Importanța dimensiunilor implantare

Originally published in Compendium, an AEGIS Property. All rights reserved. 

Lățimea și lungimea implantului dentar: cât de mult influențează dinamica stabilității?

Do Dental Implant Width and Length Matter? By Edmond Bedrossian, DDS. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 41(7) July/August 2020. © 2020 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.
Traducere și redactare: Lector Univ. Dr. Blanka Petcu

Acest articol revizuiește literatura contemporană cu privire la osteointegrarea implantului dentar, cu intenția de a prezenta clinicienilor informațiile științifice legate de parametrii biomecanici și limitările implanturilor endoosoase și a componentelor lor în cursul fazei de osteointegrare, precum și comportamentul lor odată cu instaurarea forțelor ocluzale.

Obținerea unor rezultate previzibile în stomatologia implantară necesită nu numai o înțelegere a protocoalelor chirurgicale și protetice, ci și cunoașterea biologiei osoase. În ceea ce privește stabilitatea implantului, există o diferență între implanturile osteointegrate și cele ne-osteointegrate. Stabilitatea primară sau mecanică în momentul plasării implantului este diferită de cea secundară sau biologică. Calitatea osului, lungimea și lățimea implantului influențează deopotrivă dobândirea stabilității primare. 

Atunci când plasează implanturi endoosoase, obiectivul chirurgului este de a obține apoziție osoasă pe suprafața oxidului de titan, fără un strat de țesut conjunctiv interpoziționat. Aceasta este cunoscută sub denumirea de osteointegrare. Pentru a obține osteointegrarea, este esențială dobândirea în cadrul osteotomiei a stabilității primare a implantului endoosos.  Osteointegrarea se realizează în perioada de vindecare prin limitarea microdeplasărilor de până la 100 µm din cadrul spațiului dintre suprafața implantului și peretele osteotomiei.1,2 Lipsa stabilității inițiale datorată microdeplasărilor excesive este considerată a fi o cauză a eșecului implantar.3-5 

Chrcanovic și colab au subliniat că eșecurile implantare timpurii și tardive erau legate de lipsa stabilității inițiale și a valorilor reduse de cuplu de inserție.6 Prin urmare, în momentul plasării implantului este esențială obținerea stabilității implantare.

Stabilitatea primară, cunoscută și sub denumirea de stabilitate mecanică, trebuie diferențiată de cea secundară sau biologică necesară după perioada de vindecare de 3-6 luni, pentru supraviețuirea pe termen lung a unui implant.7-9 Stabilitatea primară este definită ca lipsa de mobilitate a unui implant, plasat în interiorul unei osteotomii, în momentul inserării implantului.9 Deși se dorește o adaptare perfectă a implantului în osteotomie, clinicienii trebuie să fie precauți pentru a evita stresul compresiv excesiv asupra osului ce poate conduce la necroză și la lipsa osteointegrării implantului.10

Când se încearcă obținerea stabilității primare trebuie considerați diferiți factori precum calitatea osului, prepararea osteotomiei, forma implantului, consolidarea suprafeței implantului, dar și lățimea și lungimea implantului.11 Scopul acestui articol este de a discuta efectele densității osoase corelate cu lungimea și diametrul implantar asupra stabilității primare în momentul plasării implantului și după osteointegrare.

CUPLUL DE INSERȚIE (IT) & COEFICIENTUL STABILITĂȚII IMPLANTARE (ISQ)

Utilizarea unui protocol standardizat pentru documentarea stabilității implantului este avantajoasă pentru echipa implantară. Evaluarea obiectivă a stabilității implanturilor se poate realiza prin măsurarea și documentarea cuplului de inserție (insertion torqueIT) și a valorii coeficientului de stabilitate a implantului (implant stability quotient, ISQ) în direcție mezio-distală și oro-vestibulară deopotrivă.

