazia membranei bazale; astfel, apare o scădere a activității fluorescente.16,26 O creștere a aportului de sânge în zonele cu activitate intensă a celulelor displazice va genera o micro-vascularizare suplimentară a stromei, sporind astfel absorbția de lumină. La rândul său, aceasta are drept consecință o scădere netă a fluorescenței.27,28

 

Implementarea și utilizarea tehnologiilor bio-fluorescente necesită o curbă de învățare. Instruirea și experiența în recunoașterea țesutului normal versus modificat sub fluorescență este vitală. Pe de altă parte, modelele fluorescente normale nu trebuie greșit precepute ca fiind displazice. Palatul dur va avea o culoare mai omogenă decât limba, de obicei verde pal, deoarece conține atât de multe papile minuscule. Papilele filiforme vor avea o fluorescență mai strălucitoare decât fungiformele, din cauza diferenței de flux sangvin.

Tehnologia fluorescentă are multe beneficii, fiind o tehnică non-invazivă ce nu necesită colorare sau clătire, nu interferă și nu compromite niciun alt test de diagnostic sau protocol terapeutic, este rapidă și ușor de utilizat cu o pregătire adecvată. În cele din urmă, poate fi un mod convenabil de colectare a informațiilor suplimentare care pot conduce la un diagnostic corect și cât mai precoce.16

Biomarkerii salivari

Biomarkerii reprezintă semnături moleculare unice pentru o anumită boală (de ex. OSCC). Aceștia au fost definiți de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind orice substanță, structură sau proces ce poate fi măsurată în organism sau în produsele sale și influențează sau prezice incidența sau rezultatul unei boli.28 Un biomarker este un indicator măsurat, obiectiv evaluat, al proceselor biologice normale și al celor patologice sau al răspunsurilor farmacologice la intervenția terapeutică.29

De exemplu, biomarkerii precum interleukina-1b (IL-1b) și interleukina-8 (IL-8) sunt asociați cu detectarea carcinomului scuamo-celular.30 Analiza biomarkerului salivar pentru OSCC reprezintă un progres major în diagnosticarea acestui neoplasm, utilizată din ce în ce mai mult în cercetare. Se preconizează că biomarkerii salivari vor deveni un instrument puternic nu doar pentru diagnosticul, dar și pentru prognosticul SCC oral (fig. 3).

Deși atrăgătoare, ideea că mai mulți biomarkeri vor amplifica screening-ul și acuratețea diagnosticului este neadevărată.31 Fundamentul biomarkerilor constă în simpla idee că bolile perturbă metabolismul normal, iar indicatorii chimici rezultați sunt specifici anumitor afecțiuni.32 De exemplu, rata de sedimentare a hematiilor (VSH) este un indicator universal al inflamației, precum și al anumitor tipuri de cancer. Dar VSH-ul nu poate identifica o boală specifică.33 Inflamarea gingivală și cancerul oral pot crește VSH-ul, dar nu se poate afla cu siguranță care dintre cele două a generat creșterea.34,35 Prin urmare, VSH-ul nu este o metodă foarte specifică. Indicând doar că există o problemă, VSH-ul prezintă de multe ori valori fals pozitive pentru cancer și este total ineficient ca screening pentru o boală anume. Cu toate acestea, testul de VSH poate reprezenta primul pas în excluderea unei probleme. Cu alte cuvinte, un VSH normal nu califică pacientul pentru următoarea rundă de screening, permițând astfel medicului să liniștească pacientul și să se concentreze asupra celor cu risc ridicat. În schimb, pacienții cu un VSH crescut vor necesita teste suplimentare pentru a maximiza acuratețea detectării unor afecțiuni specifice.

Într-o succesiune de pași analitici, valoarea informațională a biomarkerilor pentru depistarea bolilor poate fi maximizată fără a necesita creșterea cantitativă a acestora. Este timpul pentru eficientizarea screening-ului, mai degrabă decât elaborarea unor programe de screening mari și costisitoare. Medicina personalizată poate deveni accesibilă și financiar pentru cât mai mulți pacienți, îmbunătățind în același timp acuratețea.

În timp ce clinicienii s-ar putea confrunta cu rezultate fals negative, acestea ar putea fi echilibrate prin îmbunătățirea specificității dacă, în cadrul procesului de detectare se ia în considerare rata de probabilitate. Fiecare proiect de screening trebuie evaluat considerând echilibrul dintre rezultatele fals pozitive și negative, precum și posibilele erori.