Valoarea IT este considerată în general parametrul pentru evaluarea stabilității inițiale a unui implant în momentul inserției. IT determină stabilitatea rotațională a implantului. Stabilitatea implantului este direct legată de stabilitatea rotațională în momentul inserției.12,13 Valorile IT cuprinse între 25-42Ncm sunt recomandate în mod obișnuit pentru a preveni microdeplasările implantului în cursul fazei de vindecare,14-16 îndeosebi dacă se ia în considerare încărcarea imediată cu o restaurare provizorie. 

Valoarea ISQ este o metodă utilizată pentru măsurarea rigidității implantului în os.17,18 Barewal și colab au declarat că ISQ oferă informații cu privire la stabilitatea axială a implantului în cursul plasării implantului și după vindecare, iar cea mai valoroasă informație clinică se obține atunci când determinările IT și ISQ sunt utilizate combinat.19

CALITATEA OSULUI

În 1985, Lekholm & Zarb au clasificat calitatea osului. Raportul lor descriptiv examina raportul dintre osul cortical și cel trabecular în diferite regiuni ale maxilarului și ale mandibulei.20 Alte rapoarte au dezbătut influența osului mai dens asupra stabilității primare.21,22 Trebuie menționat că literatura contemporană nu a stabilit în mod clar un consens cu privire la influența calității osului asupra stabilității implantului.23,24 Alți autori au demonstrat o corelație pozitivă între densitatea osoasă mai mare și stabilitatea implantară crescută documentată prin valori ISQ.25-28

Conform Gomez-Polo și colab, calitatea osului are o influență asupra cuplului de inserție (insertion torqueIT). În cadrul studiului lor, valorile IT în momentul plasării implantului erau de 34Ncm, 27Ncm și 20Ncm la osul de tip 1-2, tip 3 și respectiv de tip 4.21 

Marquezan și colab au susținut influența calității osoase asupra stabilității inițiale.29 Alți autori au raportat diminuarea valorii IT și a stabilității inițiale a implanturilor în osul de tip 4 (mai moale)14,30,31 confirmând influența calității osoase asupra stabilității inițiale. În mod special, odată ce implanturile sunt osteointegrate, densitatea osoasă nu pare să aibă efect asupra stabilității implantare.

LUNGIMEA IMPLANTULUI

Gomez-Polo și colab au raportat că valorile ISQ primare (implant stability quotient, ISQ) s-au dovedit a fi neinfluențate de lungimea implantului.21 Cu toate acestea, Hong și colab au raportat că a survenit o diferență statistic semnificativă în valoarea ISQ prin creșterea contactului dintre os și implant (bone-to-implant contactBIC).22 Ei au observat că în cazul implanturilor mai lungi s-au măsurat valori ISQ mai mari, concluzionând astfel că valorile ISQ și BIC erau direct proporționale.

Implanturile monocorticale scurte se pot deplasa și se pot roti ușor sub funcție, cauzând o mică deformare a osului. Când sunt complet osteointegrate, ar putea deveni chiar avantajoasă capacitatea implanturilor scurte de a se deplasa ușor când sunt supuse sarcinii.

DIAMETRUL IMPLANTULUI

Park și colab au reportat că valoarea ISQ în momentul plasării implantului a fost influențată de diametrul implantului.32 Aceste rezultate erau concordante cu raportul publicat de Gomez-Polo potrivit căruia valorile IT și ISQ variau la pacienții cu diferite diametre implantare.21 

În momentul inserării, implanturile mai subțiri (3,75mm) prezentau valori IT mai mici decât cele mai late (4,24mm). Valorile IT și ISQ raportate erau de IT 26Ncm / ISQ 74,0 și respectiv IT 33Ncm / ISQ 77. 

Diametrul mai mare are o influență pozitivă asupra stabilității inițiale, mai consistentă în momentul plasării implantului. În plus, autorii au raportat că odată ce implanturile s-au osteointegrat, stabilitatea secundară a fost afectată de diametrul implantului.21

Mai mulți autori au raportat influența pozitivă a diametrului implantar crescut asupra stabilității inițiale.25,33-35Alții au consemnat date diferite cu privire la influența diametrului implantar crescut în momentul inserării (stabilitatea primară) versus după osteointegrare (stabilitatea secundară), observând că odată ce implanturile s-au integrat osos, diametrul implantar mai mare nu are o influență majoră asupra stabilității implantului.36-38 

Pierrisnard și colab au raportat că augmentarea diametrului implantar a redus intensitatea stresurilor de-a lungul lungimii implantului și au sugerat utilizarea unor implanturi mai late în locul celor mai lungi pentru a spori capacitatea portantă a unei proteze implantare.39 Iplikcioglu & Akca au observat valori de stres reduse în osul cu implanturi mai late, iar în cazul implanturilor osteointegrate diametrul părea să joace un rol în distribuția forțelor.40

STABILITATEA INIȚIALĂ versus SECUNDARĂ

Trebuie abordată diferența dintre implanturile mai lungi și cele mai late după osteointegrare. Pierrisnard și colab au subliniat că indiferent de lungimea implantului, forțele ocluzale s-au localizat în primii 3mm din platforma implantului;dincolo de acest punct, valorile de stres erau minime spre apexul implantului.41 

Alți autori au coroborat aceste rezultate.42-45 Sub încărcările ocluzale, cele mai mari stresuri s-au constatat a fi localizate la nivelul osului cortical din jurul platformei implantului.31,43-47 În cazul încărcării laterale, cea mai mare concentrație de stresuri s-a consemnat în segmentul primilor 3-5mm din platforma implantului.48,49 Pierrisnard și colab au raportat că lungimea crescută a implantului nu a influențat sau redus stresurile transferate asupra platformei implantului.39 De asemenea, Iplikcioglu Akca au raportat că lungimea crescută a implanturilor nu a diminuat nivelurile de stres la nivelul implanturilor.40

Uneori clinicienii utilizează implanturi mai lungi pentru a obține stabilizarea bicorticală, în încercarea de a crește stabilitatea inițială a implantului. Deși dobândirea stabilizării bicorticale poate fi considerată benefică în momentul inserării implantului, prezența sa poate fi nefavorabilă după osteointegrarea implantului. Adell și colab & Ivanoff și colab au raportat că stabilizarea bicorticală sporită în momentul inserării a amplificat stabilitatea implantului.50,51 În cadrul unui alt raport, Ivanoff și colab au afirmat că pe termen lung implanturile ancorate bicortical au crescut distribuția forțelor la nivelul implanturilor. Ei au utilizat implanturi cu lungimi egale în modele mono- și bi-corticale. Din cauza fatigabilității implantului, s-a remarcat o creștere de patru ori a eșecurilor la implanturile stabilizate bicortical.52

Morgan și colab au dezbătut posibilitatea fatigabilității mecanice în cazul implanturilor osteointegrate, afirmând că oboseala era responsabilă pentru eșecul mecanic al implanturilor și al componentelor. Ancorarea mai rigidă a implanturilor mai lungi era responsabilă de încărcările mai mari și rata mai crescută a slăbirii șurubului și a fracturării componentelor în comparație cu implanturile mai scurte.53 Clinicienii ar trebui să diferențieze potențialul rol pozitiv al implanturilor mai lungi și răspunsul biomecanic al acelorași implanturi osteointegrate.

Alte rapoarte au demonstrat că în cazul implanturilor mai scurte osteointegrate, sub încărcare, datorită flexurii lor în os, pot genera mai puține complicații protetice cauzate de fatigabilitatea metalului în comparație cu implanturile mai lungi.52

DISCUȚII

Densitatea osoasă crescută, implanturile mai lungi și mai late împreună cu stabilizarea bicorticală pot crește stabilitatea implanturilor endoosoase. Clinicienii trebuie să diferențieze stabilitatea primară de cea secundară atunci când iau în considerare importanța creșterii stabilității implantului. Metodele utilizate în mod frecvent pentru măsurarea stabilității primare în cursul intervenției chirurgicale sunt IT și ISQ. Valorile ISQ se pot folosi, de asemenea, pentru a măsura stabilitatea secundară după osteointegrarea implantului.