Viitoarele cercetări ar trebui să compare acuratețea oferită de biomarkerii independenți versus biopsia standard. Costurile de îngrijire și riscurile de rezultate fals pozitive ar trebui cuantificate în costuri de utilități, rentabilitate, calitatea vieții, vieți salvate și ani salvați.36-38

Știința metabolomică

Celulele vii conțin numeroși metaboliți, derivați din variate activități metabolice. Aceștia reprezintă produsul final al proceselor biochimice celulare, cum ar fi transcripția genetică, translația ARNm, sinteza proteică și reacțiile enzimatice metabolice. Știința identificării comprehensive și a cuantificării acestor metaboliți se numește metabolomie. Un studiu condus de către Wang et al a identificat 5 metaboliți salivari (biomarkeri) cu senzitivitate crescută în diagnosticul stadiilor incipiente (I și II) de OSCC: propionilcolina, acetilfenilalanina, sfinganina, fitosfingozina și s-sarboximetil-l-cisteina.36-38

În era biologică modernă, cercetarea omică reprezintă un nou instrument de observare a biomarkerilor, concentrată asupra unui set larg de molecule. Genomica (genom), transcriptomica (transcriptom), proteomica și metabolomica reprezintă tehnici ce permit o înțelegere facilă și sistematică a sistemului biologic complex. 

Abordarea omică este foarte diferită de cea convențională, fiind din ce în ce mai des utilizată în variate aplicații clinice pentru studiul atât al proceselor fiziologice, cât și al condițiilor patologice. Aceste tehnologii -omice se comportă mai bine în studii biologice de mari dimensiuni, ce explorează o descriere detaliată a unor patologii, de la genom la metabolom.39Analizele -omice pot ajuta clinicienii să înțeleagă mai bine procesul complex al transformării stării pre-maligne în neoplasm. Din punct de vedere al diagnosticului, evaluarea căilor metabolice alterate asociate cu starea de boală poate ajuta la scăderea mortalității și a morbidității.

Deși analizele metabolomice în conexiune cu OSCC se află încă în stadii incipiente, s-au făcut deja constatări importante, inclusiv cu privire la anumite funcții fiziologice. În cercetarea cancerelor orale, abordarea metabolomică a oferit perspective noi asupra metabolismului malign, fiind identificate anumite căi metabolice specifice proceselor neoplazice. Scopul viitoarelor cercetări metabolomice asupra țesuturilor orale include stabilirea unui diagnostic mai precis pentru un tratament sigur și eficient, dar și a unor strategii de prevenție.

Concluzii

Utilizarea tehnologiilor avansate continuă să fie studiată și analizată, ceea ce face ca viitorul diagnosticului cancerului oral să fie promițător. În prezent sunt foarte multe metode prin care personalul medical poate să combată cancerul din zona capului și gâtului – de la detectare, diagnostic și până la tratament.

În primul rând, medicilor și personalului medical ar trebui să li se efectueze un screening o dată pe an, în cazul în care nu există factori de risc; în caz contrar, este indicat de mai multe ori pe an. Astfel, continuând analogia, dacă medicii au mai mare grijă de sănătatea lor, sfaturile și indicațiile pe care ei le vor da pacienților capătă și mai multa însemnătate.

În al doilea rând, trebuie realizată educația medicilor și asistentelor în ceea ce privește metodele de screening de bază, prin inspecție vizuală și palpare. Acesta trebuie efectuat o dată pe an, sau mai des dacă pacienții prezintă factori de risc moderat sau înalt.În ceea ce privește riscurile, medicii trebuie să fie la curent cu informațiile despre factorii de risc și cei comportamentali pentru cancerele din sfera oro-maxilo-facială și să fie pregătiți să ghideze pacienții în combaterea și renunțarea la cei specifici OSCC. Educând pacienții despre factori de risc, obiceiuri și alegeri, medicii pot crește nivelul de cultură medicală și educație sanitară a comunității.