Trisi și colab au raportat că valorile IT mai mari și stabilitatea mai mare a implanturilor se corelează cu densitatea osului înconjurător.14 Gomez-Polo și colab au raportat că valorile IT și ISQ primare variază în rândul pacienților cu diferite calități osoase și diametre implantare. Deși implanturile cu diametrul mai mare au prezentat o mai mare stabilitate în momentul inserării, diferența era minimă în comparație cu implanturile mai scurte. 

Cu toate acestea, odată cu osteointegrarea implanturilor, stabilitatea secundară nu a fost influențată semnificativ de lungimea implantului sau de calitatea osului, dar a fost afectată de diametrul implantului.21 Comparând relația dintre valorile cuplului de inserție (insertion torqueIT) și ale coeficientului de stabilitate a implantului (implant stability quotient, ISQ), autorii au constatat că IT era strâns corelată cu ISQ primar (în momentul plasării implantului), dar IT nu se corela cu ISQ secundar (la implanturile osteointegrate). 

În cazurile cu valori ISQ primare foarte mari în momentul inserării implanturilor, valorile ISQ primare au avut tendința de diminuare odată cu osteointegrarea implanturilor. Implanturile cu valori ISQ medii și reduse în momentul plasării implanturilor au prezentat tendința de creștere între momentul inserării implantului și osteointegrarea implantului. 

Înțelegerea relației dintre valorile IT și ISQ în momentul plasării implantului (stabilitatea mecanică) și în etapa de osteointegrare a implantului (stabilitatea biologică) poate ajuta la clarificarea rolului major pe care lungimea și diametrul implantului îl pot juca în anticiparea osteointegrării dar și în menținerea acesteia sub încărcările funcționale.

CONCLUZII

Trebuie făcută o distincție între efectele pe care le pot avea densitatea osoasă, lungimea implantului, diametrul implantului, stabilitatea monocorticală sau bicorticală asupra unui implant plasat inițial și unul deja osteointegrat. După revizuirea literaturii, se poate aprecia că densitatea osoasă crescută și utilizarea unor implanturi mai lungi și mai late pare să fie benefică în obținerea unei stabilități inițiale mai mari în momentul inserării implantului.

În cazul implanturilor osteointegrate, stabilitatea nu este influențată de lungimea implantului sau de densitatea osului. Ancorarea bicorticală a implanturilor mai lungi poate duce la fatigabilitatea componentelor și la un risc mai mare de fracturare a structurilor protetice în cazul supraîncărcării. Stresurile exercitate asupra implanturilor monocorticale scurte pot determina o ușoară microdeplasare și o forță rotațională sub funcțiune, cu o mică deformare osoasă. Această capacitate de deformare ușoară a osului poate fi avantajoasă atunci când implanturile scurte sunt osteointegrate. 

Așa cum observau Pierrisnard și colab, în cazul supraîncărcării, implanturile lungi vor demonstra complicații mecanice, în timp ce implanturile scurte pot eșua din cauza problemelor biologice. Când se osteointegrează, implanturile mai late pot permite o distribuire îmbunătățită a forțelor de-a lungul implantului.41

Autorul avertizează împotriva interpretării absolute a concluziilor din literatura de specialitate la care se face referire în articolul de față și sugerează ca tratamentul implantar să fie adaptat fiecărui caz clinic în parte. Pentru a obține stabilitate inițială satisfăcătoare, se recomandă ca practicienii să formuleze un algoritm care poate fi modificat intraoperator pe baza tehnicii chirurgicale. Ocuparea volumului alveolar vestibular și oral cu cel mai lat/lung implant poate limita fluxul sanguin necesar pentru vitalitatea osului alveolar. Prin urmare, planificarea tratamentului pentru cel mai lung și lat implant poate să fie un protocol lipsit de prudență. Autorii sugerează planificarea cu un implant de lungime și lățime rezonabilă, la nevoie permițând totodată creșterea lungimii și/sau lățimii, cu scopul de a obține stabilitatea inițială esențială.

Despre autor:

Edmond Bedrossian, DDS
Professor, Department of Oral & Maxillofacial Surgery, 
Arthur A. Dugoni School of Dentistry, University of the Pacific, 
San Francisco, California; 
Diplomate, American Board of Oral and Maxillofacial Surgery; 
Honorary Member, American College of Prosthodontists; 
Fellow, American College of Dentists; 
Fellow, American College of Oral and Maxillofacial Surgeons; Fellow, Academy of Osseointegration

Referințe bibliografice:

  1. Brunski JB. In vivo bone response to biomechanical loading at the bone dental implant interface. Adv Dent Res. 1999;13:99-119.
  2. Alsaadi G, Quirynen M, Michiels K, et al. A biomechanical assessment of the relation between the oral implant stability at insertion and subjective bone quality assessment. J Clin Periodontol. 2007;34(4):359-366.
  3. Brunski JB. Biomechanical factors affecting the bone-dental implant interface. Clin Mater. 1992;10(3):153-201.
  4. Esposito M, Hirsch JM, Lekholm U, Thomsen P. Biological factors contributing to failures of osseointegrated oral implants. (I). Success criteria and epidemiology. Eur J Oral Sci. 1998;106(1):527-551.
  5. Esposito M, Hirsch JM, Lekholm U, Thomsen P. Biological factors contributing to failures of osseointegrated oral implants. (II). Etiopathogenesis. Eur J Oral Sci. 1998;106(3):721-764.
  6. Chrcanovic BR, Albrektsson T, Wennerberg A. Reasons for failure of oral implants. J Oral Rehabil. 2014;41(6):443-476.
  7. Raghavendra S, Wood MC, Taylor TD. Early wound healing around endosseous implants: a review of the literature. Int J Oral Maxillofac Implants. 2005;20(3):425-431.
  8. Atsumi M, Park SH, Wang HL. Methods used to assess implant stability: current status. Int J Oral Maxillofac Implants. 2007;22(5):743-754.
  9. Sennerby L, Meredith N. Resonance frequency analysis: measuring implant stability and osseointegration. Compend Contin Educ Dent. 1998;19(5):493-502.
  10. Bashutski JD, D’Silva NJ, Wang HL. Implant compression necrosis: current understanding and case report. J Periodontol. 2009;80(4):700-704.
  11. Brunski JB, Puleo DA, Nanci A, et al. Biomaterial and biomechanics of oral and maxillofacial implants: current status and future developments. Int J Oral Maxillofac Implants. 2000;15(1):15-46.
  12. Ribeiro-Rotta RF, de Oliveira R, Dias DR, et al. Bone tissue microarchitectural characteristics at dental implant sites Part 2: Correlation with bone classification and primary stability. Clin Oral Implants Res. 2014;25(2):e47-e53.
  13. Ohta K, Takechi M, Minami M, et al. Influence of factors related to implant stability detected by wireless resonance frequency analysis device. J Oral Rehabil. 2010;37(2):131-137.
  14. Trisi P, Perfetti G, Baldoni E, et al. Implant micromotion is related to peak insertion torque and bone density. Clin Oral Implants Res. 2009;20
    (5):467-471.
  15. Farre-Pages N, Auge-Castro ML, Alaejos-Algarra F, et al. Relation between bone density and primary implant stability. Med Oral Patol Oral Cir Bucal. 2011;16(1):e62-e67.
  16. Ottoni JM, Oliveira ZF, Mansini R, Cabral AM. Correlation between placement torque and survival of single-tooth implants. Int J Oral Maxillofac Implants. 2005;20(5):769-776.
  17. Friberg B, Sennerby L, Meredith N, Lekholm U. A comparison between cutting torque and resonance frequency measurements of maxillary implants. A 20-month clinical study. Int J Oral Maxillofac Surg. 1999;28(4):297-303.
  18. Rasmusson L, Meredith N, Kahnberg KE, Sennerby L. Stability assessments and histology of titanium implants placed simultaneously with autogenous onlay bone in the rabbit tibia. Int J Oral Maxillofac Surg. 1998;27(3):229-235.