Fig. 1 Micrografie elecronică a unui papiloma-virus uman în colorație negativă. (This image is a work of the National Institutes of Health, part of the US Dept of Health and Human Services and, as a work of the US federal government, is in the public domain. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Papilloma_Virus_(HPV)_EM.jpg)
Fig. 2 Micrografie a unei mostre de țesut. Iluminarea ultravioletă cauzează autofluorescența fibrelor. Imaginea a fost obținută printr-un filtru albastru pentru a bloca iluminarea directă și include nouă imagini lipite pentru a crea o imagine panoramică. Fibrele individuale au lățime de 10 μm (Permission is granted to copy, distribute, and/or modify this document under the terms of the GNU Free Documentation License, Version 1.2 [https://commons.wikimedia.org/wiki/Commons:GNU_Free_Documentation_License,_version_1.2] or any later version published by the Free Software Foundation; with no Invariant Sections, no Front-Cover Texts, and no Back-Cover Texts. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:PaperAutofluorescence.jpg).
Fig. 3 Tuburi test cu vârfuri colorate diferit: cele mov sunt pentru hemoleucogramă, VSH, hemoglobină glicozilată, pe când cele verzi testează și pentru amoniac. (This image is licensed under public domain and is a work of the US government. In general, under section 105 of the Copyright Act, such works are not entitled to domestic copyright protection under US law. http://www.freestockphotos.biz/stockphoto/17099).

1. Cancer Statistics Center. Oral cavity and pharynx. American Cancer Society website. https://cancerstatisticscenter.cancer.org/#!/cancer-site/Oral%20cavity%20and%20pharynx. Accessed March 4, 2019.

2. American Cancer Society. Cancer Facts & Figures 2018. Atlanta, GA: American Cancer Society; 2018. https://www.cancer.org/content/dam/cancer-org/research/cancer-facts-and-statistics/annual-cancer-facts-and-figures/2018/cancer-facts-and-figures-2018.pdf. Accessed March 12, 2019.

3. Boguspour N, Goldstein LB. Oral cancer diagnosis: from biopsy to metabolomics. EC Dental Science. 2018;17(6):800-803.

4. Rajput DV, Tupkari JV. Early detection of oral cancer: PAP and AgNOR staining in brush biopsies. J Oral Maxillofac Pathol. 2010;14(2):52-58.

5. Sciubba JJ. Improving detection of precancerous and cancerous lesions. Computer-assisted analysis of the oral brush biopsy. U.S. Collaborative Oral CDx Study Group. J Am Dent Assoc. 1999;130(10):1445-1457.

6. National Center for HIV/AIDS, Viral Hepatitis, STD, and TB Prevention. Genital HPV Infection – CDC Fact Sheet. Centers for Disease Control and Prevention website. July 2017. https://www.cdc.gov/std/hpv/HPV-FS-July-2017.pdf. Accessed March 4, 2019.

7. Khangura RK, Sengupta S, Sircar K, et al. HPV involvement in OSCC: correlation of PCR results with light microscopic features. J Oral Maxillofac Pathol. 2013;17(2):195-200.

8. Chaitanya NC, Allam NS, Gandhi Babu DB, et al. Systematic meta-analysis on association of human papilloma virus and oral cancer. J Cancer Res Ther. 2016;12(2):969-974.

9. Human Papillomavirus (HPV). Questions and Answers. Centers for Disease and Prevention website. August 23, 2018. https://www.cdc.gov/hpv/parents/questions-answers.html. Accessed March 12, 2019.

10. Khariwala SS, Moore MG, Malloy KM, et al. The “HPV Discussion”: effective use of data to deliver recommendations to patients impacted by HPV. Otolaryngol Head Neck Surg. 2011;153(4);518-525.

11. Lee JS, Somerman MJ. The importance of oral health in comprehensive health care. JAMA. 2018;320(4):339-340.

12. Carvalho AL, Nishimoto IN, Califano JA, Kowalski LP. Trends in incidence and prognosis for head and neck cancers in the United States: a site-specific analysis of the SEER database. Int J Cancer. 2005;114 (5):806-816.

13. Surveillance, Epidemiology, and End Results Program. Cancer Stat Facts: Oral Cavity and Pharynx Cancer. National Cancer Institute website. https://seer.cancer.gov/statfacts/html/oralcav.html. Accessed March 12, 2019.

14. Reibel J. Prognosis of oral pre-malignant lesions: significance of clinical, histopathological, and molecular biological characteristics. Crit Rev Oral Biol Med. 2003;14(1):47-62.

15. Williams PM, Poh CF, Hovan AJ, et al. Evaluation of a suspicious oral mucosal lesion.J Can Dent Assoc. 2008;74(3):275-280.

16. Pavlova L, Williams M, El-Naggar A, et al. Understanding the biological basis of autofluorescence imaging for oral cancer detection: high-resolution fluorescence microscopy in viable tissue. Clin Cancer Res. 2008;14(8):2396-2404.