  19. Barewal RM, Stanford C, Weesner TC. A randomized controlled clinical trial comparing the effects of three loading protocols on dental implant stability. Int J Oral Maxillofac Implants. 2012;27(4):945-956.
  20. Lekholm U, Zarb GA. Patient selection and preparation. In: Brånemark PI, Zarb GA, Albrektsson T, eds. Tissue Integrated Prostheses: Osseointegration in Clinical Dentistry. Chicago, IL: Quintessence Publishing; 1985:199-209.
  21. Gomez-Polo M, Ortega R, Gomez-Polo C, et al. Does length, diameter, or bone quality affect primary and secondary stability in self-tapping dental implants? J Oral Maxillofac Surg. 2016;74(7):1344-1353.
  22. Hong J, Lim YJ, Park SO. Quantitative biomechanical analysis of the influence of the cortical bone and implant length on primary stability. Clin Oral Implants Res. 2012;23(10):1193-1197.
  23. Ivanoff CJ, Grondahl K, Sennerby L, et al. Influence of variations in implant diameters: a 3- to 5-year retrospective clinical report. Int J Oral Maxillofac Implants. 1999;14(2):173-180.
  24. Sencimen M, Gülses A, Ozen J, et al. Early detection of alterations in the resonance frequency assessment of oral implant stability on various bone types: a clinical study. J Oral Implantol. 2011;37(4):411-419.
  25. Merheb J, Van Assche N, Coucke W, et al. Relationship between cortical bone thickness or computerized tomography-derived bone density values and implant stability. Clin Oral Implants Res. 2010;21(6):612-617.
  26. Miyamoto I, Tsuboi Y, Wada E, et al. Influence of cortical bone thickness and implant length on implant stability at the time of surgery clinical, prospective, biomechanical, and imaging study. Bone. 2005;37
    (6):776-780.
  27. Ostman PO, Hellman M, Wendelhag I, Sennerby L. Resonance frequency analysis measurements of implants at placement surgery. Int J Prosthodont. 2006;19(1):77-83.
  28. Wang TM, Lee MS, Wang JS, Lin LD. The effect of implant design and bone quality on insertion torque, resonance frequency analysis, and insertion energy during implant placement in low or low- to medium-density bone. Int J Prosthodont. 2015;28(1):40-47.
  29. Marquezan M, Osorio A, Sant’Anna E, et al. Does bone mineral density influence the primary stability of dental implants? A systematic review. Clin Oral Implants Res. 2012;23(7):767-774.
  30. Engelke W, Decco OA, Rau MJ, et al. In vitro evaluation of horizontal implant micromovement in bone specimen with contact endoscopy. Implant Dent. 2004;13(1):88-94.
  31. Trisi P, Berardi D, Paolantonio M, et al. Primary stability, insertion torque, and bone density of conical implants with internal hexagon: Is there a relationship? J Craniofac Surg. 2013;24(3):841-844.
  32. Park KJ, Kwon JY, Kim SK, et al. The relationship between implant stability quotient values and implant insertion variables: a clinical study. J Oral Rehabil. 2012;39(2):151-159.
  33. Karl M, Graef F, Heckmann S, Krafft T. Parameters of resonance frequency measurement values: a retrospective study of 385 ITI dental implants. Clin Oral Implants Res. 2008;19(2):214-218.
  34. Kessler-Liechti G, Zix J, Mericske-Stern R. Stability measurements of 1-stage implants in the edentulous mandible by means of resonance frequency analysis. Int J Oral Maxillofac Implants. 2008;23(2):353-358.
  35. Bornstein MM, Hart CN, Halbritter SA, et al. Early loading of nonsubmerged titanium implants with a chemically modified sand-blasted and acid-etched surface: 6-month results of a prospective case series study in the posterior mandible focusing on peri-implant crestal bone changes and implant stability quotient (ISQ) values. Clin Implant Dent Relat Res. 2009;11(4):338-347.
  36. Degidi M, Daprile G, Piattelli A. RFA values of implants placed in sinus grafted and nongrafted sites after 6 and 12 months. Clin Implant Dent Relat Res. 2009;11(3):178-182.
  37. Han J, Lulic M, Lang NP. Factors influencing resonance frequency analysis assessed by Osstell mentor during implant tissue integration: II. Implant surface modifications and implant diameter. Clin Oral Implants Res. 2010;21(6):605-611.
  38. Veltri M, Gonzalez-Martın O, Belser UC. Influence of simulated bone-implant contact and implant diameter on secondary stability: a resonance frequency in vitro study. Clin Oral Implants Res. 2014;25(8):899-904.
  39. Pierrisnard L, Augereau D, Barquins M. Analyse comparative par la methode des elements finis des contraintes osseuses induites par des implants de griometrie variee. 22me partie: influence relative de la longueur et de l’orientation des implants. Implants. 2000;6(1):23-33.
  40. Iplikcioglu H, Akca K. Comparative evaluation of the effect of diameter, length and number of implants supporting three-unit fixed partial prostheses on stress distribution in the bone. J Dent. 2002;30(1):41-46.
  41. Pierrisnard L, Renouard F, Renault P, Barquins M. Influence of implant length and bicortical anchorage on implant stress distribution. Clin Implant Dent Relat Res. 2003;5(4):254-262.
  42. Meijer HJ, Kuiper JH, Starmans FJ, Bosman F. Stress distribution around dental implants: influence of superstructure, length of implants, and height of mandible. J Prosthet Dent. 1992;68(1):96-102.
  43. Rieger MR, Mayberry M, Brose MO. Finite element analysis of six endosseous implants. J Prosthet Dent. 1990;63(6):671-676.
  44. Bidez MW, Misch CE. Issues in bone mechanics related to oral implants. Implant Dent. 1992;1(4):289-294.
  45. Kitamura E, Stegaroiu R, Nomura S, Miyakawa O. Biomechanical aspects of marginal bone resorption around osseointegrated implants: considerations based on a three-dimensional finite element analysis. Clin Oral Implants Res. 2004;15(4):401-412.
  46. Nishihara K, Nakagiri S. Biomechanical studies on newly tailored artificial dental root. Biomed Mater Eng. 1994;4(3):141-149.
  47. Hedia HS. Stress and strain distribution behavior in the bone due to the effect of cancellous bone, dental implant material and the bone height. Biomed Mater Eng. 2002;12(2):111-119.
  48. Rangert B, Krogh PH, Langer B, Van Roekel N. Bending overload and implant fracture: a retrospective clinical analysis. Int J Oral Maxillofac Implants. 1995;10(3):326-334.
  49. Rangert B. Mechanical and biomechanical guidelines for the use of Branemark system – general principles. Aust Prosthodont J. 1993;7(suppl):39-44.
  50. Adell R, Eriksson B, Lekholm U, et al. Long-term follow-up study of osseointegrated implants in the treatment of totally edentulous jaws. Int J Oral Maxillofac Implants. 1990;5(4):347-359.
  51. Ivanoff CJ, Sennerby L, Lekholm U. Influence of mono- and bicortical anchorage on the integration of titanium implants. A study in the rabbit tibia. Int J Oral Maxillofac Surg. 1996;25(3):229-235.
  52. Ivanoff CJ, Gröndahl K, Bergström C, et al. Influence of bicortical or monocortical anchorage on maxillary implant stability: a 15-year retrospective study of Brånemark system implants. Int J Oral Maxillofac Implants. 2000;15(1):103-110.53. Morgan MJ, James DF, Pillar R. Fractures of the fixture component of an osseointegrated implant. Int J Oral Maxillofac Implants. 1993;8(4):409-414.

written by

The author didn‘t add any Information to his profile yet.

Comments are closed.

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!