17. Falk GW. Autofluorescence endoscopy. Gastrointest Endosc Clin N Am. 2009;19(2):209-220.

18. Roblyer D, Kurachi C, Stepanek V, et al. Objective detection and delineation of oral neoplasia using autofluorescence imaging. Cancer Prev Res (Phila). 2009;2(5):423-431.

19. Cånjău S, Todea DCM, Sinescu C, et al. Fluorescence influence on screening decisions for oral malignant lesions. Rom J Morphol Embryol. 2018;59(1):203-209.

20. De Veld DC, Witjes MJ, Sterenborg HJ, Roodenburg JL. The status of in vivo autofluorescence spectroscopy and imaging for oral oncology. Oral Oncol. 2005;41(2):117-131.

21. Awan KH, Morgan PR, Wamakulasuriga S. Evaluation of an autofluorescence based imaging system (VELscope) in the detection of oral potentially malignant disorders and benign keratoses. Oral Oncol. 2011;47(4):274-277.

22. Poh CF, Zhang L, Anderson DW, et al. Fluorescence visualization detection of field alterations in tumor margins of oral cancer patients. Clin Cancer Res. 2006;12(22):6716-6722.

23. Truelove EL, Dean D, Maltby S, et al. Narrow band (light) imaging of oral mucosa in routine dental patients. Part 1: assessment of value in detection of mucosal changes. Gen Dent. 2011;59(4):281-289.

24. Farah C. Technologies enable early and accurate oral cancer detection. Dent Today. April 2016. https://www.dentistrytoday.com/news/todays-dental-news/item/902-technologies-enable-early-and-accurate-oral-cancer-detection?highlight=WyJvcmFzY29wdGljIiwib3Jhc2NvcHRpYydzIl0=. Accessed March 4, 2019.

25. Schwarz RA, Richards-Kortum RR, Gillenwater AM. Fluorescence and reflectance spectroscopy for detection of oral dysplasia and cancer. In: Wong BF, Ilgner J, eds. Biomedical Optics in Otorhinolaryngology. New York, NY: Springer; 2016:431-449.

26. Prahl S. Optical absorption of hemoglobin. https://omlc.org/spectra/hemoglobin/. Accessed March 4, 2019.

27. Zheng W, Li D, Zeng Y, et al. Two-photon excited hemoglobin fluorescence. Biomed Opt Express. 2010;2(1):71-79.

28. Bano S, David MP, Indira AP. Salivary biomarkers for oral squamous cell carcinoma: an overview. IJSS Case Rep Rev. 2015;1(8):39-45.

29. Spielmann N, Wong DT. Saliva: diagnostics and therapeutic perspectives. Oral Dis. 2011;17(4):345-354.

30. Santosh AB, Jones T, Harvey J.A review of oral cancer biomarkers: understanding the past and learning from the present. J Cancer Res Ther. 2016;12(2):486-492.

31. Kraemer HC. Evaluating Medical Tests: Objective and Quantitative Guidelines. 1st ed. Newbury Park, CA: Sage Publications, Inc.; 1992.

32. Schafer CA, Schafer JJ, Yakob M, et al. Saliva diagnostics: utilizing oral fluids to determine health status. Monogr Oral Sci. 2014;24:88-98.

33. Fuentes L, Yakob M, Wong DT. Emerging horizons of salivary diagnostics for periodontal disease. Br Dent J. 2014;217(10):567-573.

34. Feller L, Altini M, Khammissa RA, et al. Oral mucosal immunity. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol. 2013;116(5):576-583.

35. Feller L, Altini M, Lemmer J. Inflammation in the context of oral cancer. Oral Oncol. 2013;49(9):887-892.

36. Wang Q, Gao P, Wang X, Duan Y.The early diagnosis and monitoring of squamous cell carcinoma via saliva metabolomics. Sci Rep. 2014;4:6802. doi: 10.1038/srep06802.

37. Ayanian JZ, Markel H. Donabedian’s lasting framework for health care quality. N Engl J Med. 2016;375(3):205-207.

38. Menke JM, Roy D. Better disease screening with fewer biomarkers. Mesa, AZ: A.T. Still Research Institute. In press.39. Wei J, Xie G, Zhou Z, et al. Salivary metabolite signatures of oral cancer and leukoplakia. Int J Cancer. 2001;129(9):2207-2217.

39. Wei J, Xie G, Zhou Z, et al. Salivary metabolite signatures of oral cancer and leukoplakia. Int J Cancer. 2001;129(9):2207-2217.

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!